Modificarea Comportamentelor Deviante la Varsta Scolara Mica prin Terapii Educationale

Imagine preview
(5/10 din 2 voturi)

Aceasta licenta trateaza Modificarea Comportamentelor Deviante la Varsta Scolara Mica prin Terapii Educationale.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 125 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: LECT. DR. LUMINITA DRAGHICESCU

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 10 puncte.

Domeniu: Psihopedagogie

Cuprins

INTRODUCERE
CAPITOLUL I
TULBURARILE COMPORTAMENTALE SI ESECUL SCOLAR
1. Caracterizarea psihopedagogica a copilului de varsta scolara mica
2. Factori ce generează tulburările comportamentale
CAPITOLUL II
SIMPTOMATOLOGIA TULBURĂRILOR COMPORTAMENTALE
CAPITOLUL III
FOLOSIREA TERAPIILOR EDUCAŢIONALE IN MODIFICAREA COMPORTAMENTULUI DEVIANT
1. Obiectivele cercetării
2. Metodele utilizate
3. Caracterizarea subiecţilor
4. Modificarea comportamentului deviant prin terapii educaţionale:
- Psihoterapia comportamentală
- Activităţi de formare a autonomiei personale şi sociale
- Activităţi cognitive
- Psihoterapia de expresie şi meloterapia
- Activităţi ludice
CAPITOLUL IV
REZULTATELE CERCETARII
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

Extras din document

INTRODUCERE

Eforturile ce se depun în perioada actuală pentru perfecţionarea şi modernizarea procesului educaţional constituie pe de o parte un proces al integrării tot mai profunde de către societate a rolului pe care educaţia este chemată să îl joace, iar pe de altă parte, o dovadă a necesităţii restructurării sale de esenţă pentru a face faţă cu succes noilor şi permanentelor solicitări.

Lumea modernă, cu ritmul său accelerat de evoluţie şi transformare, ridică în faţa educaţiei şi implicit a reeducării sarcini din ce în ce mai complexe.

În prezent, tineretului, ca puternică forţă creativă ce va conduce în viitor societatea, i se recunoaşte din ce în ce mai mult dreptul la o identitate proprie în “societatea adulţilor”, dreptul de a participa la luarea unor decizii politice, economice şi sociale şi de a-şi exprima propriile idealuri în conformitate cu propriile opţiuni.

Aceasta implică o serie de responsabilităţi sporite pentru educatori, ce trebuie ei înşişi “educaţi” pentru a înţelege că procesul de socializare a tineretului trebuie să asimileze exigenţe inedite, în concordanţă cu finalităţile urmărite în activitatea instructiv-educaţională.

Învăţarea umană, în sensul cel mai larg de achiziţie a unor elemente inexistente în experienţa anterioară, este în aceeaşi măsură un proces individual cat şi social.

În prezent, valorile nu mai sunt aceleaşi ca în trecut când structura familiei tradiţionale avea un rol important în educaţia morală ; ca urmare , funcţia de educaţie nu se mai localizează strict la nivelul grupului familial, iar dispersia procesului de socializare între mai multe instituţii sociale face ca procesul educativ să devină parte integrantă a unui program comun de acţiune, elaborat de întreaga societate. Pe măsură ce apar noi generaţii se ridică noi probleme faţă de trecut. Copii de azi sunt mai autonomi decât în trecut, se revoltă mai uşor contra interdicţiilor impuse la vârsta copilariei, iar respectul lor faţă de cei vârstnici şi faţă de normele şi normalitatea socială este mai scazut.

Identificând în mod experimental aceste particularităţi ale diferitelor grupuri de vârstă, psihologii şi sociologii au descoperit că există o atitudine tipică vârstei copilăriei, al cărei conţinut contradictoriu se evidenţiază în multiple conduite de protest sau ostilitate faţă de autoritatea adultului, într-o serie de acte negativ–agresive pe care adultul le identifică – în raport cu încălcarea normei morale – ca acţiuni deviante.

Devianta este “ansamblul conduitelor si starilor pe care membrii unui grup le judeca drept neconforme cu asteptarile, normele sau valorile lor si care in consecinta, risca sa trezeasca din partea lor reprobare si sanctiuni”1

Ca formă de încălcare a normelor, devianţa poate avea direcţii diferite, înscriind tinerii în aria nonconformismului, a delincvenţei, a inadaptării sociale ca substrat psiho-patologic în funcţie de tipul de normă pe care adultul consideră că a încălcat-o copilul.

Devianta se refera la orice act, comduita sau manifestare care incalca normele scrise sau nescrise ale societatii sau ale unui grup social particular.2

În unele cazuri însă, acest comportament al copilului devine o conduită permanentă ce intră în conflict cu norma penală, devenind din păcate , un fenomen cu implicaţii grave, negative nu numai pentru destinul ulterior al tânărului, ci şi pentru societate.

Delincventa juvenila cuprinde “conduitele si actiunile care sunt comise de persoane imature, care nu au atins inca varsta majoratuluisi nu au deci responsabilitate sociala.3

Plasat de multe ori în aria inadaptării sociale, a tulburărilor de comportament şi personalitate, fenomenul de delincvenţă juvenilă implică o serie de probleme complexe. Aceste probleme complexe nu pot fi evidenţiate şi soluţionate doar din perspectiva unei singure discipline. De aceea cercetarea ştiinţifică în acest domeniu are un pronunţat caracter inter şi multi disciplinar, presupunând abordarea din diverse perspective: sociologică, psihologică, psihiatrică, juridică, criminologică şi pedagogică, pentru a fi în măsură să ofere un răspuns semnificativ şi adecvat la întrebarea: “De ce încalcă unii copii şi tineri normele sociale şi penale ?

Fisiere in arhiva (1):

  • Modificarea Comportamentelor Deviante la Varsta Scolara Mica prin Terapii Educationale.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TARGOVISTE FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SOCIALE SI POLITICE