Iubire și recunoștință

Licență
8/10 (1 vot)
Domeniu: Religie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 74 în total
Cuvinte : 24362
Mărime: 83.42KB (arhivat)
Cost: 7 puncte

Cuprins

Argument

1.PERSOANA UMANĂ – TENSIUNE SPRE COMUNIUNE

1.1. Crearea omului după chipul lui Dumnezeu

1.2. Persoana umană

1.2.1. Demnitatea persoanei umane

1.2.2. Libertatea persoanei umane

1.2.3. Desăvârşirea persoanei umane

2. VIRTUTEA IUBIRII – IZVORUL RECUNOŞTINŢEI

2.1. Virtute – delimitări conceptuale

2.2. Virtutea creştină şi semnele ei caracteristice

2.3. Izvoarele virtuţii creştine

2.4. Virtutea iubirii

3. RECUNOŞTINŢA CA FORMĂ DE MANIFESTARE A IUBIRII

3.1. Despre recunoştinţă

3.2. Temeiurile recunoştinţei faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele

3.3. Forme de manifestare a recunoştinţei

3.3.1. Recunoştinţa faţă de Dumnezeu – adorare

3.3.2. Recunoştinţa faţă de părinţi – pietate

3.3.3. Recunoştinţa faţă de binefăcători – iubire

Concluzii

Bibliografie

Extras din document

Argument

Este foarte dificil, ca având o serie de teme, să alegi una care să te reprezinte, să fie în total acord cu aspiraţiile şi preocupările cele mai frecvente ale vieţii cotidiene, de aceea există şovăieli, dar şi convingerea că o temă este preferată alteia şi te caracterizează pregnant.

Tema recunoştinţei pare a se potrivi unei dezbateri într-o lume în continuă mişcare şi dezvoltare, ce a uitat să privească spre cei din jur – familie, prieteni –, dar mai ales spre Dumnezeu.

Virtutea recunoştinţei este simţirea trezită în inima omului de bunăvoinţa şi binefacerea primită din partea semenului. Ea se manifestă în fapte şi în vorbe.

Se cuvine să iubim şi să fim recunoscători fratelui nostru din pricina înrudirii spirituale cu el. Şi iubind pe fratele nostru, ne arătăm recunoştinţa faţă de Dumnezeu.

Valoarea morală a recunoştinţei se cuprinde în faptul că ea înnobilează pe cel ce o practică, îi aduce mulţumire şi linişte sufletească şi totodată nume bun în viaţa socială.

Recunoştinţa este act sufletesc de mulţumire pentru binefacerile spirituale şi materiale pe care le-am primit de la Dumnezeu, de la părinţi, de la generaţiile trecute şi cele prezente, de la autorităţile sociale şi bisericeşti şi de la aproapele cu care colaborăm (Prov. 19, 14; Ier. 18, 20; Ecles. 9, 14-16). Un om cu conştiinţa dreaptă are datorie faţă de toţi aceştia şi el trebuie să se roage lui Dumnezeu pentru ei şi să mulţumească tuturor pe măsura posibilităţilor, fără a cădea în păcatul linguşirilor sau să se arate nerecunoscător, căci păcătuieşte (Ps. 34,12; Luca 6,35; 17,15-18; II Tim. 3,2; Rom. 1,20-21; Is. 26,10).

1. PERSOANA UMANĂ – TENSIUNE SPRE COMUNIUNE

1.1. Crearea omului după chipul lui Dumnezeu

Sfânta Scriptură ne spune că omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu,dar face distincţie între ele. După ce Dumnezeu arată intenţia Sa de a zidi pe om după chipul şi asemănarea Sa (Facere 1,26) îl zideşte în realitate numai după chipul Său (Facere 1,27), fiindcă asemănarea cu Dumnezeu trebuie să o dobândească prin efortul lui spiritual şi moral. “Suntem după chip prin creaţie,iar după asemănare prin noi înşine,prin voinţa noastră liberă” spune Sfântul Grigorie de Nyssa. A fi după chipul lui Dumnezeu ne aparţine prin creaţia noastră primă,dar a ne face după asemănarea lui Dumnezeu depinde de voinţa noastră. Dându-ne această posibilitate, Dumnezeu ne-a făcut pe noi înşine lucrătorii asemănării noastre cu El, spre a ne dărui răsplata pentru activitatea noastră şi pentru a ne deosebi de picturile lipsite de viaţă, ieşite din mâna artistului.

Prin chipul lui Dumnezeu din fiinţa sa, care este chipul Treimii, omul a fost creat pentru o viaţă de comuniune şi nu pentru autonomie sau robie faţă de lume.

Dar în ce constă chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în om? Părintele N.Chiţescu, la această problemă răspunde că deoarece Biserica învaţă numai, în genere, că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, nedeterminând în ce anume constă acest chip, lămurirea căutată o aflăm în cugetarea Sfinţilor Părinţi. Este adevărat că chipul lui Dumnezeu nu se raportează la trupul omului, cum susţineau ereticii audieni, pentru că Dumnezeu nu are trup. Dacă unii dintre Sfinţii Părinţi mai vechi, ca Justin sau Irineu, în luptă cu gnosticismul, numeau trupul chip al lui Dumnezeu, nu înţelegeau prin aceasta că chipul lui Dumnezeu ar fi propriu trupului, ci că şi trupul participă oarecum la acest chip, prin unirea lui cu sufletul, prin forma, poziţia şi funcţiunea lui de a exprima puterea şi măreţia sufletului. În acest înţeles, omul întreg are chipul lui Dumnezeu, ceea ce rezultă şi din cuvintele Scripturii, după care, înainte de a se fi format trupul omului, s-a zis: “Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră”. Dumnezeu fiind spirit pur, fără îndoială că chipul lui Dumnezeu în om se raporteză la natura spirituală a omului, anume la raţiune, voinţa şi sentimentul omului, întrucât toate acestea tind spre Dumnezeu, ca spre adevăr, binele şi fericirea absolută. Chipul lui Dumnezeu în om este sufletul acestuia în înclinaţia lui spre Dumnezeu. Concepţia aceasta domină la Sfinţii Părinţi. Unii dintre Părinţi şi scriitori, ca Sfântul Ioan Gură de Aur şi Teodoret, înţeleg chipul lui Dumnezeu în om ca puterea de stăpânire asupra naturii şi vietăţilor. Dar stăpânirea asupra naturii nu este decât consecinţa şi manifestarea chipului dumnezeiesc, prin care omul se ridică peste toate creaturile pământeşti. Lucrul acesta îl exprimă şi Sfânta Scriptură, care adaugă cuvintelor despre chip şi asemănare stăpânirea despre natură.

Bibliografie

CĂRŢI

1. Arion, Pr. Dr. Leon, Compendiu neotestamentar de introducere şi exegeză, vol.II, Editura Universităţii Oradea, Oradea, 2000

2. Athanase, Pr. Prof. Negoiţă, Teologia biblică a Vechiului Testament, Editura Sophia, Bucureşti, 2004,

3. Barelay, William, Analiza semantică a unor termeni din Noul Testament, Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois, 1992.

4. Berdiaev, Nicolae, Despre sclavia şi libertatea omului, Editura Antaios, Oradea, 2000.

5. Boloş, Pr. Cristian; Gorgan, Diac. Gabriel, Dicţionar teologic ortodox, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2006.

6. Bria, Preot Prof. Dr. Ion, Dicţionar de teologie ortodoxă, Ed. Instit. Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1994.

7. Bude, Pr. Dr. Ioan, Conotaţii biblice despre Jertfa vie şi limbajul imnic euharistic, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca, 2007,

8. Bulgakoff, Serghei, Ortodoxia, Editura Paideia, Bucureşti, 1997

9. Chiţescu, Prof. N.; Todoran, Pr.Prof. I.; Petreuţă, Pr. Prof. I., Teologia Dogmatică şi Simbolică,vol.1, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2004.

10. Comte-Sponville, André, Mic tratat al marilor virtuţi, Bucureşti, Editura Univers, 1998.

11. Evdokimov, Paul, Prezenţa duhului în Tradiţia ortodoxă, Editura Anastasia, Bucureşti, 1995.

12. Felea, Ilarion V., Duhul Adevărului, Editura Diecezana, Arad, 1943,

13. Fouilloux, Danielle; Langlois, Anne; Le Moigne, Alice; Spiess, Francoise; Thibault, Madeleine; Trebuchon, Renne - traducere Ana Vancu – Dicţionar cultural al Bibliei, Editura Nemira, Bucureşti, 1998.

14. Jinga, Constantin, Fişe de iniţere în lectura Vechiului Testament, Editura Marineasa, Timişoara, 2000,

15. Lucaci, Florea, Propoziţii biblice – interpretări logico-filosofice, Editura Eikin, Cluj- Napoca, 2005,

16. Meyendorf, John, Teologia bizantină, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996.

17. Mircea, Pr. Prof. Ioan, Dicţionar al Noului Testament, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1995,

18. Mladin, Mitr. Nicolae; Bucevschi, Prof. Diac. Orest; Pavel, Prof. Dr. C-tin; Zăgrean, prof. Diac. Ioan, Teologia Morală Ortodoxă pt. Institutele teologice, vol. I, Morală generală, Edit. Inst. Biblic şi de Mis. al B.O.R., Bucureşti, 1979.

19. Idem, Teologie Morală Ortodoxă, vol. II, Morala specială, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2003.

20. Păcurariu, Pr. Prof. Dr. Mircea, Predici - la Duminici şi Sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţii români; predici ocazionale şi la înmormântări, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000,

21. Pârâian, Arhimandrit Teofil, Gânduri de altădată pentru atunci, pentru acum şi pentru totdeauna, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 2006,

22. Părintele Ioan de la Rarău, Dragostea faţă de Dumnezeu, Editura Panaghia, 2010.

Preview document

Iubire și recunoștință - Pagina 1
Iubire și recunoștință - Pagina 2
Iubire și recunoștință - Pagina 3
Iubire și recunoștință - Pagina 4
Iubire și recunoștință - Pagina 5
Iubire și recunoștință - Pagina 6
Iubire și recunoștință - Pagina 7
Iubire și recunoștință - Pagina 8
Iubire și recunoștință - Pagina 9
Iubire și recunoștință - Pagina 10
Iubire și recunoștință - Pagina 11
Iubire și recunoștință - Pagina 12
Iubire și recunoștință - Pagina 13
Iubire și recunoștință - Pagina 14
Iubire și recunoștință - Pagina 15
Iubire și recunoștință - Pagina 16
Iubire și recunoștință - Pagina 17
Iubire și recunoștință - Pagina 18
Iubire și recunoștință - Pagina 19
Iubire și recunoștință - Pagina 20
Iubire și recunoștință - Pagina 21
Iubire și recunoștință - Pagina 22
Iubire și recunoștință - Pagina 23
Iubire și recunoștință - Pagina 24
Iubire și recunoștință - Pagina 25
Iubire și recunoștință - Pagina 26
Iubire și recunoștință - Pagina 27
Iubire și recunoștință - Pagina 28
Iubire și recunoștință - Pagina 29
Iubire și recunoștință - Pagina 30
Iubire și recunoștință - Pagina 31
Iubire și recunoștință - Pagina 32
Iubire și recunoștință - Pagina 33
Iubire și recunoștință - Pagina 34
Iubire și recunoștință - Pagina 35
Iubire și recunoștință - Pagina 36
Iubire și recunoștință - Pagina 37
Iubire și recunoștință - Pagina 38
Iubire și recunoștință - Pagina 39
Iubire și recunoștință - Pagina 40
Iubire și recunoștință - Pagina 41
Iubire și recunoștință - Pagina 42
Iubire și recunoștință - Pagina 43
Iubire și recunoștință - Pagina 44
Iubire și recunoștință - Pagina 45
Iubire și recunoștință - Pagina 46
Iubire și recunoștință - Pagina 47
Iubire și recunoștință - Pagina 48
Iubire și recunoștință - Pagina 49
Iubire și recunoștință - Pagina 50
Iubire și recunoștință - Pagina 51
Iubire și recunoștință - Pagina 52
Iubire și recunoștință - Pagina 53
Iubire și recunoștință - Pagina 54
Iubire și recunoștință - Pagina 55
Iubire și recunoștință - Pagina 56
Iubire și recunoștință - Pagina 57
Iubire și recunoștință - Pagina 58
Iubire și recunoștință - Pagina 59
Iubire și recunoștință - Pagina 60
Iubire și recunoștință - Pagina 61
Iubire și recunoștință - Pagina 62
Iubire și recunoștință - Pagina 63
Iubire și recunoștință - Pagina 64
Iubire și recunoștință - Pagina 65
Iubire și recunoștință - Pagina 66
Iubire și recunoștință - Pagina 67
Iubire și recunoștință - Pagina 68
Iubire și recunoștință - Pagina 69
Iubire și recunoștință - Pagina 70
Iubire și recunoștință - Pagina 71
Iubire și recunoștință - Pagina 72
Iubire și recunoștință - Pagina 73
Iubire și recunoștință - Pagina 74

Conținut arhivă zip

  • Iubire si recunostinta.doc

Alții au mai descărcat și

Iubirea in Spiritualitatea Crestina

Introducere A vorbi despre iubire reprezintă poate cel mai greu lucru; aceasta deoarece a vorbi despre iubire înseamnă a vorbi despre Dumnezeu. Un...

Cunostinta si Credinta in Dumnezeu - Cele spre Descoperirea Adancului Inepuizabil si Nemuritor al Omului

I N T R O D U C E R E Ca absolventă a Facultăţii de teologie Ortodoxă am căutat în bogăţia temelor creştine - bogăţie descoperită de-a lungul...

Biserica ortodoxă și regimul comunist

Biserica Ortodoxă Română şi regimul comunist (1945-1964) Introducere Relaţiile dintre Biserică şi Stat au prezentat de-a lungul timpului, şi...

Legea cea nouă a Noului Testament

INTRODUCERE Vechiul Testament a fost folosit și cinstit de creștini pentru că Însuși Mântuitorul Iisus Hristos a respectat Legea cea Veche și i-a...

Misiunea Crestina in Primele Trei Secole Crestine

INTRODUCERE Biserica este alcătuită din oameni, adică din membri ai cetăţii pământeşti, care sunt chemaţi să formeze, încă din cursul istoriei...

Biserica și rolul ei în viața creștinilor

Introducere Biserica este instituția divino-umană, corabia care-i poartă pe oameni pe valurile învolburate ale vieții pentru a-i duce la limanul...

Dimensiunea Catehumenală a Filocaliei

INTRODUCERE Scrierile filocalice vor rămâne, indiferent de timpul care va trece, un nesecat izvor de apă vie. Toți cei care gustă din el vor...

Iubirea Divina, Iubirea Umana - Comuniunea, Familia si Procreatia

Introducere “Unde este iubire, este putere care invinge urmarile raului sau ale diminuarii existentei. Unde nu este iubire, este extrema traire a...

Ai nevoie de altceva?