Maica Domnului - hotar între creatură și creator

Argument

,,La naşterea Ta Hristoase,îngerii au adus cântări,cerul a pogorât steaua, magii au adus daruri,păstorii au venit cu închinarea,pământul a oferit peştera iar noi oamenii am dat-o pe Fecioara Maria” .

Au fost împăraţi frumoşi,cinstiţi de popor şi iubitori de sine,dar negura vremii i-a învăluit în uitare,au fost ostaşi viteji dar a căror amintire a dispărut odată cu moartea lor.Au fost filozofi,oameni bogaţi şi înţelepţi şi cinstiţi de popor dar firele istoriei le-au şters numele.Au fost zei inexistenţi şi imaginaţi de mintea omului dar a căror slava s-a pierdut odată cu a slujitorilor lor.Însă mai presus de toate printre veacuri,de la căderea protopărinţilor şi profeţi,prin prefigurări şi până astăzi şi până la sfârşiturilor veacurilor,numele Tău de Dumnezeu Născătoare răsuna căci tu ”ai trei însuşiri minunate,primite de la Dumnezeu.De la Tatăl ai primit puterea,ca să împlineşti ca mamă pe pământ,ceea ce împlineşte Tatăl în ceruri.De la Fiul ai primit înţelepciunea ca să poţi să-l împaci pe om cu Fiul tău.De la Duhul Sfânt ai primit bunătatea ca mireasă a lui pentru a transmite harismele duhovniceşti tuturor creatorilor.”

Închin această lucrare Ţie celeia cu adevărat Maica Domnului şi cu

adevărat îmblânzirea dreptului judecător,cerând ajutorul tău pentru că nimeni:”nimeni din cei ce aleargă la Tine nu iese ruşinat Stăpână”

Maica Domnului ocupă cel mai important loc în biserica creştină,după Fiul ei,ea fiind culmea sfinţeniei la care nici îngerii nici oamenii nu au putut să ajungă.De aceea pe bună dreptate ea este hotarul între creat şi creator după cum subliniază diferiţi părinţi bizantini(sf.Andrei Criteanul,Ioan Damaschin,Grigorie Palama,Isidor al Moscovei ş.a.).A spune că Maica Domnului este o simplă rugătoare,înseamnă a o dezbrăca de slava împărătească cu care a încununat-o Fiul ei.Maica Domnului pe lângă rugătoare este şi împărţitoare de har căci unirea cu Fiul ei rămâne veşnică nu doar pentru nouă luni cat l-a purtat în pântece.

Am ales lucrarea :Maica Domnului-hotar între creatură şi creator în primul rând pentru că mă simt dator Stăpânei,pentru mulţimea ajutorului primit de la ea,căci prin ea am aflat că oricât de păcătoşi am fi,dacă alergăm la ea,dânsa cu dragoste ne ajută.Căci dacă o mamă pământească văzându-şi fiul în necazuri nu-l părăseşte,cu atât mai mult nu ne va părăsi Maica Domnului,ea care a ştiut să iubească,să primească şi să crească pe Dumnezeu Cuvântul dar totodată să sufere împreună cu El căci:”şi Maria a suferit acum şi a înviat din nou”

Maica Domnului este cea din care a răsărit nouă lumina spre descoperirea neamurilor(Lc.2,35).Cei ce se închină Fiului şi care iubesc cu adevărat pe El i se vor închina şi Maicii Sale.

Aş fi fost cu totul vinovat dacă mi-aş fi ales alta temă de atestat,pentru că în orice necaz,alergând la Maica Domnului am primit ajutor.Nu-mi amintesc să fi cerut ceva vreodată şi să nu fi primit de la ea.

Pe lângă acestea toate,Ea jertfeşte Raiul pentru noi şi cum n-ar trebui să scriu despre Aceea neînţeleasă şi de îngeri,care ne este nouă tuturor Maică mult iubitoare.Cu toate că:,,nimeni nu poate să scrie cuvânt despre frumseţea ta cea plină de strălucire,Maica lui Dumnezeu,Fecioară,căci nu este cu putinţă să afle hotar cunoştinţa ta prin cugete sau cuvinte,fiindcă toate covârşesc şi cuget şi cuvinte.Este doar îngăduit să cântăm despre tine cea care ne primeşti cu iubire de oameni ”

”Dascălii şi tâlcuitorii precum şi alcătuitorii de cărţi,când dau vreo carte la lumină au obiceiul de a aduce ca un dar mai marilor cetăţilor şi boierilor de bun neam,ca de mărirea şi strălucirea,cartea făcându-se cunoscută şi să fie lăudată în toate oraşele şi satele.Iar eu robul lui Dumnezeu,îţi închin Ţie Stăpână această carte nădăjduindu-mă întru tine că tu eşti cu adevărat mântuirea păcătoşilor,sfinţenia tuturor spre care şi îngeri şi oameni privesc cu dragoste şi dor.Şi după cuviinţă Ţie îţî aduc această carte,Maicii noastre a tuturor că tu eşti limanul celor înviforaţi şi multor boli trupeşti şi sufleteşti,doctor osârduitor şi fără plată şi pe toţi care vin la tine îi vindeci pspre milostivirea ta.Drept aceea mă rog şi cad la bunătatea ta,roagă-te Celui bogat în dar şi prea milostiv,Fiului şi Dumnezeului tău,ca să reverse asupra acestei cărţi darul Preasfântului Duh ca toţi citindu-o să se folosească de ea.”

Introducere

„Cel Care iubeşte pe Cel care a născut,iubeşte şi pe Cel ce S-a născut din El”(I In.5,1).

Cu alte cuvinte,pe lângă faptul că acela care iubeşte pe Tatăl iubeşte şi pe Fiul,în acelaşi timp cel care iubeşte şi pe Maica Domnului iubeşte după adevăr şi pe Fiul ei.Dacă Duhul Sfânt este cheia care descuie uşa(Fiul) către Tatăl şi Maica Domnului este uşa care ne duce spre cunoaşterea Fiului.Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu este modelul cel mai înalt de sfinţenie al omenirii,darul cel mai mare pe care l-a oferit omenirea lui Dumnezeu,din toată creaţia,ea fiind singura cu adevărat care-L poate mulţumi cu adevărat pe Dumnezeu.

Ea este hotar între Creatură şi Creator,pentru că prin curăţie,întrecând toată făptura l-a atras pe Dumnezeu care s-a sălăşluit în ea şi a luat trup din ea.Prin ea Dumnezeu se face om ca noi să ne îndumnezeim.

Scriitorii bizantini în unanimitate socotesc că Ceea ce a avut atingere cu Hristos rămâne mai departe izvor de putere Dumnezeiască.Faptul de a fi avut atingere cu Hristos,nu aparţine numai trecutului,ci are o permanentă actualitate.Iar mai intim a fost unit cu Hristos,sânul Maicii Domnului.Bizantinii socotesc unirea aceasta permanentă,Fiul rămânând unit cu Maica şi după naştere,cum rămâne veşnic unit şi cu Tatăl.De aceea sânul Maicii Domnului este izvor de energie dumnezeiască,în mod direct . De aceea Maica Domnului este şi împărţitoare de har,căci:,,tu eşti locaş a toate harurile şi plinirea a toată bunătatea şi toată frumuseţea,chip şi icoană însufleţită a tot binele şi toată bunătatea,ca una care singură te-ai învrednicit a primi întru tine toate harurile Duhului Sfânt” .

Calitatea de mijlocitoare a Maicii Domnului işi are,alături de preacinstire,theotokie şi aiparthenie,temei în primul rând în Sfânta Scriptură dar şi în scrierile Sfinţilor Părinţi chiar din primele trei veacuri creştine.

Puterea mijlocitoare a Maicii Domnului a Maicii Domnului întrece chiar şi pe cea a Sfinţilor şi a Îngerilor la un loc .

Sfântul Dimitrie al Rostovului,cel care a scris Psaltirea Maicii Domnului,spunea:,,dacă cineva m-ar întreba:ce este mai tare şi mai puternic decât toate cele de sub cer?eu i-aş răspunde:<<nu este nimic mai tare şi mai puternic pe pământ şi în cer după Domnul nostru Iisus Hristos decât Preacurata Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu şi pururi Fecioara Maria.Puternică este ea pe pământ căci a zdrobit capul şarpelui nevăzut şi a călcat în picioare puterea iadului,prin ea se dobândesc biruinţele,prin ea se biruiesc vrăjmaşii.Puternică este ea şi în cer că pe Dumnezeu cel tare şi puternic cu rugăciunile ei Îl leagă.Îl leagă cu rugăciunile ei pe Dumnezeu pe Care odinioară pe pământ L-a înfăşurat cu pânze căci atunci când El mâniat fiind de păcatele noastre,vrea să ne pedepsească,osândindu-ne pe neaşteptate,ea îşi întinde către El mâinile sale,implorând milă şi ţine pe loc dreapta Lui răzbunătoare,ca să nu-i piardă pe păcătoşi împreună cu fărădelegile lor.”