Învățarea prin cooperare și învățarea competiție la școlarul mic

SUMMARY

This paper intitled „Cooperative Learning And Competition Learning In Children” aims to highlight the use of active-participatory strategies using cooperative learning and competition learning in the process of education among young students belonging to the young school-age.

The role of the above learning strategies is a major one, and the present paper will demonstrate this, presenting, comparing and investigating the methods and theories that formed the basis for the implementation of these two directions in education. On the one hand, cooperative learning teaches every student to participate actively at the lesson, contributing to the lesson according to his intellectual capacities and at the level of his psychic development, within a lesson group, making cooperative learning an indispensable manner of teaching. On the other hand, this method lacks the competition required to involve all the students in the learning process and to boost them by arousing inside them the ambition to become the best.

The paper is structured in four chapters. The first chapter is titled „Aspects Of The Psychological Development Of The Young School-Age Child” and begins with a general characterization of the early school age ,continues with the peculiarities of the psychic processes of the young student emphasizing on the small pupil personality formation.

In the second chapter, „Learning At The Age Of The Young School Child”, I went through the concept of learning underlining the importance of the factors at the base of the learning process and concluding with the particularities of learning at early school-age students.

The third chapter „Aspects Of Learning Through Cooperation And Competition In Early School-Aged Children” presents all the aspects of the learning process going through the Theories that underpin learning through cooperation and collaboration, the teaching and learning strategies, the importance of learning inside a lesson group, and the Educator's competencies needed to support cooperative learning and to motivate the early school-aged student throughout the learning process.

The final chapter, chapter four, contains a methodological research that aims to reveal the impact of cooperative and competition learning upon the learning process in the nowadays schools. The method used within the research was the Survey and, through its main tool - the Questionnaire, we were able to conclude and confirm the expectations of the research. Cooperative learning proves to be essential in the learning process, but only if the Teachers are aware of the dangers caused by the lack of competitiveness, and provide countermeasures.

INTRODUCERE

Școala nu mai reprezintă doar o instituție unde copiii și tinerii vin să primească informații, ci un loc unde trebuie să învețe toți cei care lucrează. Până acum, profesorul era considerat principala sursă de informații pentru o anumită disciplină. Datorită democratizării accesului la cunoștințe, acest rol al profesorului se reduce dramatic, el devenind un organizator, o călăuză a învățării, oferind elevilor, în locul tradiționalei „transmiteri a cunoștințelor”, veritabile experiențe de învățare”. Acest lucru se poate realiza însă doar într-o școală care poate răspunde unei diversități mari de copii, o școală în care toți participă și sunt tratați ca fiind la fel de importanți.

Astfel, odată cu includerea elevilor cu abilități diferite în clasele obișnuite din învățământul de masă, crește și diversitatea nevoilor individuale de învățare, iar pentru a face față, dascălii trebuie să învețe să apeleze la tehnici noi, cu ajutorul cărora să poată asigura performanțe școlare înalte pentru toți elevii.

Metodele de învățare prin cooperare coroborate cu cele prin competiție oferă o soluție acestei noi provocări, cercetările demonstrând că metodele și tehnicile de învățare prin cooperare pot consolida atitudinile pozitive față de învățare, pot îmbunătăți performanțele, rezultatele școlare și stima de sine ale elevilor, putând promova interacțiunea pozitivă și sprijinul reciproc între elevi.

În a doua jumătate a secolului trecut, Piaget sugera deja promovarea unei educații a descoperirii active și critica excesul de verbalism care conduce la „proliferarea de pseudo noțiunii agățate de cuvinte, fără semnificații reale” și care diminuează caracterul activ al învățării.

Școala de la Geneva a demonstrat că învățarea în grupul mic constituie cadrul cel mai favorabil dezvoltării structurilor intelectuale ale elevilor, iar Jean-Marc Monteil ridica problema competiției și a cooperării în cadrul unui grup, motivând că „simpla anticipare a unei interacțiuni competitive este suficientă pentru a da naștere unor reprezentări negative ale celuilalt, influențând, la rândul lor, comportamentele ce decurg de aici” (Jean-Marc Monteil, 1997).

Ca urmare, situațiile de învățare întemeiate pe cooperare sunt mult mai eficiente decât cele structurate competitiv; cooperarea în grup nu uniformizează conduitele membrilor săi, ci conduce la „crearea unui spațiu social finalizat de o sarcină care le cere actorilor să stabilească o interdependență funcțională, necesitând conflictualizări cognitive minimale”.

Având în vedere aceste premiez, dezvoltarea motivației învățării se realizează atât prin valorizarea elementelor pozitive ale fiecărui elev în parte, cât și prin construirea, pe această bază, a unei atitudini favorabile fată de învățare.