Preotia si Viata Bisericeasca a Credinciosilor

Imagine preview
(7/10 din 5 voturi)

Aceasta licenta trateaza Preotia si Viata Bisericeasca a Credinciosilor.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 3 fisiere doc de 84 de pagini (in total).

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Emil Sandoi

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Religie

Cuprins

Prefaţă
Introducere
Capitolul 1: Despre preoţie şi rolul preotului ca păstor de suflete
1.1 Preotul de azi, ca liturghisitor
1.2 Sensul preoţiei la Sfinţii Părinţi
1.3 Sfinţenia şi răspunderile preotului
1.4 Preoţia lucrare cerească
1.5 Sfântul Apostol Pavel – despre personalitatea religios-morală a păstorului de suflete
1.6 Vocaţia şi pregătirea pentru preoţie
1.7 Chipul preotului după Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi
1.8 Slujirea preoţească după Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie
Capitolul 2 : Activitatea pastoral –misionară a preotului
2.1 Spovedania, prilej de pastoraţie individuală
2.2 Sfânta Împărtăşanie în spiritualitatea creştină
2.3 Ierurgiile ca mijloc şi prilej de pastoraţie2.4 Sfânta Liturghie şi Sfintele Taine ca mijloc de păstorire2.5 Predica şi cateheza –mijloace de pastoraţie
2.5.1 Sfântul Ioan Gură de Aur, predicator al unităţii creştine
2.5.2 Fericitul Augustin, predicator al unităţii Bisericii
2.5.3 Aspecte sociale în predica Sfântului Vasile cel Mare
Capitolul 3 : Activitatea obştească a preotului
3.1 Vrednic este lucrătorul de plata sa
3.2 Motivele care determină pe unii creştini - ortodocşi să treacă la alte
culte
3.3 Posturile rânduite de Biserica Ortodoxă în condiţiile de viaţă actuale
ale credincioşilor
3.4 Despre vocaţie şi zel în pastoraţia din ţara noastră
3.5 Învăţătura despre post în Biserica Ortodoxă3.6 Necesitatea şi roadele iubirii
Capitolul 4 : Preoţia în viaţa bisericească a credincioşilor
4.1 Actualitatea Sfântului Ioan Gură de Aur
4.2 Sfântul Grigorie cel Mare, îndrumător al vieţii preoţeşti
4.3 Preoţia în viaţa Bisericii şi a credincioşilor
4.4 Preoţia creştină –o misiune sublimă în viaţa oamenilor
Capitolul 5 : Personalitatea religios - morală a păstorului de suflete
5.1 Îndatoririle duhovnicului după Sfintele Canoane
5.2 Calităţile de îndrumător duhovnicesc ale Sfântului Apostol Pavel
5.3 Îndrumătorul duhovnicesc şi ucenicul după Sfinţii Părinţi.

Extras din document

Despre „ Teologia Pastorală” s-a scris şi se va mai scrie mult.

Primind ca temă de „Disertaţie”, „Preocupările de Teologie Pastorală în paginile Revistei Studii Teologice” am observat încă o dată, dacă mai era cazul, că parohia în general şi preotul cu viaţa lui în mijlocul comunităţii în special, au constituit din totdeauna subiecte deosebit de fascinante şi mereu actuale pentru marii exegeţi ai Bisericii Ortodoxe; răsfoind paginile îngălbenite de trecerea anilor ale Revistei sus amintite, mi-am dat seama că ceea ce s-a scris odinioară este şi astăzi, actual, vorba poetului: ” toate-s vechi şi nouă toate”.

Una din carenţele teologiei pastorale din epoca modernă ca şi din epoca mai recentă a fost neconcordanţa ei cu ecclesiologia ortodoxă, atât în sensul ei de interpretare a învăţăturii despre Biserică , precum şi în sensul ei de spiritualitate ecclesială. Această lipsă de concordanţă între practica pastorală şi o viziune ecclesiologică coerentă şi clară, se observă mai bine astăzi, când s-a profilat o ecleziologie euharistică, ce se referă anume la organizarea parohiei ca o comunitate liturgică.

Preocupată mai ales cu moralitatea preotului în raporturile sale cu credincioşii şi cu decorarea locaşului de cult ( din „liturghisitor” preotul a devenit „bisericaş”), această teologie şi practică pastorală a lăsat pe plan secundar elementele de bază care constituie parohia ca „biserică”, după modelul unui trup unit şi coerent.

În multe parohii, cele două surse din care se „hrăneşte” orice comunitate creştină, cuvântul predicat şi Taina Împărtăşaniei, au fost ritualizate în aşa măsură încât ele nu mai ajung să vitalizeze direct întreg organismul bisericesc. Aşa se explică , apariţia din când în când, în spaţiul parohial a unui cerc periferic de credincioşi care se identifică numai parţial cu comunitatea lor. Se ştie că victimele prozelitismului sectar se recrutează din rândul acestor marginalizaţi care sunt împinşi pe o pistă falsă din cauza unei vieţi liturgice nesubstanţiale.

Se pare că toate Bisericile creştine, inclusiv cea Ortodoxă, îşi dau seama acum că reorganizarea vieţii parohiale este nu numai o prioritate urgentă ci şi că aceasta trebuie să se facă în perspectiva unei învăţături clare despre Biserică.

O înţelegere corectă a teologiei pastorale de azi cere, în primul rând, o aplicare a ecleziologiei. Acolo unde ecleziologia şi practica pastorală sunt exercitate fără o referinţă particulară la doctrina ecleziologică şi la spiritualitatea liturgică, ele riscă să fie deformate. Ereziile pastorale provin din ereziile ecleziologice, nefiind vorba aici despre reinventarea mijloacelor şi tehnicii de lucru ale teologiei pastorale, ci de a-i fixa mai precis punctul ei de plecare şi punctul ei de sosire. Teologia pastorală trebuie să înveţe din nou cum se construieşte Biserica la nivel local, parohial, cum se rezolvă problemele interne şi externe ale constituirii parohiei ca o comunitate liturgică, spirituală şi socială, în contextul lumii de azi.

Prin urmare, numai o viziune eclezologică autentică poate să redreseze teologia pastorală de azi, care întâmpină dificultăţi serioase în organizarea parohiei ca o imagine locală, concretă a Bisericii.

O atenţie deosebită ar trebui să fie dată caracterului personal al identităţii creştine şi caracterului de dialog, relaţional al cultului şi pastoraţiei. Lipsa de tact pastoral provine adesea dintr-o ignoranţă a antropologiei ortodoxe, dintr-o contrafacere a climatului uman, spiritual al raporturilor dintre preot şi credincios. Faţa a cultului, în mod special a duhovniciei, nu provine dintr-o concesie faţă de păcat, ci dintr-o înţelegere profundă a misterului omului ca şi „chip al lui Dumnezeu” şi a misterului lui Dumnezeu, care nu încetează a se arăta păcătoşilor ca îndurat, bun, împăciuitor şi lesne-iertător. Umanizarea vieţii pastorale nu se poate face cu arcul întins împotriva credincioşilor. Este nevoie de un dialog parohial pe faţă în care să se realizeze convergenţa şi comuniunea obştii. Preotul simulează acest dialog ca unul care se ocupă cu existenţe individuale, cu persoane reale şi nu cu entităţi sau instituţii. El nu este o instanţă care se impune cu autoritatea puterii, ci un slujitor care face totul pentru personalizarea raporturilor sale cu credincioşii. În mediul parohial, aceştia nu sunt „străini”, sau „laici” ci sunt „co-laboratori” şi „co-responsabili” .

INTRODUCERE

Şi în perioada anterioară lui 1948 se întâlnesc figuri de preoţi luminaţi şi însufleţiţi întru a-şi aduce păstoriţii în strânsă comuniune cu Hristos şi între ei, întru a-i face receptivi faţă de învăţătura şi harurile Lui, pentru ca, întăriţi de acestea, să poată străbate mai cu bărbăţie cărările cele grele ale vieţii.

Însă la vremea aceea nu exista un program pastoral întocmit pe temei de cunoaştere a psihologiei şi nevoilor credincioşilor. Nu existau preocupări privind îndrumarea, organizarea şi promovarea sistematică a activităţii pastorale a preoţimii. Puţinul care se făcea în acest domeniu era mai mult lucru al iniţiativei şi priceperii câtorva preoţi mai inimoşi.

Primele semne ale începerii unei noi vieţi în Biserica noastră au prins a se arăta după 1948, prin întoarcerea tuturor preoţilor la altare, adică întoarcerea la Hristos, modelul suprem şi de totdeauna al preoţiei creştine. Întoarcerea la comuniunea cu Hristos a adus pentru preoţi eliberarea de sub puterea de atracţie exercitată de cele din afară, creându-le astfel posibilitatea de a se concentra asupra celor duhovniceşti şi de a-şi fixa poziţia de pe care trebuie iniţiate toate acţiunile sacerdotale. Numai prin comuniunea cu Hristos, preotul îşi dobândeşte acea capacitate de a-şi pune toate puterile sale în slujba credincioşilor, a semenilor săi şi de a se jertfi dezinteresat pentru binele lor, pentru binele oamenilor.

Fisiere in arhiva (3):

  • Bibliografie.doc
  • Cuprins.doc
  • Lucrare de diploma.doc