Activitatea României în cadrul societății națiunilor

Introducere

Societatea Naţiunilor, creată după primul război mondial a reprezentat expresia unei aspiraţii şi setea omului de dreptate şi încredere în puterea raţiunii de a învinge.

Prima conflagraţie mondială, considerată „o calamitate fără egal din vremea invaziilor barbare” a produs importante pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti. În 1935, Vespasian V. Pella calcula că numărul anilor de războaie întrece cu mult pe cel al anilor de pace , iar Mircea Maliţa afirma că „istoria societăţii omeneşti ar putea fi rescrisă şi regândită nu ca o istorie de lupte, ci ca un şir neîntrerupt de negocieri”.

Preşedintele american Wodrow Wilson a fost puternic stăpânit de ideea înfiinţării unei Societăţi a Naţiunilor „ca organism internaţional al raţiunii şi justiţiei” , care să fie capabilă să realizeze pacea universală, să reglementeze pe cale politică orice diferend dintre statele membre. Wilson a manifestat atâta încredere şi optimism în înfiinţarea şi eficienţa acestui organism, încât nu-şi punea problema că propunerea sa ar putea fi respinsă sau ar putea fi privită cu rezerve. Eficienţa morală conferită Societăţii Naţiunilor părea însă insuficientă pentru a soluţiona eventualele diferende dintre statele membre.

Pactul Societăţii Naţiunilor aprobat la 28 aprilie 1919 prevedea crearea Societăţii Naţiunilor, precum şi a organismelor acesteia: Adunarea, Consiliul şi Secretariatul permanent. Pactul, care nu interzicea războiul, stabilea condiţiile în care acesta putea fi declanşat, modul de reglementare a diferendelor dintre state, precum şi sancţiunile pentru cei care încălcau prevederile sale.

Opinia publică mondială a fost entuziasmată de crearea Societăţii Naţiunilor. După elaborarea Pactului, pe adresa Consiliului au sosit numeroase scrisori cu propuneri, sugestii, recomandări din partea unor state, organizaţii, personalităţi. Se credea că înţelegerea între popoare va fi atât de rapidă şi totală, încât va fi necesară chiar o limbă universală, care să înlocuiască engleza şi franceza. În acest scop în 1921 s-a întrunit la Praga Congresul Internaţional Esperanto, iar alte două întruniri în acelaşi an la Rio de Janeiro şi Viena cereau prin rezoluţii şi apeluri să se adopte o limbă internaţională.

Societatea Naţiunilor a însemnat foarte mult, prin ineditul, multitudinea, raţionalitatea, umanismul preocupărilor şi domeniilor abordate. Preocupările organizaţiei nu pot fi limitate la problema păcii şi războiului. Au fost numeroase iniţiative şi rezultate în sectoare precum cooperarea cultural-ştiinţifică, social-umanitară, iar în domeniul păcii şi războiului a inaugurat o epocă nouă, introducând principii şi metode pe care lumea se străduieşte şi astăzi să le facă viabile: egalitatea în drepturi a statelor, garantarea independenţei şi integrităţii teritoriale prin sistemul securităţii colective, sancţionarea colectivă a agresorului, înlăturarea diplomaţiei secrete etc.

În cadrul diferitelor organisme ale societăţii s-au organizat dezbateri şi conferinţe, s-au elaborat proiecte şi s-au adoptat decizii, rezoluţii, convenţii, s-au editat şi difuzat publicaţii, s-au întocmit şi răspândit statistici în domeniile comerţului, circulaţiei monetare, finanţelor şi băncilor de stat, efectivelor şi cheltuielilor militare, epidemiologiei etc. Cu toate acestea, Societatea Naţiunilor nu dispunea de nici un mijloc pentru a-şi impune soluţiile, iar aplicarea sancţiunilor militare ridica numeroase probleme.

Cu toate limitele sale, apariţia forumului păcii a fost salutată de numeroşi contemporani. Istoricul J.B. Duroselle considera Liga, „unul din aspectele cele mai originale şi cele mai noi ale tratatelor de pace” . Eduard Benes definea Liga „marele instrument al păcii”, iar principiile proclamate în Pact „expresia democratizării Europei şi a lumii”. Economistul britanic John Maynard Keynes privea forumul de la Geneva ca „rezultatul de căpetenie al războiului şi cel mai important pentru fericirea omenirii şi chiar într-o formă imperfectă era ceva durabil, era începutul unui principiu nou de guvernare a lumii.”