Cinstirea Sfinților în Biserica Ortodoxă

ARGUMENT

Biserica noastră Ortodoxă, cinsteşte pe îngeri, pe Maica Domnului şi pe sfinţi. S-a spus chiar că cinstirea lor fierbinte este sufletul evlaviei ortodoxe. Acesta, şi nu numai, este unul dintre motivele pentru care am ales ca şi subiect al lucrării de faţă, cinstirea îngerilor, a Maicii Domnului, şi a sfinţilor. Dar, şi pentru a mă informa mai bine în legătură cu acest subiect, pentru a mă lămuri mai bine, pentru a-l înţelege mai bine, şi pentru a mă întări în credinţa, în cinstirea lor, deoarece eu însumi am o evlavie mai specială la îngeri, la Maica Domnului şi la sfinţi.

Întărindu-mă în credinţa cu privire la cinstirea lor, am mai urmărit şi urmăresc şi să-mi formez tăria sufletească necesară, pentru a putea înfrunta viitoarele eventuale atacuri protestante si neoprotestante, cu privire la cinstirea lor, de care este posibil să am parte, ca student teolog şi ca aspirant la Taina Preoţiei.

Dar şi pentru a-i putea întări în credinţă pe credincioşii Bisericii noastre, care neavând pregătirea teologică şi sufletească necesară, la contactul cu cei care fac parte din cultele protestante şi neoprotestante în special, care pătrund tot mai mult la noi în ţară, şi câştigă tot mai mulţi aderenţi, încep să aibă îndoială cu privire la cinstirea îngerilor, a Maicii Domnului şi a sfinţilor. Astfel, ei în acele momente în special, au nevoie de întărire a credinţei prin prezentarea învăţăturii ortodoxe cu privire la sfinţi, pe care mulţi credincioşi nu o cunosc.

Însă întărirea credinţei se face şi prin argumente teologice, dar şi prin trăirea şi evlavia creştină, pe care de asemenea aş dori să o transmit şi credincioşilor care vor avea nevoie de aceasta. Căci având ei înşişi evlavie la îngeri, la Maica Domnului şi la sfinţi, şi astfel o relaţie specială, personală cu ei, vor avea ei înşişi tăria în viitor de a înfrunta atacurile sectanţilor cu privire la învăţătura Bisericii legată de cinstirea lor. Mai mult, am constatat că şi credincioşii noştrii în ceea ce priveşte evlavia la îngeri, la Maica Domnului şi la sfinţi sunt împărţiţi în două: o parte care au evlavie la Dumnezeu, la Sfânta Treime, pe motiv că doar Dumnezeu ne poate ajuta, îngerii, Maica Domnului şi sfinţii, sunt doar mijlocitori, ei nu ne pot ajuta. E vorba de o neîntelegere a puterii mijlocirii lor. Pentru că Dumnezeu a vrut în primul rând să-i cinstească şi i-a pus drept rugători şi mijlocitori înaintea Lui pentru noi si pentru mântuirea noastră, şi El vrea ca să alergăm la ajutorul Lui prin ei. Evlavia către ei, adică către îngeri, Maica Domnului şi sfinţi, tot spre Dumnezeu se îndreaptă, şi lui Dumnezeu îi place când avem evlavie faţă de ei, pentru că ştie, că cu cât vom avea mai mare evlavie faţă de ei, cu atât vom avea mai mare evlavie faţa de El. Şi de asemenea, şi ajutorul care ni-l oferă ei prin rugăciune este tot de la Dumnezeu, care-L oferă prin harul Său, ei fiind doar nişte mijlocitori ai acestui har şi ajutor pentru noi şi mântuirea noastră.

Iată încă un motiv în plus pentru alegerea acestui subiect. Pentru a-i lămuri şi pe aceşti credincioşi, care nu au evlavie la aceşti mijlocitori ai mântuirii noastre, înaintea lui Dumnezeu, în legătură cu mijlocirea lor şi felul acesteia, şi modul în care se realizează, şi pentru a naşte şi în sufletele lor evlavia faţă de ei, căci le va fi spre mare folos şi ajutor.

Ajunge în acest sens, să ne gândim doar la mulţimea creştinilor, care au fost ajutaţi de Dumnezeu în diferite nevoi, prin mijlocirea şi rugăciunile îngerilor, a Maicii Domnului şi a sfinţilor, şi câte minuni s-au petrecut, datorită intevenţiei lor. Câţi bolnavi nu au fi fost suferinzi încă, daca nu s-ar fi rugat aceşti mijlocitori pentru ei? Cât de mult ar mai fi trebuit să rabde dureri şi suferinţe aceşti oameni, dacă nu s-ar fi rugat ei? Cât de mult ar mai fi trebuit sa aştepte mulţi oameni, izbăvirea din nevoi şi împlinirea cererilor, dacă nu s-ar fi rugat aceşti mijlocitori pentru ei?

Acestea şi multe altele, întelegându-le aceşti credincioşi, nădăjduiesc că voi reuşi să nasc în sufletele lor, măcar puţină evlavie la aceşti mijlocitori. Şi mai există şi a II-a categorie de credincioşi, care au evlavie la îngeri, la Maica Domnului şi la sfinţi, pe care aş putea eventual să-i lămuresc puţin mai bine cu privire la acest subiect, şi să le mai întăresc evlavia şi credinţa faţă de ei.

Evlavia la aceşti mijlocitori, mie cel puţin îmi întăreşte evlavia faţă de Dumnezeu, faţă de Sfânta Treime, şi este evlavie faţă de Dumnezeu, căci nu-i cinstim pe ei în sine, ca oameni, ci harul lui Dumnezeu din ei, pe Hristos Dumnezeu sălăşluit în ei. Prin îndemnul la evlavia faţă de îngeri, faţă de Maica Domnului şi faţă de sfinţi, nu urmăresc exagerarea evlaviei faţă de ei, şi a cultului lor, ci acordarea cinstirii pe care le-a acordat-o Dumnezeu, şi care li se cuvine. Îndemn la evlavia faţă de ei în limitele îngăduite, prezentate de învăţătura ortodoxă. Exagerând cultul lor se cade în idolatrie, care este încălcarea poruncii întâi a Decalogului: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” (Ieş. 20,1).

Urmăresc aşadar să mă menţin în echilibrul specific ortodoxiei, şi cu privire la aceasta, spre a nu cădea în extrema exagerării evalviei faţă de ei. Mai menţionez că există chiar şi credincioşi, dintre cei care au evlavie la aceşti mijlocitori, şi au existat, care au ajuns la exagerarea cultului şi evlaviei faţă de ei, care este şi cauza apariţiei nenumăratelor tradiţii pioase, din popor, de-a lungul timpului, cu privire la îngeri, la viaţa Maicii Domnului şi la minuni săvârşite prin rugăciunile Ei, şi cu privire la vieţile sfinţilor.

Aceste tradiţii, s-au îndepărtat de adevărata evlavie ortodoxă, deşi nu toate dintre ele. De aceea, menţinându-mă pe mine pe linia echilibrului ortodox, aş putea să ajut şi pe credincioşi, în a-i menţine în acest echilibru, cu privire la cinstirea sfinţilor, şi să preîntâmpin eventualele exagerări, cum sunt şi cele amintite.

Bunul Dumnezeu, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, şi pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale tuturor cinstitelor şi netrupeştilor puteri şi pentru ale tuturor sfinţilor Săi, să binecuvinteze scrierea acestei lucrări, şi să fie spre slava Sa, a Tatălui şi a Fiului, şi a Sfântului Duh, spre slava lui Dumnezeu “întru Sfinţii Lui” (Ps. 150,1), spre folosul meu duhovnicesc şi a tuturor celor care o vor lectura şi studia.

I. INTRODUCERE

1.Sfinţenia lui Dumnezeu.

Sfinţenia, este unul din atributele, care prin excelenţă îi aparţine lui Dumnezeu. „Ea exprimă pe de-o parte o calitate a lui Dumnezeu Cel in Treime, pe de alta se manifestă în lume şi devine o calitate participantă a fiintelor umane...În primul aspect trebuie să-i spunem mai degrabă suprasfinţeniei, in al doilea aspect, ca relaţie a lui Dumnezeu cu făpturile, sfintenie. Aici vorbim mai mult despre sfinţenia aceasta revelată, manifestată în lume prin coborârea lui Dumnezeu la ea, prin energiile Sale necreate.”

„Sfinţenia, arată totuşi ceva ce depaşeşte tot ce e omenesc, ceva ce e lumesc, ceva ce e de alt ordin...sfinţenia e ceva transcendent lumii...sfinţenia însăşi prezentă în lume e dovada existenţei unei ordini transcendente... Aproape că identificăm dumnezirea revelată cu sfinţenia. Se poate spune că în sfinţenie ni se revelează concentrat toate însuşirile dumnezeieşti.” „Sfinţenia e atributul transcendenţei ca persoană.” „Sfinţenia nu e atributul unui mister impersonal.” „Dionisie Areopagitul identifică sfinţenia lui Dumnezeu cu atotpuritatea Lui(„Despre ierarhia Bisericească”). Dar această atotcurăţie divină are în acelaşi timp ceva transcendent...ceva dumnezeiesc.”