Educația copiilor la Sfântul Ioan Gură de Aur

Introducere

Prin lucrarea de faţă “Educaţia copiilor la Sfântul Ioan Gură de Aur” am urmărit aprofundarea cunoştinţelor despre Sfântului Ioan Gură de Aur, luminătorul şi dascălul lumii, stâlpul şi întărirea Bisericii, propovăduitorul pocăinţei şi învăţăturile primite de la acesta privind modul de educare a copiilor, în spirit creştinesc.

Biserica Ortodoxă Romana îl pomeneşte pe 13 noiembrie, pe Sfântul Ioan Gură de Aur, acest mare şi vestit luminător dascăl al lumii care a fost din marea cetate Antiohia, din părinţi credincioşi ortodocşi amândoi, tatăl lui era Secund Stratilatul şi maică-sa Antuza.

Chiar de la începutul vieţii sale, a avut mare dragoste pentru ştiinţa cuvintelor şi cu nevoinţa ce pusese la învăţătură şi cu ascuţirea firii ce avea, a învăţat toată învăţătura elinească, făcându-se ucenic lui Libanie şi Andragatie, sofiştilor din Antiohia, iar după aceea al celor ce se aflau în Atena.

Cele mai bune invăţături, pe care ni le-a lăsat Sfântul Ioan Gură de Aur, sunt cele despre cum trebuie sa educăm copiii, cea mai bună mostenire pe care o putem lăsa copiilor noştri este educaţia creştin-ortodoxă.

Să îi învăţăm adevărurile de bază ale credinţei noastre, să fie evlavioşi şi să se roage, din fragedă pruncie, atât cu cuvântul nostru, cât mai ales prin exemplul nostru, degeaba se vor chinui mai târziu preoţii sau profesorii de religie să îi inveţe toate acestea, dacă nu vom pune bazele acestei educaţii încă de acasă.

Lucrarea este structurată în şase capitole principale. În capitolul de debut am prezentat educaţia copiilor în Sfânta scriptură, atât in vechiul testament “Mai de pret este un copil sarman si intelept decat un rege batran si nebun, care nu mai este in stare sa asculte de sfaturi“ , cât şi în noul testament "Mai mare bucurie decat aceasta nu am, ca sa aud ca fiii mei umbla intru adevar."

În capitolul următor am încercat să aduc la cunoştinţa părinţilor, învăţăturile rămase nouă, despre felul în care ne povăţuiesc Sfinţii Apostoli, să realizăm educaţia copiilor pentru a fi mândri de ei şi totodată mulţumiţi de realizările noastre, aşa cum Mântuitorul a fost Modelul desăvârşit de înţelepciune, bunătate, frumos, şi iubire, noi, oamenii creştini trebuie să urmăm acest Model atât cât ne este cu putinţă fiecăruia dintre noi. Cu cât aceasta este începută la o vârstă mai fragedă, cu cât valoarea sa va fi mai mare, pentru a-l face pe copil să ajungă la aceste valori esenţiale ale umanităţii este necesară educaţia religioasă începută încă din grădiniţă.

În ţara noastră Sfinţii Apostoli se bucură de o mare cinstire, nenumărate biserici s-au zidit în numele lor, printre care şi Mînăstirea Cetăţuia din Iaşi, numeroşi sînt şi creştinii care le poartă cu cinste numele.

Introducere

Capitolul trei l-am consacrat în întregime, prezentării vieţii Sfântului Ioan Gură de Aur, arătând viaţa sa în cadrul familiei, şcolile la care a studiat şi profesorii pe care i-a avut precum şi părinţii duhovniceşti la care a ucenicit şi care l-au ajutat să crească duhovniceşte.

Acesta şi-a început educaţia pe lângă educatorul păgân Libanius, apoi a studiat teologia cu Diodor din Tars (unul din conducătorii a ceea ce mai târziu s-a numit Școala din Antiohia), timp în care practică o aspră asceză. Nemulţumit de acestea, devine pustnic (cca. 375 d. Hr.) şi rămâne retras până când sănătatea sa precară îl sileşte să se întoarcă în Antiohia.

În continuarea lucrării am aprofundat lucrările Sfântului Ioan Gură de Aur, pedagogia sa în opera omiletică, privind relaţia dintre copiii, părinţi, profesori şi duhovnici, rolul acestora în educaţia copiiilor precum şi ajutorul reciproc pe care trebuie sa şi-l acorde pentru a realiza opera de artă numită OM.

În acţiunea de educare a copiilor, părinţii sunt consideraţi, de Sfântul Ioan Gură de Aur adevăraţi artişti, ce urmăresc realizarea unor adevărate opere de artă. Copilul este, la început, asemenea unui bloc de marmură şi precum sculptorul trebuie să dea o formă frumoasă acestuia, tot aşa şi părinţii trebuie să înfrumuseţeze viaţa lor cu virtuţile cele mai înalte şi, îndepărtând tot ceea ce este păcat şi contrar, să facă din copii adevărate opere de artă însufleţite

În capitolul cinci am încercat să prezint principiile hrisostomice, morala şi virtutea, modul de aplicare a lor în pedagogia actuală, pentru apărarea copiilor de păcat şi pregătirea lor pentru viaţă.Lucrarea învăţătorească a Sfântului Ioan Gură de Aur se fundamentează pe tâlcuirea, pe înţelegerea Sfintei Scripturi şi pe aplicarea în viaţă a învăţăturilor ei.

Concluziile ce se pot trage din această lucrare sunt că zilnic noi trebuie să fim gata să înfruntăm influenţa lumii printr-o educaţie creştină sănătoasă, tot ce cunoaşte copilul la scoală trebuie să fie controlat şi corectat acasă.

Nu trebuie să gândim că ceea ce îi dau copilului învăţătorii este pur şi simplu folositor sau neutru, căci chiar dacă el îşi însuşeşte cunostinţe şi îndemânări folositoare, lui i se vor preda şi multe păreri şi idei greşite.

Părinţii trebuie să supravegheze ce învaţă copiii lor şi să repare aceasta acasă, menţinându-se pe o poziţie sinceră şi relevând numaidecât aspectul moral, care lipseşte cu desăvârşire în instruirea laică.