Cuprins
- INTRODUCERE 1
- CREAŢIA ŞI CREATORUL EI 1
- I. LOGOSUL CREATOR 6
- 1. FUNDAMENTELE CREAŢIEI 6
- 2. CREAREA LUMII ŞI RAŢIONALITATEA CREAŢIEI 14
- 3. CREAREA OMULUI - ACT SPECIAL 17
- 4. NATURA HARICĂ A OMULUI 21
- II. LOGOSUL MÂNTUITOR 33
- 1. ÎNTRUPAREA LOGOSULUI LUI DUMNEZEU PENTRU MÂNTUIREA OMULUI 33
- 2. LEGĂTURA LUI IISUS CEL ÎNĂLŢAT CU OMENIREA ISTORICĂ 39
- 3. RAPORTUL DINTRE DUMNEZEU-FIUL ŞI DUMNEZEU-DUHUL SFÂNT ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII 47
- III. LOGOSUL DIVIN ÎNTRUPAT ŞI ESHATOLOGIA 51
- ÎNCHEIERE 60
- BIBLIOGRAFIE 70
- CURRICULUM VITAE 72
- DECLARAŢIE DE ONESTITATE 73
- CUPRINS 74
Extras din licență
Introducere
Creaţia şi Creatorul ei
„Toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1,3) Această afirmaţie a constituit punctul de plecare al Teologiei Logosului Întrupat, care s-a dezvoltat şi a căpătat o amploare deosebită în Răsăritul Ortodox.
Doctrina creştină despre creaţie nu trebuie confundată nici cu mitologia, nici cu cosmologia, deoarece mesajul creaţiei este cunoscut din revelaţia istorică a lui Dumnezeu. De altfel, doctrina creştină privind creaţia trebuie să fie ferită atât de panteism, care identifică pe Dumnezeu cu lumea imanentă, de unde idolatria lumescului şi materialului, cât şi de dualism care separă ontologic de Dumnezeul transcendent şi bun de realitatea imanentă, rea în sine.
Noţiunea de creaţie are două înţelesuri:
1. Actul creator (ktisis) prin care Dumnezeu “Atotţiitorul” - “cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt (Rom. 4, 17), adică lumea văzută şi lumea nevăzută. Creaţia îşi are scopul în Dumnezeu, fiind opera bunătăţii şi înţelepciunii sale (Rom. 1, 20). Ea nu-şi are cauza în sine, ci există pentru că Dumnezeu o voieşte, o întemeiază şi o susţine.
2. Substanţa materială a universului şi totalitatea creaturilor, “toată făptura (ktisma) lui Dumnezeu” (I Tim. 4, 4). Universul a fost creat anume ca materie, ca cer şi pământ. Nu este cunoscut modul în care Dumnezeu creează, deoarece El este mai presus de toate actele Sale; El este Creatorul prin voinţa Sa. Creaţia nu este o emanaţie divină, ea participă la fiinţă sau la nefiinţă prin propria voinţă.
Dumnezeu este în sine iubire, iubirea care fiind comunitară, se cere activată cât mai mult. Deci, Dumnezeu a hotărât să-Şi activeze iubirea Sa şi asupra altora, nu numai în comunitatea treimică. Astfel, a hotărât din veci, crearea lumii care este prima manifestare în afară a iubirii divine. Este prima acţiune externă a lui Dumnezeu şi premiza tuturor celorlalte acţiuni ale Divinităţii.
Dacă dogma Sfintei Treimi ne duce la ideea de iubire a lui Dumnezeu, crearea lumii ne arată atât iubirea, cât şi atotputernicia Lui. Ştiind că Dumnezeu este iubire, avem încredere că El îşi manifestă iubirea faţă de noi; iar ştiind că este atotputernic, ştim că avem un ocrotitor care ne poate mântui din robia păcatului.
Prin Creaţie înţelegem aducerea unui lucru din neexistenţă la existenţă. Deci, dacă Dumnezeu a creat lumea din nimic, înţelegem că lumea (universul), care cuprinde tot ceea ce este în afară de Dumnezeu, nu există de la sine, nici nu s-a născut prin întâmplare, şi Dumnezeu a produs lumea nu din Fiinţa Sa, nici dintr-o materie existentă în veci, ci a adus-o la existenţă dintr-o totală neexistenţă. Adevărul că lumea e creată de Dumnezeu e mărturisit de Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. În Sfânta Scriptură citim: “La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Gen. 1, 1). “Dumnezeu… a făcut lumea aceasta şi toate cele ce sunt într-însa”(Fapte 17, 24). Acest adevăr este confirmat şi de nenumărate mărturii ale Sfintei Tradiţii. Simbolul niceo-constantinopolitan ne învaţă să credem într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul Cerului şi al Pământului, văzutelor tuturor celor văzute şi nevăzute. Sfinţii Părinţi vorbesc despre crearea de către Dumnezeu, fie direct, fie indirect, prin combaterea ereticilor care învăţau că lumea nu este opera lui Dumnezeu; Sfântul Irineu, de exemplu, referindu-se la ereticii care spuneau că lumea e creată de îngeri, sau prin oarecare puteri inferioare lui Dumnezeu, scrie: “Dumnezeu a creat lumea nu prin îngeri, sau prin puteri deosebite, căci Dumnezeul a toate nu are lipsă de nimic, El putând face toate prin Cuvântul şi prin Spiritul Său.”
Sfântul Ioan Damaschin scrie - “Toţi care spun că îngerii sunt creatorii unei fiinţe, aceştia sunt gura tatălui lor, diavolul. Căci îngerii, fiind creaturi, nu sunt creatori. Făcătorul, Pronietorul şi Fiitorul tuturora este Dumnezeu, singurul nezidit, cel lăudat şi slăvit în Tatăl şi Fiul şi în Duhul Sfânt.
Dumnezeu a creat lumea din nimic, adică a adus-o la existenţă din totală neexistenţă, din neant. Cuvântul nimic nu trebuie înţeles ca un principiu, ca o cauză materială din care ar fi făcut Dumnezeu lumea, ci numai ca o noţiune prin care se explică lipsa oricărei realităţi - neantul şi că Dumnezeu nu a făcut-o din vreo substanţă existentă din veci, nici din fiinţa Sa.
Bibliografie
Androni, Vartolomeu – “Starea originară a protopărinţilor in cele trei mari confesiuni creştine”, Ortodoxia (Ort.), anul XLVIII, nr. 1-2, 1996
Andrutsos, Hristu – Dogmatica Bisericii Ortodoxe Răsăritene, traducere de D. Stăniloae, Editura şi tiparul tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1930
Antologie din literatura patristică greacă a primelor secole, alcătuită de Prof. Vasile Ionescu şi Prof. Nicolae Ştefănescu, manual pentru seminarişti şi studenţi ai Institutelor Teologice, EIBMBOR, Bucureşti, 1960
Augustin, Fericitul – Mărturisiri, EIBMBOR, trad. N. Barbu, Ioan Rămureanu, Bucureşti, 1996
Berdiaev, Nikolai –Spirit şi libertate. Încercare de filosofie creştină, Paideia, 1996
Bria, Ion – Dicţionar de Teologie Ortodoxă, EIBMBOR, 1994
Bucevschi, Orest – Păcatul Strămoşesc, Cluj, 1934
Buchiu, Ştefan – Întrupare şi unitate, Ed. Libra, Bucureşti, 1997
Chiţescu, Nicolae – Premisele învăţăturii creştine despre raporturile dintre har şi libertate, Ort., anul XII, nr. 1, 1959
Chiţescu, Nicolae – Doctrina despre Sf. Har, Biserica Ortodoxă Romănă (B.O.R), anul LXI, nr. 10-12, Bucureşti, 1943
Crainic, Nichifor – Sfinţenia - Împlinirea Umanului, Ed. Trinitas, Iaşi, 1993
Culianu, Ioan-Petru, - Gnozele dualiste ale occidentului, ed. Nemira, 1995
Cuviosul Siluan Athonitul – Între Iadul deznădejdii şi Iadul smereniei, Deisis, Sibiu, 1996
Galeriu, Constantin – Jertă şi răscumpărare, teză de doctorat, Bucureşti, 1973
Ică, I. Ioan – “Concepţii teologie eronate asupra raportului dintre natură şi har”, Ort., an XII, nr. 4, 1960
Lossky, Vladimir – Introducere în Teologia Ortodoxă, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1993
Mărturisirea de credinţă a Bisericii Ortodoxe, traducere de prof. Alexandru Elian, EIBMBOR, Bucureşti, 1981
Mihălcescu, Irineu – Teologia luptătoare, Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1994
Mircea, Ioan – Dicţionar al Noului Testament, EIBMBOR, Bucureşti, 1995
Neaga, Nicolae - Facerea, text şi scurte note explicative, Bucureşti, 1945
Popescu, Dumitru –Teologie şi cultură, EIBMBOR, Bucureşti, 1993
Popescu, Dumitru – Ortodoxie şi contemporaneitate, Ed. Diogene, Bucureşti, 1996
Popescu, Dumitru – Hristos-Biserică-Societate, EIBMBOR, Bucureşti, 1998
Popescu, Dumitru & Costache, Doru – Introducere în Dogmatica Ortodoxă – teme ale credinţei creştine din perspectivă comparată, Ed. Libra, Bucureşti, 1997
Popescu, M. Teodor – Biserica Mărturisitoare, Ed. Credinţa noastră, Bucureşti, 1995
Radu, Dumitru – “Mântuirea – a doua creaţie a lumii”, Ort., anul XXXVIII, nr. 2, 1986, p. 49
Remete, George – Dogmatica Ortodoxă, Ed. Episcopiei Ortodoxe, Alba-Iulia, 1997
Sfântul Chiril al Alexandriei - Scrieri, partea a II-a, EIBMBOR, traducere din greacă, introducere şi note de Prof. Dr. D. Stăniloae, vol. 39, 1992
Sfântul Dionisie Areopagitul - Opere complete şi scoliile Sfântului Maxim Mărturisitorul, traducere, introducere şi note de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Ed. Paideia, Bucureşti, 1996
Sfântul Grigorie de Nyssa – Marele cuvânt catehetic, ed. Sophia, 1998
Sfântul Grigorie Palama – Despre împărtăşirea dumnezeiască, Filocalia, vol 7, EIBMBOR, 1977
Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. de Dumitru Fecioru, Ed. Scripta, Bucureşti, 1993
Sfântul Ioan Gură de Aur - Scrieri, partea I, Omilii la Facere, trad., note de pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR, Bucureşti, 1986
Sfântul Maxim Mărturisitorul – Răsăunsuri către Thalasie, Filocalia, vol. 3, Tipografia Arhidiacezană, Sibiu, 1948
Sfântul Simeon Metafrastul – Filocalia, vol. 5, Ed. Harisma, Bucureşti, 1995
Sfântul Simeon Noul Teolog – Filocalia, vol. 6, EIBMBOR, Bucureşti, 1977
Sfântul Maxim Mărturisitorul – Ambigua, trad. de Dumitru Stăniloae, col. P.S.B., vol. 80, Bucureşti, 1983
Sfântul Maxim Mărturisitorul – Cele două sute de capete despre cunoştinţa de Dumnezeu, II
Spidlik, Tomas – Izvoarele luminii, Ed. Ars Longa, Iaşi, 1996,
Stăniloae, Dumitru – “Antropologia ortodoxă. Comentarii asupra stării primordiale a omului”, Anuarul XVI al Academiei Teologice “Andreiene”, Sibiu, 1940
Stăniloae, Dumitru – “Doctrina ortodoxă şi catolică despre păcatul strămoşesc”, Ort., nr. 1, 1957
Stăniloae, Dumitru – “Natură şi har în teologia bizantină”, Ort.,an XXV, nr. 3, 1974
Stăniloae, Dumitru – Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, vol. 2, Ed. Cristal, Bucureşti, 1995
Stăniloae, Dumitru – Iisus Hristos sau restaurarea omului, Ed. Omniscop, Craiova, 1993
Stăniloae, Dumitru – Spiritualitatea ortodoxă - Ascetica şi mistica, EIBMBOR, Bucureşti 1992
Stăniloae, Dumitru – Teologia Dogmatică Ortodoxă, EIBMBOR, Bucureşti, 1997, vol 1-3
Stăniloae, Dumitru – Teologia Dogmatică şi Simbolică, vol. II, Bucureşti, 1958
Stăniloae, Dumitru – Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993
Preview document
Conținut arhivă zip
- Iisus Hristos - Logos Creator si Logos Mantuitor.doc
Alții au mai descărcat și
INTRODUCERE „Cine ne-a împins la îndeletniciri strivitoare, fără folos, care silesc îndoiala să înghețe?“ Marea apostazie ar fi mai degrabă să te...
RUGĂCIUNEA DOMNEASCĂ ÎN EXEGEZA BIBLICĂ ŞI PATRISTICĂ. PRELIMINARII „Omenirea întreagă are nevoie de iertarea păcatelor astfel că prezenţa acestei...
1.Introducere Eshatologia (de la eschata = evenimentele ultime) este învăţătura despre realităţile ultime ale mântuirii, adică despre instaurarea...
INTRODUCERE: Afirmaţiile mesajului creştin trebuie să prezinte propoziţii certe, nu ipoteze sau opinii personale. Ele pot avea un astfel de statut...
Introducere: Personalitatea Sfântului Apostol Pavel, întemeietorul creştinismului misionar Învăţătura şi faptele Mântuitorului Hristos au fost...
I. INTRODUCERE. Simbolismul liturgic. Generalități Cultul creștin, prin frumusețea si varietatea lui, este o adevărată capodoperă, este „cerul pe...
Capitolul 1 ASPECTE METODICE 1.1. Definirea, delimitarea şi încadrarea subiectului Subiectul de studii al lucrării de faţă este, conceptul...
Patimile omului: sufletești și trupești Sfântul Ioan Damaschin ne oferă o listă aproape completă a patimilor trupești și sufletești: Patimi...
Te-ar putea interesa și
Introducere Motivaţia alegerii temei Sensul eshatologic al creaţiei ca teză de doctorat provine din profunda convingere că teologia ortodoxă se...
INTRODUCERE Afirmaţiile mesajului creştin trebuie să prezinte propoziţii certe, nu ipoteze sau opinii personale. Ele pot avea un astfel de statut...
Introducere În lucrarea de față intitulată Creația ca euharistie, am abordat-o din punct de vedere interdisciplinar. În primul rând, așa după cum...
CAPITOLUL I Noțiuni introductive 1.1. Despre preoție si rolul preotului ca păstor de suflete. Preoția este slujirea sfântă întemeiată de...
INTRODUCERE Înainte de tratarea capitolelor, despre diferitele forme ale comuniunii vom spune câteva cuvinte despre comuniune în general. Noţiunea...
INTRODUCERE: Afirmaţiile mesajului creştin trebuie să prezinte propoziţii certe, nu ipoteze sau opinii personale. Ele pot avea un astfel de statut...
A. Introducere Cu toate că a trăit și a activat într-o perioadă istorică de mari frământări sociale, politice și religioase, Sfântul Maxim...
Introducere După căderea în păcat, comunicarea harică între Dumnezeu şi om a fost pierdută, omul intrând în moarte sufletească şi osândă veşnică,...