Rolul Bisericii Ortodoxe Române în Asistența Socială din Mediul Rural

Domeniu: Religie

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 118 în total

Cuvinte : 36113

Mărime: 3.73MB (arhivat)

Publicat de: Cerasela Tănase

Puncte necesare: 14

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Cristina Gavriliuta

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA”, IAŞI Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social Politice Specializarea Asistenţă Socială

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

INTRODUCERE 5
CAPITOLUL I.
CONCEPTE INTRODUCTIVE DIN ACTIVITĂŢILE ASISTIVE ÎN BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
I.1. Biserica şi comunitatea 7
I.2. Scurtă istorie a Bisericii Ortodoxe Române şi implicarea sa în societate 9
I.3. Dimensiuni teologice şi sociale ale Bisericii Ortodoxe 12
I.3.1. Unitatea Bisericii şi solidaritatea 12
I.3.2. Sfinţenia şi ecourile sale sociale 13
I.3.3. Unitate şi sobornicitate 14
I.3.4. Învăţăturile Apostolilor şi rolul lor social 15
I.4. Însuşirile trăirii ortodoxe în practica socială 16
I.4.1. Rugăciunea şi reîntoarcerea la sine 17
I.4.2. Problema alterităţii şi Iubirea aproapelui 18
I.4.3. Dar şi milostenie 20
CAPITOLUL II.
ROLUL BISERICII ÎN SOCIETATE
II.1. Biserica ortodoxă şi societatea actuală 23
II.1.1. Provocările lumii contemporane din punct de vedere al practicilor asistive 23
II.1.1.1. Evoluţia tehnologiei şi impactul ei asupra umanităţii 24
II.1.1.2. Şomajul cea mai răspândită „boală” a societăţii actuale 25
II.1.1.3. Desfrânarea şi avortul 27
II.1.2. Răspunsul Bisericii la problemele sociale actuale 28
II.2. Misiunea socială a Bisericii Ortodoxe Române 31
II.3. Familia şi comunitatea, expresii de bază ale societăţii 33
II. 3.1. Familia, celula societăţii 33
II.3.1.1. Familia în societatea şi cultura contemporană 35
II.3.1.2. Familia şi societatea românească 38
II.3.1.3. Familia din perspectivă religioasă 40
II. 3.2. Comunitatea 42
II.3.2.1. Comunitatea religioasă creştină 43
II.3.2.2. Implicaţiile comunităţii religioase în munca socială 45
CAPITOLUL III.
ACTIVITĂŢI ASISTIVE DERULATE DE CĂTRE BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
III.1. Aşezăminte asistive în Biserica Ortodoxă 49
III.2. Sistemul de Asistenţă Socială în Biserica Ortodoxă. Cadru legislativ 51
III.3. Biserica Ortodoxă Română şi colaborarea cu instituţiile statului 55
III.4. Activitatea desfăşurată de Biroul de Asistenţă al Patriarhiei Române 58
III.5. Activitatea de Asistenţă Socială desfăşurată în cadrul eparhiilor 60
III.6. Serviciile sociale acordate 61
CAPITOLUL IV.
DEMONSTRAREA CONCRETĂ A ACTIVITĂŢILOR ASISTIVE SUB PATRONAJUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE. STUDIU DE CAZ
IV.1. Scopul cercetării calitative 64
IV.2. Ipotezele şi obiectivele cercetării 64
IV.3. Aparatul metodologic 65
IV.1. Interviul 66
IV.2. Observaţia 67
IV.3. Studiu de caz 67
IV.4. Selecţia subiecţilor şi universul cercetării 68
IV.5. Limitele cercetării 69
IV.6. Prezentarea şi analiza interviurilor 69
IV.7. Studiu de caz 83
CONCLUZII 98
BIBLIOGRAFIE 100
ANEXE 105

Extras din licență

Introducere

Activitatea de asistenţă socială nu este o preocupare nouă în orizontul grijii faţă de aproapele nostru, întrucât Biserica şi-a făcut din aceasta, vocaţia sa în istorie, ea organizând şi primele instituţii de asistenţă socială încă din perioada apostolică. Astfel, biserica devine spaţiul în care orice persoană aflată la nevoi, primeşte alinare şi vindecare, atât trupească cât şi sufletească.

Cel mai elocvent exemplu, îl reprezintă Sfântul Vasile cel Mare care, este

pionierul asistenţei sociale, înfiinţând azile de bătrâni, orfelinate de copii, de săraci, şi mai ales spitale pentru bolnavi, numite „Vasiliade”, chiar dacă el este departe de a fi singurul. Odată cu primele structuri bisericeşti creştine pe actualul teritoriu al României, apare şi activitatea în domeniul carităţii, efectuată în numele credinţei creştine. De la început, în ţara noastră, asistenţa socială a avut un caracter religios, desfăşurându-se secole de-a rândul în jurul mănăstirilor şi al bisericilor. Cu timpul însă, această formă de ajutorare a aproapelui a trecut în grija statului.

Serviciul de asistenţă socială apare ca un serviciu public ce funcţionează pe baza utilizării resurselor financiare ale statului în scopul ajutorării categoriilor defavorizate ale populaţiei, promovând un sistem efectiv care să asigure resurse şi servicii menite să întărească oamenilor capacitatea de a rezolva şi a face faţă împrejurărilor vieţii.

Lucrarea „Rolul Bisericii Ortodoxe Române în asistenţa socială din mediul rural” pune în evidenţă legătura strânsă dintre asistenţa socială şi Biserică, şi se bazează pe susţinerea şi pe învăţătura creştină, dar mai ales, pe modelul viu care l-am avut în Mântuitor şi Apostoli.

Având în vedere că Biserica este cea care a pus bazele asistenţei sociale, această temă a mai fost dezbătută în diverse lucrări de specialitate. Chiar şi în acest context, am decis să abordez această parte a asistenţei, deoarece momentan societatea românească trece printr-o perioadă de secularizare, perioadă în care nu se mai ţine cont de valorile creştine sau de aspectul spiritual al vieţii. Însă, acest fenomen îşi pune amprenta mai greu în mediul rural. Mediu în care membrii unei familii, fac parte din comunităţi mult mai unite, decât comunităţile urbane, aici respectându-se mult mai mult relaţii, precum cele de rudenie, vecinătate sau relaţii care se leagă în cadrul bisericii. În aceste comunităţi rurale, încă mai sunt păstrate principii şi valori precum nondiscriminarea, egalitatea sau respectul faţă de cei din jur ce îşi au originea în primele comunităţi creştine şi care stau la baza tuturor activităţilor de asistenţă socială.

În prima parte a lucrării, partea teoretică, dezbătută pe cuprinsul a trei capitole, m-am axat pe:

- învăţăturile creştine din Biserica Ortodoxă şi implicaţiile lor în mediul familial şi cel comunitar;

- provocările cu care se confruntă Biserica în societatea actuală, şi răspunsul acesteia;

- legislaţia activităţilor de asistenţă socială, din cadrul Bisericii Ortodoxe Române.