Contribuția Sfântului Dionisie Exiguul la dezvoltarea culturii și civilizației creștine din primele șase secole

INTRODUCERE

Sciția Minor (Dobrogea de astăzi) şi regiunile dunărene au primit Evanghelia destul de devreme, faptul că pe la jumătatea secolului al IV-lea creştinismul era bine organizat în Sciția Minor, arată că el apăruse acolo mai devreme, probabil în jurul anului 300 d.Hr. sau mai devreme. Ceea ce atestă începuturile creştinismului pe teritoriul Sciției Minor sunt numeroasele inscripţii funerare creştine. O inscripţie funerară din jurul oraşului Tomis (Constanţa de astăzi), pare a aşeza începuturile creştinismului din Dobrogea în a doua jumătate a secolului al III-lea. Inscripţiile creştine din această provincie se întind, cronologic, de la sfârşitul secolului al III-lea până la sfârşitul secolului al VI-lea. Marea persecuţie a lui Diocliţian din 303-304 a făcut martiri creştini, ceea ce presupune prezenţa unor Biserici organizate mai devreme în aceste regiuni.

Creştinismul în Sciția Minor este atestat pentru secolul IV prin numeroase morminte, mai ales în, sau aproape de marile centre ale acestei provincii. Începând din secolul al IV-lea, dar mai ales din secolul al V-lea, se găsesc basilici uneori impozante în marile centre ca: Tropaeum Traiani, Tomis, Callatis, Histria.

Însă dovada cea mai importantă a unei activităţi creştine în Sciția Minor sunt personalităţile bisericeşti marcante din această regiune care au pus în relief ţinuta şi rolul creştinismului din epoca lor prin poziţia, activitatea şi relaţiile pe care le-au avut. E vorba de un număr de episcopi şi de monahi care s-au făcut apreciaţi în ţara lor şi în alte părţi în sânul Bisericii.

Tomis, singura episcopie a Sciției Minor care se bucura de oarecare autocefalie, numără printre episcopii ei pe: Evanghelius sub Diocliţian, Titu sub Licinius, Bretanion sau Vetranio sub Valens, Gerontius sub Teodosie I, Teotim I sub Teodosie I şi Arcadius, Timotei sub Teodosie II, Ioan sub Teodosie II, Alexandru sub Marcian, Teotim II sub Leon, Paternu sub Anastasie I şi Valentinian sub Iustinian.

Printre monahi sunt adevărate personalităţi care au însemnat mai mult decât simple nume înregistrate de istorie. Un nume de rezonanţă este Ioan Casian a cărui origine este prezentată de către cel mai vechi biograf al său Ghenadie de Marsilia, ca fiind de origine scită.

Un alt nume de rezonanță, al doilea mare teolog, cunoscut traducător de scrieri patristice și călugăr plin de dragostea lui Hristos, pe care ni l-a dat Dacia Pontică, după Sfântul Ioan Casian, a fost Cuviosul Dionisie cel Mic, adică „Smeritul”, iar în limba latină „Exiguul”, o mare personalitate a creştinismului românesc, care a marcat cultura universală prin propunerea numărării anilor începând cu Hristos, Mântuitorul lumii.

Voi încerca pe cât cu putință, cu ajutorul lui Dumnezeu, să prezint în paginile ce urmează, elemente din viața acestui mare sfânt al Ortodoxiei Universale, în general, și al Ortodoxiei românești, în special. O personalitate marcantă asupra întregii lumi, unul dintre cei mai importanţi oameni care au influenţat în mod deosebit viaţa creştină din Apus, care a revoluționat, mai mult sau mai puțin, sistemul de calcul al anilor. Voi prezenta, în cele ce urmează, o mare parte din activitatea sa ca slujitor al Sfântului Altar, ca păstor al oilor cele cuvântătoare, dar și ca om de știință, ca astronom, școlit în cele mai de seamă școli ale acelei vremi.