Cuprins
- Introducere 2
- Stadiul cercetărilor 4
- I. Schisme între Răsărit şi Apus în primul mileniu 6
- I.1. Schisme până la Fotie 7
- I.1.1. Separarea creştinilor de iudei 7
- I.1.2. Ereziarhul Simon Magul 7
- I.1.3 Ereticii iudaizanţi 8
- I.1.4. Disputa pascală 9
- I.1.5. Gnoza 10
- I.1.6. Antitrinitarismul 14
- I.1.7. Subordinaţionismul 16
- I.1.8. Schisma lui Ipolit. Papii Zefirin şi Calixt 16
- I.1.9. Schisma lui Novat şi Novaţian 17
- I.1.10. Disputa baptismală (botezul ereticilor) 19
- I.1.11. Schisma meletiană 20
- I.1.12. Schiama donatistă 20
- I.1.13. Arianismul. Sinodul I Ecumenic 21
- I.1.14. Erezia pnevmatomahilor. Sinodul al II-lea Ecumenic. Respingerea Apolinarismului 22
- I.1.15. Nestorianismul. Sinodul III Ecumenic de la Efes din 431 23
- I.1.16. Monofizismul. Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon 25
- I.1.17. Henotikonul. Conflictul dintre Orient şi Occident 27
- I.1.18. Erezii şi schisme în Apus: priscilianismul, pelagianismul şi semipelagianismul 29
- I.1.19. Controversa origenistă 30
- I.1.20. Monotelismul. Sinodul VI Ecumenic 32
- I.1.21. Pavlicianismul 34
- I.1.22. Iconoclasmul 35
- I.1.23. Adopţionismul 36
- I.1.24. Adaosul Filioque 37
- I.2. Relaţii între Răsărit şi Apus în timpul lui Fotie 39
- I.3. Relaţii între Răsărit şi Apus după Fotie până la sfârşitul mileniului I 44
- I.4. Relaţii între Răsărit şi Apus după primul mileniu 47
- I.5. Relaţii între Răsărit şi Apus la începutul mileniului II până la momentul 1054 48
- II. Evenimentele de la 1054 49
- II.1. Consideraţii istorice şi teologice despre schismă 50
- II.2. Cauzele care au dus la evenimentele de la 1054 62
- III. Relaţii între Răsărit şi Apus după 1054. Încercări de unire 64
- III.1. Ridicarea anatemei 67
- Concluzii 70
- Bibliografie 73
- Curriculum Vitae 81
- Declaraţie 82
- Cuprins 83
Extras din licență
Introducere
“Ortodoxia a început să se deschidă, prin teologia ei mai nouă, unor experienţe şi explicitări al misterului creştin necesare nivelului spiritual al creştinilor de azi. Prin aceasta, Bisericile creştine au început să înlăture multe din piedicile care stăteau în calea apropierii lor, înaintând spre acea stare în care vor putea căuta împreună unele din expresiile noi ale misterului creştin, corespunzătoare credinciosului de astăzi, dar solidare cu expresiile bisericii primare”
Acum trei ani de zile toată creştinătatea îşi aducea aminte de scurgerea a nouă veacuri şi jumătate de la evenimentele din jurul anului 1054 când marea lume a creştinătăţii se rupe în două, formând ceea ce noi numim astăzi Estul ortodox şi Vestul catolic. Aceasta nu a fost singura ruptură în sânul creştinismului, ci trupul Lui Hristos a mai fost încă odată fragmentat în secolul al XVI-le, când din Occidentul catolic s-a rupt protestantismul.
Acestea sunt cele mai mari dispute, dar nu sunt singurele, în cursul dezvoltării creştinismului aparând multe alte probleme, legate fie de credinţă, fie de cult, fie de canonicitate ş.a. De aceea în cele ce urmează, voi încerca, nu într-un mod exhuastiv, sa vorbesc despre momentul 1054, ci mai degrabă să încerc să aflu ce s-a întâmplat de fapt atunci, dacă a fost o schismă sau nu, dacă au mai existat astfel de separări în istoria creştinismului şi care sunt piedicile care ne îndeparteză de a fi aşa cum mărturisim şi în Crez „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Pentru aceasta este nevoie de o înţelegere a evoluţiei istorice, din momentul în care s-a pus piatra de temelie a Bisericii cea una a Lui Hristos şi până la multele biserici şi confesiuni de astăzi. Ar fi de nici un folos să cercetăm numai momentele de cotitură din istoria Bisericii , şi să nu observăm acel proces evolutiv care a dus la apariţia acestora, din punct de vedere religios, politic şi nu în ultimul rând cultural.
Aşa cum în anul 1954 au fost consacrate articole, studii, conferinţe, congrese, schimburi de experienţă, comemorări, încât presa bisericească a diferitelor confesiuni a cunoscut un abundent material documentar privitor la problema care continua să sângereze sufletul creştinătăţii de pretutindeni , tot aşa şi în 2004 teologii din ambele baricade s-au întâlnit pentru a purta discuţii pe marginea a ceea ce numim astazi marea schismă Astfel la colocviul cu participare internaţională organiat de Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Aurel Vlaicu din Arad, în perioada 17-18 mai 2004, au participat urmatoarele nume reprezentative ale teologiei din străinătate: Pr. Prof. Dr. Ernst Chr. Suttner (Austria), Prelat Dr. Albert Rauch (Germania), D-l Alberto Quatrucci (Italia) şi reprezentanţi ai facultăţilor de teologie din ţară din care amintim: Pr. Prof. Dr. Emanoil Băbuş, Pr. Lect. Dr.Daniel Benga, Pr. Dr. Mihail Săsăujan şi mulţi alţi filosofi, sociologi, jurnalişti şi interesaţi de tema abordată.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Interpretari Noi in Privinta Evenimentelor de la 1054.doc