Rolul jocului didactic in dezvoltarea limbajului si a comunicarii prescolarului

Imagine preview
(8/10 din 10 voturi)

Aceasta licenta trateaza Rolul jocului didactic in dezvoltarea limbajului si a comunicarii prescolarului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 103 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Lect.Univ.Dr. Elena Hurjui

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Psihopedagogie

Cuprins

Introducere .pag.4
Capitolul I. Grădiniţa – cadru şi factor principal al copilului preşcolar.pag.7
I.1.Caracterizarea vârstei preşcolare .pag.11
I.2.Particularităţi anatomo-fiziologice ale copiilor de vârstă preşcolară .pag.12
I.3.Particularităţi psihologice ale copiilor de vârstă preşcolară .pag.14
Capitolul II. Jocul – activitate predominantă în grădiniţă .pag.24
II.1.Jocul didactic. Generalităţi. Natura jocului şi eficienţa lui .pag.25
II.2.Teorii despre joc .pag.28
II.3.Clasificarea jocurilor .pag.30
II.4.Jocul didactic - mijloc de influenţare şi stimulare a activităţii intelectuale. .pag.34
II.5.Metodologia şi tehnologia desfăşurării jocurilor didactice. Clasificare .pag.35
Capitolul III. Metodologia cercetării.pag.61
III.1.Scopul cercetării.pag.61
III.2. Obiectivele cercetării .pag.61
III.3. Ipoteza cercetării.pag.61
III.4. Eşantionul.pag.62
III.5. Etapele cercetării şi metodologia de lucru.pag.62
III.6. Concluziile cercetării .pag.80
Concluziile finale.pag.81
Bibliografie.pag.85
Anexe.pag.86

Extras din document

INTRODUCERE

,,Limba este lăcaşul de adăpost al Fiinţei, să-i construim, cu grijă şi responsabilitate, lăcaşul de adăpost cel mai îngrijit cu putinţă fiinţei de mâine şi astfel, să ajutăm copilul să se construiască pe sine”.

Martin Heidegger

Apărută în cadrul comunicării umane din nevoia de comunicare, de transmitere a gândurilor, a sentimentelor şi a experienţelor de viaţă, limba este învelişul material al gândirii, este unul dintre stimulentele apariţiei şi dezvoltării conştiinţei. Limbajul se află în interdependenţă cu dezvoltarea gândirii.El stimulează dezvoltarea gândirii şi reflectă nivelul şi calităţile acesteia.Ca principal mijloc de comunicare interumană, limbajul este un considerabil factor de dezvoltare spirituală şi de progres social, astfel explicându-se rolul principal al acestuia în educarea şi formarea personalităţii omului.

Limbajul se însuşeşte spontan, din primii ani de viaţă, în cadrul familial, apoi sistematic, în cadrul social. Învăţământul preşcolar şi clasele întâi şi a II-a, considerate în curriculum-ul actual ciclul achiziţiilor fundamentale, clasele a treia – a şasea – ciclul de dezvoltare, clasele a şaptea şi a opta – ciclul de observare şi orientare etc.

Grija pentru educarea limbajului la copii trebuie să constituie o preocupare permanentă a părinţilor şi mai ales a educatoarelor.

Particularităţile vorbirii preşcolarilor sunt legate, în primul rând, de vârsta acestora. Limbajul se dezvoltă şi progresează ca un continuum la copil, iar nouă, educatoarelor, ne revine sarcina de a organiza şi planifica experienţele de limbaj ale fiecăruia, în funcţie de ritmul propriu de dezvoltare.

Necesitatea procesului de îndrumare consecventă a educării limbajului la această vârstă prezintă argumente de ordin psihologic şi pedagogic. Argumentele de ordin pedagogic subliniază rolul hotărâtor pe care îl au influenţele sistematice asupra dezvoltării vorbirii copiilor, cu atât mai mult cu cât acest proces este direct dependent de mediul de vorbire, de modelele de exprimare oferite de adulţi (îndeosebi aceia care reprezintă pentru copii persoane semnificative – părinţi, educatoare).

În acest context, eficienţa influenţelor educative este în strânsă legătură cu momentul în care se aplică şi cu nivelul calificării persoanelor puse să le aplice. Argumentele de ordin psihologic scot în evidenţă faptul că vârsta preşcolară este o etapă hotărâtoare în instruireacorectă a vorbirii datorită modificărilor cantitative şi calitative care vizează însuşirea pronunţiei corecte a tuturor fenomenelor, constituirea lexicului de bază, apariţia limbajului interior, diversificarea formelor de comunicare, intensificarea funcţiilor cognitive ale limbajului, asimilarea în practica curentă a structurii gramaticale etc.

În învăţământul preşcolar, activitatea principală trebuie să fie jocul. Acesta se regăseşte în toate etapele activităţilor organizate şi desfăşurate cu copiii: în etapa jocurilor la alegere, în etapa activităţilor dirijate, obligatorii (comune) şi în activităţile de după-amiază (grădiniţe cu program prelungit şi săptămânal).

Demersul metodico-ştiinţific întreprins în această lucrare are drept ipoteză faptul că: prin activităţile sale specifice şi în primul rând prin joc, grădiniţa oferă copiilor spaţiul şi condiţiile optime pentru educarea limbajului, pentru flexibilizarea comunicării, pentru accesul nelimitat în sfera vocabularului.

,,Jocul este activitatea umană conştientă; are caracter universal, permanent şi polivalent” (Mitu, Antonovici, 2005, 16).

Jocul didactic este un ,,tip de joc prin care educatorul consolidează, precizează şi verifică cunoştinţele predate copiilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe. Conţinutul, sarcina didactică (problema intelectuală), regulile şi acţiunile de joc (ghicire, surpriză, mişcare etc.) conferă jocului didactic un caracter specific, înlesnind rezolvarea problemelor puse copiilor” (Dicţionar de pedagogie, 1979, 241).

Ceea ce caracterizează, în esenţă, jocul didactic este aceea că el îmbină într-un tot unitar şi armonios atât sarcini specifice jocului, cât şi sarcini şi funcţii specifice învăţării.

În literatura de specialitate, jocul didactic este desemnat ca cel mai eficient mijloc de instruire şi educare, fiind folosit pentru a forma sau consolida anumite cunoştinţe, priceperi şi deprinderi.

Jocul didactic are drept scop, pe de o parte instruirea copiilor într-un domeniu al cunoaşterii, iar pe de altă parte – sporirea interesului pentru activitatea respectivă prin utilizarea unor elemente distractive, caracteristice jocului, facilitează atingerea scopului formativ-educativ urmărit şi, împreună cu celelalte activităţi frontale, exercită o puternică influenţă asupra copilului în vederea pregătirii sale pentru şcoală.

De asemenea, jocul didactic prezintă avantajul că se poate adresa întregii grupe, unui grup sau chiar unui copil.

,,Jocul didactic constituie activitatea cea mai firească, cea mai eficientă în dezvoltarea multilaterală a copilului, în perceperea şi înţelegerea lumii înconjurătoare, în stimulareadorinţei preşcolarului de a cunoaşte şi de a-şi exprima gândurile şi impresiile. Toate acestea potenţează considerabil valoarea educativă a jocului didactic pentru dezvoltarea vorbirii” (Damşa, Damşa, Ivănuş, 1996, 61).

Folosind jocul didactic ca formă de activitate, educatoarele realizează instruirea şi educarea copiilor, le dezvoltă vorbirea necesară în procesul comunicării şi cunoaşterii, le perfecţionează exprimarea, corectează pronunţia, le îmbogăţeşte vocabularul şi-i ajută pe copii să-şi însuşească în mod practic structura gramaticală a limbii conform obiectivelor cadru pentru ,,Educarea limbajului” (,,Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii”, 2000, 35) şi anume:

• Dezvoltarea exprimării orale, înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor structurilor verbale orale;

• Educarea unei exprimări orale corecte din punct de vedere fonetic, lexical şi sintactic;

• Dezvoltarea creativităţii şi expresivităţii limbajului oral.

Drumul parcurs de copil în lumea limbajului, cu ajutorul educatoarei, de la vârsta de 3 ani şi până la 6-7 ani, este, de fapt, un drept incontestabil al etapei sale de dezvoltare, care îi conferă în etapa următoare, şcolară, şanse egale cu a celorlalţi copii de vârsta lui. E vorba deci de o provocare a acestui sfârşi de mileniu: ,,Pariul limbajului şi al comunicării cu omul modern” (Preda, 2000,1).

Fisiere in arhiva (1):

  • Rolul jocului didactic in dezvoltarea limbajului si a comunicarii prescolarului.docx

Bibliografie

Barbu, Hristu, Popescu, Eugenia şi Şerban, Filofteia. (1993). Activităţi de joc şi recreativ-distractive- Manual pentru şcoli normale. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Chichişan, Elvira şi Miron, Elena Boca. (2002). Documentar metodic pentru activităţile de educare a limbajului la preşcolari.Ediţia a II-a. Bucureşti: Editura V & Integral.
Ciobanu, Fulvia şi Sfârlea, Lidia. (2000). Cum scriem, cum pronunţăm corect în Norme şi exerciţii. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Creţu, Tinca. (2001). Psihologia vârstelor. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine.
Damşa, Ioan, Damşa, Toma Maria şi Ivănuş, Zoe. (1996). Dezvoltarea vorbirii în grădiniţa de copii şi în clasele I şi a II-a. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Golu, Pantelimon, Zlate Mielu, Verza Emil. (1997). Psihologia copilului - manual pentru clasa a XI-a - şcoli normale. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Iordan, Iorgu. (1975). Stilistica limbii române. Bucureşti: Editura Ştiinţifică.
Ministerul Educaţiei şi Învăţământului. (1979). Dicţionar de pedagogie. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Piaget, Jean. (1976). Psihologia copilului. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Preda, Viorica. (1999). Copilul şi grădiniţa. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Sion, Graţiela. (2003). Psihologia vârstelor. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine.
Slama-Cazacu, Tatiana. (1979). Probleme de dezvoltarea limbii române ca limbă maternă, în grădiniţe şi în primele clase elementare - Culegere metodică. Bucureşti: Revista de Pedagogie
Şchiopu, Ursula. (1963). Curs de psihologia copilului. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
Vianu, Tudor. (1977). Dubla intenţie a limbajului şi problema stilului. Bucureşti: Editura Albatros.
Vrăjmaş, Ecaterina. (1999). Educaţia copilului preşcolar - Elemente de pedagogie la vârsta timpurie. Bucureşti: Editura PRO HUMANITATE.
www.edu.roPrograma activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de copii – 2000.

Alte informatii

UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI, BRAŞOV Programul de studii universitare de licenţă: PSIHOLOGIE