Marin Preda - Romanul Moromeții

Poetul Mircea Florian Sandru a publicat un poem dedicat lui Marin Preda în revista “ Luceafărul ”, din 15 mai 2002. Poemul este o mică bijuterie şi se adresează sufletul poeţilor tineri care au avut în Marin Preda un idol sentimental şi moral.

“Leul marin a fost prins şi devorat în câteva clipe

De uzinele plutitoare, de maşinile de tocat

De agregate gigantice, de însăşi liniştea mării.

Aripile lui transparente au fost mâncate de peşti

De moluşte, de fauna obscură, flămândă.

În urma lui a rămas doar o pată de sânge,

O imensă pata de sânge

Şi vocea lui în aerul îngheţat a mileniului.

< Luaţi şi mâncaţi, veseliţi-vă aceste este trupul meu,

Acesta este trupul meu, hrana muritorilor lumii. >”

INTRODUCERE - ARGUMENTARE

Marin Preda se numără printre cei mai importanţi prozatori contemporani ai zilelor noastre , deoarece surprinde vieţile ţăranilor din satele româneşti ce se desfăşoară după legile nescrise ale naturii.

Acesta , prin toata opera sa , a cultivat o literatură inspirată din realităţile contemporane , abordând teme morale sau existenţiale intr-un stil epic de mare densitate , care a aşezat proza românească pe terenul solid al observaţiei psihologice.

Opera sa nu este doar o suită de texte , scrise de-a lungul existenţei sale , ci domină în ea un stil esenţial , ce-l caracterizează intr-u totul Acest stil de care a fost legată toată cariera artistică a lui Preda , este numit

“ moromeţianism “ , un termen pe cât de reuşit , pe atât de confuz

Am ales să abordez această temă – Marin Preda – Romanul “Moromeţii “ , deoarece aici este prezentată viaţa liniştită a ţăranilor , cât şi cea a satul arhaic care este predispus destrămării. Practic pentru noi cititorii operei este o lume cunoscută din exterior şi acest lucru ne face să fim mult mai curioşi să aflăm ce se află dincolo de aceste pagini formidabile Câtă muncă şi câtă trudă a îndurat Preda până să ajungă să aşeze pe hârtie ceea ce va însemna pentru poporul roman , cea mai mare capodoperă a tuturor timpurilor.

Am surprins în paginile acestei lucrări cele mai importante fapte şi întâmplări ce se petrec în satul liniştit din Câmpia Dunării , cât şi evenimentele hotărâtoare ce au loc în familia lui Ilie Moromete

Astfel în primul capitol am abordat surprinderea vieţii şi a operei lui Marin Preda , care arată tot parcursul pe care acesta l-a facut până a ajunge să dea literaturii şi implicit nouă cele mai veritabile opere.

Cel de-al doile capitol cuprinde geneza romanului Moromeţii , compoziţia şi problematica atât a primului volum cât şi a celui de-al doilea , în care practic am evidenţiat toate aspectele importante ce se petreceau în familia Moromete ( conflictele dintre ei , cina , secerişul , tăierea salcâmului , fuga băieţilor la Bucureşti , deruralizarea satului şi distrugerea gospodăriei rurale , cât şi moartea eroului )

În ultimul capitol a simţit nevoia de a pune în antiteză operele a doi mari scriitori , Marin Preda şi implicit Liviu Rebreau , axându-mă mai mult pe complexitatea personajelor , Ilie Moromete şi Ion al Glanetaşului , două destine tragice , care deşi la prima vedere se aseamănă foarte mult după un studiu mai amănunţit al acestora descoperim deosebirile ce-i caracteizează

Am ales spre dezbatere acest roman , deoarece este vizibilă importanţa pe care acesta a avut-o în epocă , dar mai ales pentru ca odată parcurse paginile acestei minunate opere am dorit să am şansa să pot sugera şi celorlalţi ceea ce a doritMarin Preda să scoată în evidenţă , ideea că orice om trebuie să înveţe să-şi depăşească condiţia pentru a nu avea acelaşi destin ca cel al lui Ilie Moromete