Aspectul religios - moral al cultului divin ortodox

Introducere

Afirmaţiile mesajului creştin trebuie să prezinte propoziţii certe, nu ipoteze sau opinii personale. Ele pot avea un astfel de statut atunci când au drept fundament ceea ce credinţa creştină recunoaşte şi consideră drept certitudinea absolută, drept adevărul însuşi. O formă a creştinismului care nu Îl consideră ca atare pe Iisus Hristos nu reprezintă creştinismul. Hristos este vocea cea mai înaltă a lui Dumnezeu prin Care Dumnezeu ne-a revelat lucruri cu privire la El Însuşi. Numele de Iisus Hristos nu este un termen abstract, nu se referă la un semn sau la o imagine, prin care Dumnezeu ni Se arată nouă ca fiind real, dar care totodată ar fi cât se poate de diferită de El, ci Hristos este Adevărul existenţial, Adevărul real, Care ni-L descoperă pe Dumnezeu în Sine Însuşi, în chip văzul după Întrupare.

Indiferent de tema tratată, punctul central al teologiei ortodoxe este reprezentat de Persoana lui Hristos; putem spune chiar că tot ceea ce ţine de scopul omului pe acest pământ este legat de Hristos, pentru că doar prin El este posibilă mântuirea. De aceea în tratarea temei despre aspectul religios moral al cultului divin ortodox, am încercat să pun accentul pe această relaţie a creaţiei şi în special a omului cu Creatorul tuturor şi folosul cultului în viaţa credincioşilor.

Tema tratată se referă la valoarea cultului divin folosul lui în viaţa credincioşilor şi scopul său. Astfel, am făcut lucrarea prezentă ţinând cont de ideea cultului divin care atinge următoarele puncte: omul este chip al lui Dumnezeu, Dumnezeu este Prototipul; căderea şi restaurarea omului; credinţa, nădejdea, dragostea; nevoinţele creştinului în lupta cu păcatul; răsplatza pentru biruinţă – adică viaţa veşnică; sfinţenia şi unitatea Bisericii; puterea la rugăciune şi unitatea credincioşilor; prezenţa lui Dumnezeui în Sfânta Biserică şi în fiecare credincios – după cum spune şi un text din Sfânta Scriptură: „...Căci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis că: Voi locui în ei şi voi umbla şi voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu” (II Cor. VI, 16).

Aşadar am pornit în prezentarea temei de la cultul divin ca expresie a relaţiei omului cu Dumnezeu, având în vedere tratarea unor puncte esenţiale pentru a demonstra scopul acestei relaţii. De aceea, am pornit de la învăţătura dogmatică a cultului, pentru că fiecare cult are o dogmă a se şi se bazează pe învăţătura unei dogme. Cu alte cuvinte dogma este baza de temelie a cultului oricărei religii, fiindcă şi orice religie are cultul său, şi nu poate exista o religie fără cult, pentru că altfel nu ar mai fi religie, ci doar o idee abstractă despre ceva. Religia este un sentiment pe care omul îl are în sine de la creaţie, deoarece religia face legătura cu supranaturalul, ea este acel sentiment de credinţă în ceva supranatural, superior nouă , care ne poate îndruma pe calea cea dreapta spre mântuire, pe care am pierdut-o prin păcat. Acest sentiment reprezintă pecetea Creatorului nostru; cu alte cuvinte, faptul că am fost făcuţi de Dumnezeu avem în noi această credinţă, ştim în subconştientul nostru de existeţa unui Spirit Persoanl care guvernează toate şi de aceea ne putem educa prin cult şi din punt de vedere moral. Cultul educă pe credincios şi din punt de vedere moral. În primul rând că Dumnezeu este o realitate supremă de care atârnă omul şi întreg universul şi ţinta spre care se îndreaptă întreaga creaţie, şi ca atare relaţia cu El este fundamentală pentru viaţa omului, iar pe aceasta se bazează toate celelalte realţii morale.

În continuarea lucrării am explicat dezvoltarea cultului divin în viaţa credicioşilor încă din perioada Vechiului Testament, pentru că acolo este centru de plecare al omenirii. Tot Vechiul Testament este o pregătire a oamenilor în relaţia cu Dumnezeu, pentru ca apoi să fie desăvârşită această relaţie în Noul Testament prin venirea însăşi a Fiului lui Dumnezeu pe pământ, venire aşteptată de toată creaţia încă de la cădere. De la cădere omul a pierdut acea cunoaştere despre Dumnezeu şi despre lucruri şi de aceea Vechiul Testament este pregătirea din nou a oamenilor, pentru a putea cunoaşte deplin pe Dumnezeu prin Hristos în Noul Testament.

Tema prezntă tratează cu deamănuntul toţi aceşti paşi pentru a cunoaşte pe Dumnezeu şi nu numai atât, ci şi de a se mântui pe baza acestei cunoştinţe. Această cunoaştere pe care am tratat-o î lucrarea se poate împlinii prin Biserică prin care se dezvoltă şi cultul. Cu alte cuvinte cultul este strâns legat de Biserică, deoarece Biserica este Trupul lui Hristos Înviat. Prin Biserică, deci, este calea psre mântuire, pentru că după cum este tratat în lucrarea, prin ea credinciosul se uneşte cu Hristos, dar tot prin ea se pune începutul unirii cu Hristos a tuturor celor ce vor să se unească cu El. Aşadar începutul mântuirii începe cu Hristos prin Biserică şi se desăvârşeşte tot cu Hristos şi tot prin Biserică.