Psihologia Educației

I.PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI

I.1.ÎNVAŢAREA ŞI TEORIILE ÎNVĂŢĂRII

Conceptele de învaţare si învaţare şcolară.Mecanisme şi procesualitate.

În sens extensiv,învaţarea este un proces de achiziţie ,în funcţie de experienţă,graţie cărora anumite activităţi /conduite se formează ori se modifică sub influienţa condiţiilor repetitive şi variabile ale mediului. Învătarea – este un proces evolutiv,de esenţă formativ-informativă,ce constă in dobândirea,într-o manieră explorativă,a experienţei de viaţă,în modificarea selectivă şi sistematică a conduitei,în ameliorarea şi perfecţionarea ei controlată şi continuă sub influenţa acţiunilor variabile ale mediului.

Învaţarea şcolară-reprezintă o activitate sistematică,organizată,instituţionalizată,având un accentuat caracter informativ-formativ-educativ.

În sens restrâns ,învăţarea este sinonimă cu invăţarea şcolară,ea având particularităţi specifice pe care le sintetizăm astfel:

Se realizeaza într-un cadru instituţionalizat ,fiind reglementată de legi, principii,norme,structuri de organizare si funcţionare;

Este dirijată din exterior de către personal calificat,devenind treptat un proces autodirijat;

Este un proces strict controlat ce tinde să devină treptat autocontrolat;

Este un demers conştient ,presupunând stabilirea anticipată a scopului,mobilizarea voluntară a efortului etc.;

Are un pronunţat caracter secvenţial;

Are un caracter gradual;

Este un proces raţional mijlocit(bazat pe comunicarea profesor-elev);

Este un proces acţional(elevul percepe,acţioneaya practic şi mental);

Are un accentuat caracter informativ-formativ-educativ;

Învăţarea poate fi abordata din triplă perspectivă:ca proces,ca produs şi în functie de diverşi factori

Forme,tipuri şi niveluri de învaţare şcolara.

Studiile psihologice relevă marea varietate a formelor de învăţare umană,care nu se subsumează toate unui model unic;de aici şi dificultatea de a formula o definiţie unitară.

Ca insuşire de informaţii si formare de operaţii,învaţarea se prezontă sub mai multe forme:

După conţinutul celor învaţate-perceptivă,senzoriomotorie,motorie,verbală,cognitivă,creativă,afectivă,etc.

Dupa modul de organizare a informaţiilor putem vorbi de învaţare-algoritmică,euristică,programată,creatoare,etc.

Învăţarea senzo-motorie-constă in formarea de priceperi şi deprinderi motorii(invaţarea scrisului,a mânuirii unor aparate sau unelte,invăţarea unor sporturi ş.a.)

Învăţarea verbală cuprinde insuşirea de cunoştinţe şi formarea de capacităţi(memorarea unor formule,legi şi date,dobândirea posibilităţii de interpretare a unor texte,de soluţionare a unor probleme,ş.a.)

Orientări principale in teoriile contemporane ale invăţării.

Numeroase teorii ale invăţării,care s-au formulat in psihologie ar putea fi impărţite in doua mari categorii:

-teorii de tipul stimul-reacţie sau asociaţioniste(Pavlov,Thorndike,Guthrie,Skinner,Hull);

-teorii cognitive(Tolman,Osgood,Koffka,Kohler,Wertheimer),la care se adaugă,după autori români;

-teoriile acţionale(P.Janet,L.S.Vîgotski,J.Piaget)

Nu toate aceste teorii au relevanţa pentru procesul instructiv-educativ,deoarece,unele dintre ele au fost formulate aproape exclusiv pornindu-se de la experimente pe animale,in timp ce altele au redus învaţarea la mecanismele psihologice inferioare(senzorial-perceptive,motorii,mneyice etc.)

a)Teoria operaţională a învăţării-I.P.Galperin

Caracteristici:

-conţinutul învăţării:acţiunile intelectuale şi operatiile mintale;

-mecanismele invăţării:mecanisme de orientare si interiorizare;

Etape:

-orientarea in sarcina de invăţare

-desfaşurarea actiunii propriu-zise sau acţiunea in plan material

-controlul global al acţiunii

Implicaţii practice:

-propune un model activ al învăţării;