Succesul școlar al adolescenților din familii monoparentale

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Educaţia în familie este un mijloc eficient de inoculare a sistemului de valori tradiţionale ale societăţii, de valori morale. Tendinţa deplasării responsabilităţii educaţiei de la nivelul nucleului familial pe umerii sistemului educaţional instituţionalizat, oarecum explicabilă în contextual creşterii activităţii profesionale parentale şi inclusiv a ocupării mamei într-o activitate, alta decât cea domestică, este evidentă în societatea contemporană actuală şi explică evidentele carenţe educative ale tinerilor din societatea contemporană.

Viaţa de familie, atmosfera familială şi relaţiile dintre membrii familiei au o influenţă directă şi hotărâtoare asupra formăriiadolescentului, astfel că familia determină personalitatea lui. Părinţii apar în faţa adolescentului ca oameni a căror autoritate şi prestigiu, în cele mai diferite domenii, sunt în afară de orice îndoială. Copiii urmăresc cu atenţie viaţa părinţilor, acţiunile lor, îşi însuşesc vorbele lor şi pe baza acestora îşi formează atitudinile. Tocmai de aceea părinţii trebuie să constituie un exemplu de conduită pentru adolescenţi, având o responsabilitate majoră în procesul educativ.

Pe lângă sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, părinţii sunt obligaţi să-şi crească copilul îngrijindu-se şi de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia în raport de insuşirile lui..

Frecvenţa cu care se produce „eşecul şcolar” în mediile şcolare şi, mai ales aspectul de fenomen cronicizat pe care el poate să-l dobândească determină să fie privit cu mare responsabilitate. Experienţa personală atestă această afirmaţie şi mi-a insuflat dorinţa de a dobândi o bună pregătire de specialitate pentru a dispune de competenţa psiho-pedagogică necesară în stabilirea factorilor şi metodelor cele mai adecvate de redresare a insuccesului şcolar.

În lucrarea de faţă şi cu ajutorul surselor bibliografice am încercat să găsesc un răspuns cât mai apropiat de această întrebare, dar să găsesc cauzele şi eventualele preveniri ale insuccesului, inclusiv a celui favorizat de mediul familial. Motivul pentru care am ales să cercetez această temă este numărul în continuă creştere a familiilor monoparentale din RM, în ultimii ani, în special di cauza migraţiei în masă.

Având în vedere că ţara noastră trece printr-o perioadă de tranzitie, familia este supusă unor procese care influenţează negativ relaţiile dintre membrii acesteia. Cercetările au demonstrat faptul că procentul familiilor monoparentale în totalul familiilor este foarte mare.

Cercetarea a fost impulsionată de conştientizarea faptului că transformările social-economice

din ţară au influenţă directă asupra acţiunilor educative realizate în cadrul familiei, abordată ca instituţie socială unicală, care stă la baza formării habitusului primar al individului şi integrării lui sociale. În esenţă, familia determină într-o mare măsură calitatea sau carenţele eredităţii, a medului primar în care nimereşte copilul, influenţele şi acţiunile educative pe care le exercită

Scopul şi obiectivele cercetării. Scopul constă în stabilirea dependenţei succesului sau insuccesului şcolar la adolescenţi de structura familiei.

Obiectivele cercetării:

1. Examinarea şi interpretarea epistemologică a acţiunii educative familiale la vârsta adolescenţei;

2. Delimitarea conceptuală a succesului şi insuccesuli şcolar;

3. Analiza particularităţilor de vţrstă a elevilor;

4. Determinarea rolului structurii familiale asupra reuşitei elevului - adolescent;

5. Stabilirea impactului pe care familia monoparentală o are asupra reuşitei/eşecului şcolar;

6. Stabilirea consecinţelor pe care lipsa unui părinte o are asupra apariţiei insuccesului şcolar.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Pentru prima dată în spaţiul academic şi educaţional al Republicii Moldova a fost realizată analiza influienţei structurii familiei asupra succesului sau insuccesului şcolar la adolescenţi.

Determinarea şi interpretarea funcţiilor generale şi particulare ale acţiunii educative familiale la vârsta adolescenţei a asigurat sistematizarea şi clasificarea acţiunilor educative familiale prin stabilirea scopurilor, condiţiilor, conţinuturilor extensiei posibilităţilor acţiunii educative ale familiei monoparentale şi biparentale, indiferent de structura ei.

Problema ştiinţifică importantă soluţionată rezidă în stabilirea şi definirea fundamentelor teoretico-aplicative pedagogice ale acţiunii educative familiei monoparentale la vârsta adolescenţei.

Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă. Importanţa teoretică rezidă în conceptualizarea şi fundamentarea acţiunii educative familiale, abordate ca demers pedagogic polifuncţional de formare a competenţelor parentale privind educaţia adolescentului. Literatura de specialitate vorbeşte despre trei categorii de factori ai insucceselor şcolare: factori care ţin de elev (caracteristici anatomio-fiziologice şi psihologice), factori care ţin de şcoală şi de condiţiile pedagogice şi factori care ţin de familie şi de mediul sociocultural în general.

Efectuând investihaţiile de rigoare, am constatat că nu putem vorbi de un factor decisiv al insuccesului şcolar, deşi există autori care privilegiază un factor în raport cu ceilalţi. Astfel, uneori au fost puse pe primul plan cauzele „dispoziţionale", deci factorii care ţin de individ, mai ales cei de origine congenitală, alteori hotărâtori au fost consideraţi factorii de mediu. În al doilea rând, nu trebuie uitat că fiecare caz de insucces şcolar este unic, cu particularităţi proprii, şi poate proveni din combinaţii inedite de factori, uneori imposibil de prevăzut.

Valoarea aplicativă a lucrării costă în primul rând că ar reprezenta un îndrumar în cariera de mai departe a autorului. Totodată, ar putea prezenta interes pentru autorii studiilor despre fenomenul migraţiei în Republica Moldova, care a afectat sute de familii.

Ipoteza cercetării Dacă elevii au o relaţie defectuoasă cu membri familiei,atunci aceşti elevi prezintă risc de insucces şcolar. La elevii care provin din familii monoparentale creşte riscul apariţiei unui eşec şcolar

Sumarul compartimentelor tezei

Introducerea precizează tema, actualitatea şi importanţa problemei abordate; scopul şi obiectivele tezei, noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute, importanţa teoretică şi valoarea

aplicativă a lucrării, precum şi sumarul compartimentelor tezei.

Capitolul 1 „ Domeniul conceptual-fenomenologic al acţiunii educative familiale la vârsta adolescenţei” conţine studiul teoretic al problemei şi scoate în evidenţă precizarea conceptelor

Succesului şi insuccesului şcolar, a factorilor care îl generează, a infulenţei familiei monoparentale şi biparentale asupra educaţiei adolescentului.

În capitolul 2 „Repere psihopedagogice privind familia şi adolescentii” analizează tipurile de familii, particularităţile de vârstă ale adolescentuluişi scoate în evidenţă dialogul şi mediul familial ca factori importanţi în dezvoltarea personalităţii adolescentului.

Capitolul 3 „ Baza experimentală a cercetării” este efectuat un experiment în calasa a X-ea a Liceului “Lucian Blaga”. In acest experiment am încercat să determinăm care sunt principalii factori de influienţă asupra succesului/insucersului şcolar şi în ce măsură influienţează familia monoparentală reuşitele la învăţătură ale adolescentului.

Capitolul I

Contextul socio-cultural al familiei şi reuşita şcolară la adolescenţi

1.1 Succesul/Insuccesul şcolar: delimitări conceptuale

Componentă importantă a existenţei noastre - succesul s-a impus în calitate de reper axiologic, dar şi de criteriu acţional şi, aproape fără excepţie, cu toţi îl căutam, indiferent de formă particulară sub care îl concepem. Succesul trebuie văzut nu doar că o reuşită unică, singulară, care, eventual ne permite atingerea unui scop, ci este un sistem care asigura şi susţine perpetuarea reuşitelor [90; 120] .

Conceptul de succes şcolar este utilizat în sensul de reuşită şcolară şi se referă la performanţele superioare obţinute de elevi în învăţarea şcolară, performanţe care se raportează la cerinţele programelor de învăţământ. Din punct de vedere psihologic succesul exprima concordanţă dintre cerinţele faţă de elev şi rezultatele obţinute, dintre posibilităţile şi aspiraţiile lui (56; 104).

Succesul, sau reuşita şcolară este considerat de regulă că o confirmare, o recunoaştere, o recompensare socială a unei conduite performante la învăţătură. Succesul în şcoală, ca şi în viaţă, presupune obligatoriu o conduită a scopului, autocunoaşterea, valorificarea propriilor calităţi şi lupta continuă pentru depăşirea limitelor [77; 142] .

În sfera activităţii educative a secolului XXI se vehiculează insistent ideea succesului, a reuşitei şcolare, deşi, în anii ’70, dezbaterile asupra şcolii invocau mai mult eşecul, nereuşită şcolară [52; 131] . Succesul şi eşecul şcolar sunt asociate cu un ansamblu amplu de elemente constitutive ale activităţii educative. Acest fapt a determinat, de altfel, constituirea pedagogiei succesului, că ramură de sine stătătoare între diviziunile sistemului ştiinţelor educaţiei [42;61]. Pedagogia succesului se constituie că studiu al tuturor ipostazelor reuşitei în activitatea şcolară: succesul elevului/reuşita şcolară, succesul cadrului didactic, succesul procesului de învăţământ, al metodelor/strategiilor didactice, al şcolii ca atare, al reformelor şcolare etc.