Rolul Jocurilor liber-alese în Stimularea Creativității Copilului Preșcolar

MOTTO:

„Legenda Meştereului Manole ne dezvăluie esenţa creaţiei. Creaţia este legea însăşi a vieţii spirituale a omului, atacul creaţiei este autotelic ca şi jocul: raţiunea sa de a fi se află în el însuşi.”

V. Pavelcu

ARGUMENT

Trăim într-o lume extrem de dinamică al cărei destin trebuie să ni-l asumăm, în numele trecutului acestei planete dar şi al viitorului care se prefigurează la orizont.

De aceea, astăzi la răscrucea dintre milenii, creativitatea constituie pentru omenire nu numai o mare speranţă dar şi o mare problemă. Opţiunea spre creativitate ţine de însăşi natura umană în ceea ce are ea mai nobil şi mai cutezător.

„Numai prin creaţie omul îşi poate oferi un răgaz în marea sa trecere” afirma Anca Munteanu în cartea sa „Incursiuni în creatologie” care a fost un simbol de lumină pentru tema aleasă de mine.

Creativitatea constituie una dintre cele mai importante valori umane, sociale, educaţionale. Rolul creativităţii în procesul culturii şi civilizaţiei este enorm iar în şcoala contemporană este prezentă o vie preocupare pentru educarea creativităţii.

În ceea ce priveşte grădiniţa, prezenţa imaginaţiei debordante la copil, a obligat întotdeauna educatoarele, pe mine personal, să ţin cont de acest aspect pentru că imaginaţia este miezul creativităţii.

Explozia informaţională la care asistăm şi în care suntem şi noi antrenaţi, ne determină la noi căutări, confruntări de noi mijloace prin care să facilităm dezvoltarea creativităţii copiilor, sporind astfel eficienţa procesului educativ.

Jocul este domeniul principal în care se manifestă şi se exersează imaginaţia, climatul psihologic cel mai favorabil al copilului preşcolar pentru a se forma armonios.

Forţele creative ale preşcolarului se formează şi se dezvoltă numai în climatul ludic şi de aici importanţa jocului în dezvoltarea creativităţii copilului preşcolar şi importanţa temei alese pentru ameliorarea şi dezvoltarea învăţământului preşcolar, a procesului de instrucţie.

Prin joc, copilul are posibilitatea de a-si spori cunoaşterea de sine, de a-şi statornici relaţia dintre el şi mediul înconjurător. Jocul este activitatea fundamentală a copilului, o expresie a activităţii efect efectuate spontan, din plăcere, încărcată de satisfacţii.

Metodele de investigaţie folosite în cercetare au fost:

• Metoda observaţiei,

• Experimentul psiho-pedagogic,

• Metoda anchetei (convorbirea şi chestionarul),

• Metoda analizei produselor activităţi,

• Metoda testelor, metoda bibliografică.

Lucrarea structurată pe patru capitole, defineşte în capitolul I noţiunea de joc, motivează această acţiune a copilului, selectează aspecte psihologice privind jocul şi stabileşte că jocul este element central al formării şi dezvoltării intelectuale a copilului preşcolar dar şi principala metodă şi procedeu instructiv-educativ utilizat în grădiniţă.

Capitolul II demonstrează că în perioada preşcolară imaginaţia se exprimă prin tot ce face copilul la toate activităţile, că profilul psihologic al vârstei preşcolare cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea potenţialului creativ.

Capitolul III tratează pe larg mediul specific în care se refulează copilul – jocul – lumea imaginară, ficţiunea, care-i oferă largi posibilităţi de manifestare a creativităţii şi dezvoltă ideea de a se desfăşura activităţile ludice pe zone de interes amenajate funcţional şi estetic unde copilul se joacă, învaţă, munceşte sau se odihneşte.

Ultimul capitol argumentează prin modalităţile de stimulare a potenţialului creativ, prin alegerea ariilor de stimulare, ideea participării active şi conştiente a copilului la activităţi, atenţia fiind centrată pe copil, pe progresul lui.

Această lucrare este o clarificare în primul rând pentru mine şi poate şi pentru alte cadre didactice din învăţământul preşcolar în ceea ce priveşte modalităţile de a descoperii mereu copilul în noutatea şi „ineditul” personalităţii sale, de a acţiona creator în favoarea sa.

Lucrările de specialitate pe care le-am consultat mi-au fost de un real folos, m-au ajutat sa-mi realizez cercetarea şi în sufletul meu mi-a întărit ideea de a continua cu preocuparea pentru copil - care este prima piatră de hotar pe care se construieşte activitatea didactică.

Am citit multe cărţi, lecturi generale şi bine documentate în problematica temei care m-a preocupat, căutând să realizez o legătură între joc, creativitate, climat creativ şi ariile de stimulare – unde accentul cade pe copil, pe particularităţile individuale ale acestuia, pe potenţialitatea sa.

Cunoscând copilul şi preferinţele acestuia, programa devine un instrument viabil în mâna educatoarei, ea contribuind la înlăturarea stereotipei, la creşterea valorică reală a activităţilor, la asigurarea climatului afectiv reconfortant pentru a da frâu liber imaginaţiei şi înclinaţiilor sale fireşti.

CAPITOLUL I

JOCUL: DOMINANTĂ A VÂRSTEI PREŞCOLARE ŞI FORMĂ DE ACTIVITATE ÎN CADRUL PROCESULUI DE DEZVOLTARE COGNITIVĂ ŞI STIMULARE A CREATIVITĂŢII

I.1 LITERATURA DE SPECIALITATE DESPRE JOC

Pentru a înţelege întregul proces de formare a omului, trebuia să avem în vedere predominanta uneia din cele trei activităţi principale desfăşurate de fiinţa umană: jocul, învăţătura şi munca. Acestor trei activităţi le corespund si trei mari trepte evolutive care se exprimă cronologic prin:

- Treapta preşcolară (3 – 7 ani);

- Treapta şcolarităţii (7 – 18, 19 ani);

- Treapta tinereţii (18, 19 – 21, 22 ani).

În viaţa de fiecare zi a copilului, jocul ocupă un rol important deoarece jucându-se copilul îşi satisface nevoia de activitate, de a acţiona cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în diferite roluri şi situaţii care îl apropie de realitatea înconjurătoare.

„Ce este jocul şi de ce se joacă copiii?” – sunt întrebări pe care şi le-au pus oamenii de ştiinţa cu mai bine de un secol în urmă. În acest sens literatura psihopedagogică dispune de numeroase lucrări consacrate jocului.

„Prin joc copilul reuşeşte să cunoască lumea înconjurătoare şi să se integreze în societate. Caracterul colectiv al jocului permite stabilirea de relaţii sociale între copii, schimburi de cunoştinţe, trăirea unor game bogate de stări afective, dezvoltarea stăpânirii de sine şi a curajului, a iniţiativei şi a supunerii”.