Biserica și rolul ei în viața creștinilor

Introducere

Biserica este instituția divino-umană, corabia care-i poartă pe oameni pe valurile învolburate ale vieții pentru a-i duce la limanul mântuirii. În decursul vremii, Biserica a fost cea care le-a oferit tuturor hrana cea duhovnicească pentru a-și potoli foamea sufletească. Ea a avut de înfruntat intemperiile timpului care au lovit-o de multe ori cu cruzime, însă ea a făcut față tuturor acestora, datorită puterii ei care-i vine de la Hristos Domnul, "capul ei", (Ef. 5, 23). Cel care a sfințit-o prin Sfântul Său sânge vărsat pe crucea răstignirii de pe Dealul Golgotei.

Încă din primele secole Biserica a avut o organizare și un cult simplu, care treptat a evoluat până în forma de astăzi. Lucrarea de față cuprinde 3 capitole în care prezint această evoluție. Astfel în Capitolul I prezint Terminologia cuvântului Biserică cu toate sensurile sale dar viața bisericii organizată de Sfinții Apostoli și Liturghia care se săvârșea în acea perioadă. Capitolul II ne prezintă unitatea dintre dreptul la rugăciune și dreptul la religie sau în alt fel spus „lex orandi” și „lex credendi” iar ultimul capitol prezintă rolul covârșitor al Bisericii de a sensibiliza și alina suferințe, știind că în fața lui Dumnezeu toți suntem egali indiferent de naționalitate, culoarea pielii și a condiției sociale; că numai trăind în iubire și respectându-ne reciproc tradițiile, obiceiurile, mentalitățile și tot ce ține de specificul fiecărui neam, vom putea trăi în pace și armonie; iar războaiele, acele fantome ale morții vor înceta pentru ca toți oamenii să poată viețui într-o lume mai bună și mai plină de iubire.

lată deci, că Biserica, cu toate cele îndurate în decursul timp, a reușit să învingă toate greutățile, ba mai mult, a reușit să-i facă pe oameni să înțeleagă că iubirea este cea care învinge totul, așa cum Dumnezeu care "este iubire" (I In. 4,3) a reușit să învingă păcatul și tot ceea ce este rău, prin însuși Fiul Său care a luat fire omenească afară de păcat, iar prin moartea și învierea Sa a biruit puterile răului.

Am ales această temă actuală, cred pentru că îmi doream să aprofundez mai mult spațiul eclesial, să cunosc mai mult din ritualurile și activitățile Apostolilor și a urmașilor acestora. Mai mult decât atât în context actual, Biserica are o vizibil implicare socială din ce în ce mai intensă și cred că este în continuare cea care poate sensibiliza și deschide inimile oamenilor.

Biserica, prin glasul slujitorilor ei a fost cea care L-a propovăduit popoarelor pe Cel care a venit în lume pentru a-I mântui pe oameni. Ea a fost cea care i-a îndrumat pe oameni să trăiască în pace și frăție, pentru că, toți sunt creați de a moșteni Împărăția Cerurilor.

În trecut lumea a avut nevoie de Biserică, pentru că ea a arătat lumii drumul pe care îl are de parcurs „de la chip la asemănarea cu Dumnezeu”. Astăzi, datorită evenimentelor care se întâmplă în această lume contemporană, rolul Bisericii este din ce în ce mai mare și mai benefic.

În zilele noastre, în care dragostea a fost înlocuită cu ura, binele cu răul, Biserica trebuie să-L propovăduiască pe Fiul lui Dumnezeu în altarele inimilor tuturor oamenilor. Biserica este cea care are datoria de a-i ajuta pe oameni să înțeleagă că războaiele, crimele și toate faptele ingrate îi dezumanizează.

În această lume contemporană, Biserica trebuie să planteze floarea iubirii, căci mirosul ei este cel care îi îmbie pe oameni. Biserica este cea care Îl propovăduiește acestei lumi pe Mântuitorul Hristos, căci El este Cel care îi cheamă pe toți oamenii să trăiască în pace și armonie. Vestea pe care Biserica o dă lumii contemporane este vestea mântuirii pe care Domnul Hristos a realizat-o prin patimile, moartea și învierea Sa.

Lumea contemporană fără Biserică este asemenea unei flori fără apă sau asemenea unei ființe fără aer. Așa cum floarea se ofilește dacă nu are apă și orice ființă își încetează viața dacă nu are aer, tot așa și această lume contemporană cu pași ușori dar siguri se va nărui.