Contribuția lui Ioan Gheorghe Savin la dezvoltarea Misticii

INTRODUCERE

Profesorul Ioan Gheorghe Savin face parte din rândul celor mai mari profesori de teologie ai Bisericii Ortodoxe Române, dar și din cadrul reprezentanților cei mai de seamă ai culturii și spiritualității românești. A fost una dintre personalitățile de o valoroasă ținută teologică manifestând o deosebită competență în cadrul specialității sale, care a ilustrat timp de decenii catedra de Teologie Fundamentală, fiind succesorul profesorului Ioan Mihălcescu la această catedră. Profesorul Ioan Gheorghe Savin s-a născut pe data de 19 decembrie 1885 în localitatea Jorești, în cadrul numeroasei familii a preotului Gheorghe Savin. După absolvirea seminarului de la Galați, se înscrie în anul 1905 la Facultatea de Teologie din București, unde este remarcat de profesorul Ioan Mihălcescu, ca un element de mare nădejde pentru teologia ortodoxă română, pentru care a și fost trimis la studii superioare peste hotare pentru specializarea în disciplinele teologice ale secției sistematice. În acest context tânărul Ioan Gheorghe Savin studiază în Germania la Heidelberg și Berlin, de unde se întoarce acasă după izbucnirea celui de-al doilea Război Mondial. Stăpân pe o cultură teologică și filosofică foarte întinsă, dobândită în țară precum și în marile centre universitare din străinătate, strălucitul elev al lui Ioan Mihălcescu și al marelui filozof german Windelband, Ioan Gheorghe Savin ajunge profesor de teologie la data de 1 ianuarie 1928, la catedra de Teologie Fundamentală din cadrul Facultății din Chișinău.

În data de 31 octombrie 1941, este numit profesor la Facultatea de Teologie din București, iar în anul 1945, i se încredințează și suplinirea catedrei de Ascetică și Mistică. Pe data de 1 septembrie 1947 profesorul Ioan Gheorghe Savin s-a pensionat. După ieșirea la pensie, a mai publicat diferite articole și studii în cadrul revistelor care aparțineau Patriarhiei Române. Moartea sa a survenit pe data de 22 februarie 1973, fiind o mult regretată pierdere pentru teologia ortodoxă românească.

Cu profesorul Ioan Gheorghe Savin, care, timp de 20 de ani, la catedră și în paginile revistelor bisericești ale vremii, precum și în alte reviste, a desfășurat o bogată activitate publicistică în specialitate, teologia fundamentală s-a conturat și s-a definit ca disciplină de sine stătătoare a teologiei ortodoxe române. Cursurile sale ținute la cele două facultăți de teologie și numeroasele sale lucrări tipărite despre care am amintit în prezenta lucrare sunt expresia unui spirit deosebit de cultivat, capabil să facă analize foarte subtile și să creeze largi sinteze teologice, iar ca exemplu în acest sens avem Argumetul ontologic despre care am amintit în ultima parte a lucrării.

Viețuirea religioasă ortodoxă în duhul marilor trăitori ai Ortodoxiei patristice și postpatristice și spiritualitatea ortodoxă au constituit temele unui curs ținut studenților teologi în anul universitar 1945-1946, acest curs purtând denumirea de Ascetică și Mistică, și constituie un subiect principal a prezentei lucrări.

Motivul alegerii acestei teme se datorează faptului că în zilele noastre Ascetica și Mistica nu mai prezintă o mare importanță pentru oameni și acest lucru se datorează procesului de globalizare și de modernizare a acestei societăți, unde valorile de bază ale oamenilor, din păcate sunt reprezentate de aspectele vizibile și materiale. Încercarea omului din zilele noastre de a-l cunoaște pe Dumnezeu și de a se uni cu El, precum și efortul pe care acesta trebuie să-l depună pentru a ajunge la acestă unire este din ce în ce mai scăzut. În acest sens scopul acestei lucrări îl reprezintă tocmai încercarea de a reaminti faptul că omul se poate uni cu Dumnezeu și se poate îndumnezeii totodată cu ajutorul harului primit de la Sfântul Duh prin Taina Sfântului Botez.

Acest proces aparține misticii. Însă pentru a se produce acestă unire e nevoie și de efortul omului prin intermediul ascezei. Așadar scopul acestei lucrări este de a arăta modalitățile prin care omul se poate uni cu Dumnezeu așa cum au fost ele expuse de către distinsul profesor Ioan Gheorghe Savin în vastele sale lucrări.

În cuprinsul acestei lucrări structurată pe VI capitole, am încercat să expun ideile pe care profesorul Ioan Gheorghe Savin le-a nuanțat în cadrul teologiei sale referitor la ce este mistica și ascetica și care sunt atribuțiile acestora, precum și cum erau ele concepute înaintea venirii Mântuitorului Iisus Hristos, trecând apoi la stadiul prin care acestea sunt puse în valoare la nivelul ființei umane prin Rugăciunea lui Iisus care reprezintă metoda prin care omul poate ajunge la despătimire și la unirea cu Dumnezeu, arătând mai departe care sunt reprezentanții cei mai de seamă ai misticii și asceticii precum și contribuția lor la dezvoltarea acestora, iar în final am abordat un capitol reprezentativ a teologiei profesorului Ioan Gheorghe Savin în care sunt expuse în mod obiectiv modalitățile prin care omul îl poate cunoaște pe Dumnezeu prin intermediul rațiunii.

Așadar această lucrare reprezintă un mic elogiu adus celui care a fost unul dintre cei mai luminați teologi ai scolului XX, și anume profesorului Ioan Gheorghe Savin.