Cunoaștere și Comuniune cu Dumnezeu în Taina Sfântului Maslu

1.Sfintele Taine, trepte ale desăvârşirii în comuniunea cu Dumnezeu

1.1.Sfintele Taine, împlinirea creaţiei omului.

Pentru Biserica Ortodoxă acţiunea mântuitoare a lui Hristos nu aparţine numai trecutului.El nu priveşte acum numai din cer cum cei ce cred in eficienţa operei Lui mântuitoare din cursul vieţii pământeşti îşi însuşesc prin credinţa rezultatul jertfei de pe cruce,ajutaţi sau nu de o comunitate eclesială. Aceasta, pentru ca Biserica Ortodoxă nu socoteşte că Hristos ne–a mântuit numai întrucât ne-a făcut pe Dumnezeu îndurător şi dispus să ne ierte pe baza satisfacţiei aduse de El sau a ispăşirii suportate pentru păcatele cu care am ofensat sau continuăm să ofensăm onoarea Lui.De aceea,după învăţătura Bisericii Ortodoxe ,păstrătoare a învăţăturii creştine originare,relaţia credincioşilor cu Hristos nu e numai una de ordin psihologic, ci şi o relaţie reala ,întrucât ea e susţinută nu numai de noi,ci şi de Hristos Însuşi.Aceasta relaţie e trăită in toate Tainele Bisericii,în toate sărbătorile şi în tot cultul Bisericii Ortodoxe.

Biserica Ortodoxă crede că Hristos ne mântuieşte întrucât ,după ce S-a întrupat,a răbdat răstignire,a înviat şi s-a înălţat, se uneşte cu noi în cursul tuturor timpurilor comunicând prin Duhul Sfânt umanităţii noastre şi imprimându-i starea umanităţii Lui născute fără păcat jertfită,înviată,înălţată.Lucrarea Duhului Sfânt nu e o lucrare despărţită de a lui Hristos,ci prin Duhul Sfânt ni se face intim însuşi Hristos,căci unde e Duhul Sfânt e şi Hristos şi viceversa.Prin Duhul Sfânt se imprimă umanitaţii noastre starea de sfinţenie şi puterea spre sfinţire tot mai adânc întipărită în noi,dar această stare şi putere de sfinţire nu o putem avea decât prin umanitatea lui Hristos sfinţită prin naştere fără păcat,prin ascultare şi jertfă.În unire cu umanitatea lui Hristos,înviată,înălţată şi făcută nouă intimă prin Duhul Lui,primeşte şi umanitatea noastră eliberată de grosime şi de dominarea accentuată a pornirilor pătimaşe,ce o duc uşor spre corupere,germenele învierii şi al înălţării în văzduhul spiritual,întru întâmpinarea Domnului Hristos.

În Hristos umanitatea a realizat şi realizează aspiraţia sa de a transcende până la unirea cea mai deplină cu Dumnezeu ,Absolutul personal.Pentru aceasta a trebuit ca unirea cu El să se facă în trei moduri:

a)Trebuia ca umanul să se unească cu dumnezeirea într-un singur ipostas,Cel al Fiului lui Dumnezeu,pentru oameni,ca aceştia unindu-se cu El ca şi cu un om ,să se unească în El cu Fiul lui Dumnezeu Însuşi,devenind pentru veci fii ai Tatălui ceresc.

b)Pentru aceasta ,Fiul lui Dumnezeu trebuia să se unească în mod deosebit cu o Fecioară,luându-şi din Ea umanitatea curată de păcat,deschisă spiritual total lui Dumnezeu.

c)Oamenii trebuiau să se unească cu Fiul lui Dumnezeu făcut om,ca persoane distincte,aşa cum au fost creaţi de Dumnezeu,neconfundaţi nici cu Dumnezeu, nici între ei.

Acestea sunt cele trei moduri de transcendere a umanului până la unirea cu Dumnezeu,primele două fiind necesare celui de al treilea.

Modul în care se realizează în trepte,se numesc Taine.Prin ele oamenii urcă în trascenderea lor până la capăt,atât spre Dumnezeu cât şi întreolaltă,omul aspirând spre amândouă.Prin ele se realizeaza de fapt atât unirea cu Dumnezeu până la capăt,cât şi unirea întreolaltă.

La baza concepţiei despre Taine Bisericii Ortodoxe stă încrederea în putinţa lucrării Duhului dumnezeiesc al lui Hristos printr-un om asupra altui om, prin mijlocirea trupurilor şi a materiei dintre ele, în ambianţa Bisericii, ca trup tainic al lui Hristos.E încrederea că Duhul dumnezeiesc poate lucra prin mijlocirea spiritului omenesc asupra materiei cosmice în general şi asupra altor persoane.Prin mâna omului se scurg puteri spirituale asupra altui om fie direct prin trup,fie prin altă materie.Căci trupul omenesc e constituit din simţuri, în care spiritul şi trupul sunt nedespărţite.Cel ce transmite această putere ce se scurge este subiectul care gândeşte şi voieşte, adică un subiect cu o bază spirituală;şi puterea ce se scurge prin trupul celui ce acţionează asupra altuia merge până la spiritul celui din urmă.Cei doi întâlnindu-se prin simţuri se întâlnesc prin spirit.Dar puterea ce o transmite omul prin trupul său nu e numai a spiritului şi a trupului său, ci e şi o puterecu mult mai mare ce străbate prin ele.Este puterea Duhului dumnezeiesc, cu care el se pune de acord şi căruia I se deschide prin credinţă în ambianţa Bisericii.În Taină nu se poate trage o frontieră între mişcarea omului care lucrează şi puterea Duhului dumnezeiesc.Iar întrucât săvârşitorul Tainei e, ca preot, reprezentantul Bisericii,prin lucrează Duhul Sfânt,Care suflă în toată ambianţa Bisericii ca trup tainic în care lucrează Hristos. Propriu-zis acesta este faptul decisiv.Iar primitorul Tainei se deschide deplinei acţiuni a puterii dumnezeieşti transmise de săvârşitor,prin credinţa lui,în ambianţa credinţei Bisericii, câmpul de lucrare al Duhului lui Hristos.

Tainele sunt întâlnirea personală a Bisericii şi a celor ce le primesc cu Hristos, în Duhul Sfânt,deci o întâlnire şi o prezenţa reală, sacramentală, a noastră cu Hristos Kyrios.Această întâlnire şi prezenţă reală şi imediată explică întreitul aspect al tainelor:

a)Tainele,fiecare într-un mod specific,sunt în primul rând o anamneză sau o celebrare anamnetică a jertfei lui Hristos sau a unui moment soteriologic din lucrarea Sa răscumpărătoare, din cauza referirii actului de răscumpărare,etern actual, la momentul istoric în care Hristos a vărsat sângele său drept jertfă. De altfel toate Tainele, deci nu numai Euharistia,Botezul ,Mirungerea şi Preoţia, au referinţă la jertfa lui Hristos,bazându-se şi participând la ea.