Cântarea în comun și rolul ei în educarea spirituală a credincioșilor

CAPITOLUL I

I. Importanța temei și rolul cântării în comun în educarea spirituală a credincioșilor.

I.1.Motivarea personală a alegerii temei.

În societatea modernă secularizată și globalizată, preocuparea pentru suflet, pentru trăirea spirituală și pentru educație în credință pare utopie. Totuși, Mântuitorul Hristos ne-a îndemnat: „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea”(Ioan 16,33), de aceea educația în spirit creștin, credem că se poate face bine și în acest tip de societate. Nu pledez pentru o educație strictă și constrângătoare, din punct de vedere religios-moral, ci pentru înțelegerea necesității și posibilității, ca prin aceasta să încercăm să-i facem pe tineri mai buni, mai înțelepți, mai responsabili, mai drepți, iar temeiul comportamentului moral este atât respectarea Legii morale a lui Dumnezeu, cât și punerea în practică prin participarea la cultul divin.

În programa școlară tema „Cântarea în comun și rolul ei în educarea credincioșilor” este prezentă începând din clasa pregătitoare până în clasa a VIII-a, bineînțeles informațiile sunt predate de la simplu la complex, de la cântecele simple și colindele care se cântă în biserică până la fundamentarea teoretică și practică ce ține de tema aceasta. Informațiile teoretice sunt susținute de prezența copiilor la biserică, unde ei pun în practică cântecele învățate la clasă și își întăresc sentimentul religios prin gesturi și comportament.

Privind în jurul nostru nu putem să nu remarcăm că în societatea românească se manifestă necredința în Dumnezeu, indiferentismul sau fanatismul religios, înstrăinarea de Biserică, de rugăciune, lepădarea de credință, desființarea scopului sacru al familiei sau familii confruntate cu diferite probleme: desfrânarea, concubinajul, adulterul, avortul, divorțul, alcoolismul, violența, răzbunarea între părinți și copii, între frați, sinuciderea, etc.

Am pornit în realizarea studiului meu de la întrebarea: Ce și-ar putea dori elevii pentru a fi mai fericiți, mai veseli, mai plini de bucuria de a fi învățăcei și de a descoperi printr-un mod plin de dragoste și bucurie valorile vieții creștine? Răspunsul la această întrebare este dat și prin lucrarea de față, prin care am încercat să arăt importanța cântecului religios și punerea în practică a acestuia în biserică prin cântarea în comun.

Oamenii de astăzi, în general, și nu doar tinerii, trăiesc, uneori, fără bucurie, fără a se bucura de viață. Din păcate bucuria vieții în Hristos este deseori înlocuită de surogate care satisfac un timp scurt dorul după etern, însă repede lasă un imens gol, resimțit de oameni în stările de depresie și tristețe prezente din ce în ce mai mult în umanitate. Unele din aceste surogate ale veseliei sunt și genurile de muzică ascultate de mulți tineri astăzi și de mulți credincioși ai bisericii. Din păcate, nu sunt genurile de muzică, care pot da nici educație și nici o bună calitate a vieții lor interioare. Am analizat astfel, în acestă lucrare, locul cântecului religios în viața lor, cum poate deveni cântecul religios o bună metodă didactică în însușirea valorilor creștine precum și câteva referințe, de-a lungul istoriei ale rolului muzicii în educație.

Fenomenele descrise mai sus, nu trebuie ignorate și trebuie preîntâmpinate sau chiar găsite soluții. Prin educația religioasă din școli se poate contribui la formarea unor conduite, caractere și personalitați.

Toate cele prezentate mai sus m-au determinat pentru a propune ca temă de studiu „Cântarea în comun și rolul ei în educarea credincioșilor”. Mulți elevi, deși participă la orele de religie și își însușesc cunoștințele noi, consideră că este de ajuns pentru a-și îndeplini datoria față de Dumnezeu, fără să conștientizeze că temelia cunoștințelor se face în biserică, prin participarea la rugăciunea liturgică și la cântarea în comun cu ceilalți credincioși.

„Să educăm astfel copiii încât, când vor intra într-o biserică și vor auzi lucru citit de la Mântuitorul și, ieșind îl vor pune în aplicare, atunci înseamnă că sufletul lor, a fost ca un boboc de floare care a așteptat doar raza soarelui ca să se deschidă, ca să devină o floare bine mirositoare”.