Catolicismul Contemporan

Introducere

Tema proiectului o reprezintă “Catolicismul Contemporan”. Am ales această tema pentru realizarea proiectului din mai multe motive, unul dintre ele fiind interesul personal în ceea ce priveşte catolicismul, în mod deosebit contemporanitatea acestuia.

Datorită conoştinţelor însuşite în anii de studiu, sunt îndreptăţit să elaborez acest studiu, din punct de vedere teoretic şi aplicativ.

Lucrarea este structurată în trei capitole care evidenţiază, în parte, evoluţia catolicismului contemporan.

Capitolul I, intitulat Antecedente Istorice: Conciliul I Vatican, evidenţiază Prozelitismul catolic, uniaţii, tot în acest capitol sunt prezentaţi Protestanţii şi Patriarhiile apostolice răsăritene.

Conciliul II Vatican, reprezintă capitolul II al lucrării de faţă, prezentând semnificaţiile celui de al II-lea Conciliu de la Vatican.

Studiul de caz este reprezentat de Evoluţia Romano-Catolică până astăzi, care prezintă refacerea unităţii creştine, privirea asupra Bisericilor Orientale şi comunităţile bisericeşti despărţite de scaunul apotolic în occident.

În finalul lucrării sunt prezentate concluziile aferente celor descrise mai sus.

Engleză

The project theme is "Contemporary Catholicism". I chose this theme for the project for several reasons, one being the personal interest regarding Catholicism, especially its contemporanity.

Because the knows learned in years of study, are entitled to elaborate this study, the theoretical and practical.

The paper is structured in three chapters that highlight, in part, the evolution of contemporary Catholicism.

First chapter called historical antecedents: the Vatican, Catholic proselytism highlights, Uniatism, in this chapter are presented Protestants and Eastern Apostolic Patriarchates.

Second Vatican Council, is Chapter II of the paper presenting the meaning of the Second Vatican Council.

The case study is the evolution of Roman Catholic to this day, showing restoration of Christian unity, eyes on the Eastern Churches and ecclesial communities separated by apotolic seat in the West.

The end of the paper are related to the above conclusions.

CAPITOLUL I

ANTENCEDENTE ISTORICE

CONCILIUL I VATICAN

Ofensiva romano-catolică. Contacte ortodoxe cu protestanţii (şi anglicanii). Cultura - cultul ortodox. Spiritualitatea şi arta bisericească

1.1. Prozelitismul catolic: uniaţia

Pierderea unui număr semnificativ de membri datorită cu¬rentelor protestante, papalitatea s-a străduit să o compenseze prin atragerea in „staulul Romei” a credincioşilor altor confesiuni: ortodocşi şi eterodocşi. În acest scop s-a folosit, prin misionarii sau propagandiştii ei de orice mijloc ce ar fi putui înlesni câştigarea unui număr căi mai mare de credincioşi pe seama Romei: misionarism direct. învăţământ, diplomaţie „bizantină", corupţie. Pregătire psihologică a viitorilor uniţi cu Roma a săvârşit-o, între alţi, chiar un grec trecut la catolicism pe nume Leo Allatios, cu De Ecclesiae occidentalis atque orienialis perpetua consensione (Despre armonia necurmată - sic - dintre Biserica apuseană şi cea răsăriteană, Koln. 1648).

Încă din 1515 monoteliţii maroniţi din Liban (după primul pas unionist din sec. XII) au intrat solemn în cadrele Bisericii romano-catolice care. în anul 1584. va întemeia acel „Collegiuiri manoriticum ".

Pe urmă, arhiepiscopul nestorian Iosif de Amida (Darbekr). 1672. s-a unit şi el cu Roma; la fel şi patriarhul siroiacobit XIII (1662-1700) a fost câştigat pentru uniatism. S-a unit şi uzurpatorul scaunului patriarhal melkit al Antiohiei.Chiril VI (1724-1759), pe care un sinod de la Constantinopol din 1728 îl anatematizează. „Uniţii" cu Roma vor avea curând un patriarh, care va avea reşedinţa când în Liban (la Sidon). Când la Damasc.

Propaganda catolică îi atrage. în 1599 şi în sec. XVI. şi pe uni tomiţi din Malabar, care vor avea în frunte un vicar apostolic în persoana Iui Mar Alexandru Parampil (1663-1694).

În „continentul negru". în Egipt, patriarhul copt Gavriil VIII se uneşte, de asemenea, cu Roma papală în anul 1597. Mai târ¬ziu, în 1761, arhiepiscopul, tot copt Antonie Fulaifil devine pri¬mul vicar apostolic cu reşedinţa la Cairo.