Dezvoltarea gândirii critice prin valorizarea strategiilor activ-participative în învățământul primar

INTRODUCERE

Într-un interviu pentru Hotnews.ro din 2016, Alfie Kohn spunea: „Ceea ce ne dorim cu adevărat este să-i ajutăm pe copii să se îndrăgostească de procesul de gândire, ne dorim ca ei să fie creativi și să învețe să pună întrebări profunde și cu sens. Copiii noștri vor fi capabili să ia decizii bune și să gândească critic atunci când le vom permite să ia decizii și să gândească cu mintea lor, nu când le vom cere să urmeze instrucțiuni”.

Citind acest interviu, mi-am pus întrebarea: Oare câți dintre profesorii pentru învățământul primar își pun în discuție însăși autoritatea absolută a poziției de profesor?

Există profesori clasici, care tind să fie o autoritate perfectă, care dețin adevărul și controlează clasa, cărora întrebările le-ar știrbi autoritatea, dar și profesori „socratici” care încurajează exprimarea opiniilor diferite, inteligent argumentate.

Profesorii anului 2020, ce fel de profesori sunt, clasici sau „socratici”? Aceasta fiind a doua întrebare, mi-am propus să aflu răspunsul redactând lucrarea de față, cu titlul „Dezvoltarea gândirii critice prin valorizarea strategiilor activ-participative în învățământul primar”.

Ce este gândirea critică? Gândirea critică este un produs, un punct la care ajunge gândirea oamenilor în momentul în care gândesc ca modalitate de interacțiune cu ideile și informațiile, dar și un proces activ care, uneori se produce spontan, alteori intenționat, făcându-l pe cel care învață să controleze informația, să o pună sub semnul întrebării, să o integreze, reconfigureze, adapteze, respingă.

Motivul care m-a determinat să abordez această temă este acela că, școala românească trebuie să devină lucidă, critică și adecvată timpurilor pe care le trăim. Cred cu tărie în gândirea critică și consider că, a fi critic nu înseamnă a cunoaște care este adevărul și a-i determina pe elevii mei să-l accepte, pentru că îl spun eu. Îmi doresc ca aceștia să fie informați, critici, lucizi, dar mai ales buni, umani, calzi, deschiși, interesați de ceilalți și opiniile, ideile acestora.

A preda gândire critică nu e un lucru ușor, care să se realizeze într-o anumită lecție și, nu există „rețete” pentru dezvoltarea gândirii critice. Există doar condiții care trebuie îndeplinite pe parcursul fiecărei lecții, esențiale pentru promovarea gândirii critice.

Un elev va gândi critic dacă:

- Își va dezvolta încrederea în forțele proprii;

- Va înțelege valoarea propriilor opinii și idei;

- Se va implica activ în procesul de învățare;

- Va asculta cu respect opinii diferite;

- Va fi pregătit pentru a formula și demonta judecăți.

CAPITOLUL I: PROFILUL PSIHOLOGIC AL ȘCOLARULUI MIC

În lucrarea lor, E. Zlate și P. Golu definesc dezvoltarea psihica ca „proces de formare și restructurare continuă a unor însușiri, procese, funcții și structuri psihocomportamentale prin valorificarea subiectivă a experienței social-istorice, în vederea amplificării posibilităților adaptative ale organismului”. ( E. Zlate, P. Golu, 1998)

Dezvoltarea psihică este determinată de caracteristicile speciei, de caracteristicile psihoindividuale și de interacțiunea om-mediu. Factorii principali ai dezvoltării psihice sunt ereditatea, mediul și educația. Datorită faptului că este polimorfă și discontinuă, fiind dependentă de variabila „timp”, ea se prezintă ca o succesiune de stadii/etape, existând un tablou psihocomportamental asemănător la toți care se încadrează în aceleași linii de vârstă.

Psihologul P. Osterrieth definește stadiile dezvoltării psihice ca fiind „momente ale dezvoltării caracteristice printr-un ansamblu de trăsături coerente și structurate care constituie o mentalitate tipică și consistentă, dar trecătoare”. (Paul Osterrieth, 1976)

Criteriile care stau la baza stabilirii stadiilor dezvoltării psihice sunt: locul și rolul ocupat de individ în sistemul relațiilor sociale, tipul de activitate dominantă, vârsta cronologică. Stadiul urmărește toate transformările care au loc în cadrul fiecărei vârste și nu depinde nemijlocit de maturizarea funcțiilor biologice ale organismului.

Caracterizarea stadiilor de vârstă se face după mai multe criterii, cum ar fi: locul individului în cadrul sistemului relațiilor sociale, modificările anatomofiziologice, totalitatea necesităților resimțite de individ, instrumentarea lui psihică în vederea satisfacerii acestora, consecințe în plan educativ.

Stadiile dezvoltării psihice sunt:

- Stadiul copilului mic (naștere - 1 an)

- Stadiul copilului antepreșcolar (1 -3 ani)

- Stadiul copilului preșcolar (3 - 6/7 ani)

- Stadiul școlarului mic (6/7 - 10/11 ani)

- Stadiul școlarului mijlociu (10/11 - 14/15 ani)

- Stadiul școlarului mare (adolescentul 14/15 - 18/19 ani)

- Stadiul vârstei adulte ( tinerețea, maturitatea, bătrânețea) ( E. Zlate, P. Golu, 1998)

„Profilul psihologic este o expresie cantitativ-calitativă a totalității componentelor, proceselor și însușirilor psihice, precum și a relațiilor interfuncționale dintre acestea, caracteristice unei anumite etape din dezvoltarea ontogenetică a copiilor și diferențiate de la un individ la altul”. (E. Zlate, P. Golu, Psihologia copilului, p. 89)