Primele Gramatici ale Limbii Romane

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Aceasta licenta trateaza Primele Gramatici ale Limbii Romane.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 75 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, o poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Romana

Extras din document

Introducere

,,Căutând să stabileşti norme cu orice preţ, poţi greşi, adică poţi

da impresia că ai greşit, atunci când norma respectivă nu

Satisface simţul pentru limbă al tuturor sau măcar al majorităţii

cititorilor A trecut vremea când grămăticul stăpânit de o

anumită concepţie, credea că poate fixa reguli absolute şi poate

da sentinţe pe care să le respecte toată lumea, cu riscul

unei pedepse de caz de abatere.”

IorguIordan ,Gramatica limbii române,

Editura Ştiinţifică, Bucureşti,

ediţia I, 1937.

Pentru a exprima ceea ce gândim, simţim, dorim sau vrem să facem este nevoie de un singur lucru, limba. Limba este foarte importantă în existenţa unui popor, de aceea de-a lungul timpulului numeroşi cercetători s-au preocupat de relevarea importanţei, precum şi rolul pe care aceasta il deţine în cadrul omenirii.

Cu trecerea timpului toate limbile se schimbă, unele mai mult altele mai puţin. De la o generaţie la alta acţiunile, lucrurile şi multe altele poartă denumiri diferite. De aceea nepoţii sunt cei care observă cel mai repede aceste modificări, în special la bunicii lor. Trecerea timpului schimbă denumirile vechi cu altele noi, care şi acestea la rândul lor se învechesc şi sunt schimbate iar şi iar. Alegerea formei care răspunde cel mai bine necesităţilor de exprimare nu este tocmai simplă, părerile fiind adesea împărţite. Noua formă fiind impusă printr-o hotărâre luată de instituţiile culturale, în special de o academie de specialitate, iar din acel moment aceea formă capătă autonomie, fiind considerată obligatorie pentru toţi cei care vor să scrie şi să vorbescă corect.

Am să mă opresc la câteva afirmaţii făcute de cercetătorii români cu scopul de a vă arăta cum au văzut, cum au înţeles şi cum au exprimat ei această importanţă a limbii. Pompiliu Constantinescu afirma că ,,limba oricărui popor este oglinda civilizaţiei lui ( .), a specificului de simţire şi gândire ( .), instrumentul cel mai delicat al expresiei lui originale”1, Dimitrie Macrea o vedea ca pe ,,comoara noastră istorică cea mai de preţ”2 , iar Theodor Capidan ca ,, darul nepreţuit cu care Dumnezeu l-a împodobit numai pe om”3 . Exemplele pot continua la infinit şi varia în funcţie de viziunea şi modul de percepere al fiecărui cercetător, însă sper că cele de mai sus sunt suficiente pentru a vă arăta importanţa capiatală pe care aceasta o are.

Oare v-aţi întrebat vreodată cum ar fi fost limba noastră fără gramatică? Ce ar fi însemnat limba oricărui popor fără acel sistem de reguli şi norme, care s-a ocupat de ea încă de la începuturi , modelând-o şi adaptând-o mereu în funcţie de nevoile oamenilor, fără cel mai mic răgaz, pe care un om şi-l ia după atâta trudă depusă. Ceea ce si-a propus gramatica a fost, ca după toate transformările pe care le-a suferit şi încă le suferă, să dea naştere unei limbii cu o forma cât mai pură, cât mai îngrijită şi cât mai frumoasă.

După cum v-aţi dat seama, gramatica nu determină numai corectitudinea, expresivitatea şi frumuseţea, cât şi existenţa limbii de-a lungul timpului.Fără acest sistem de reguli gramaticale, căruia limba i se supune în mod constant, ca un slujitor în faţa stăpânului său, ea nu ar mai fi unitară, nu ar mai permite înţelegerea şi comunicarea între locuitorii unei comunităţi, într-un cuvânt ar fi un haos. Existenţa gramaticii este rezultatul efortului depus de oameni de prim rang din cultura unui popor, iar stadiul actual în care se află gramatica noastră românească este rezultatul şi produsul unui efort colectiv, întins pe mai multe veacuri, al tuturor celor care, mai mult sau mai puţin, au adus şi au ataşat gramaticii multiple perspective care până atunci nu mai fuseseră întâlnite.

Valoroasele idei şi descoperiri au fost transmise din generaţie în generaţie şi de la o gramatică la alta. Marii cărturari nu au lăsat praful să se aşeze pe aceste descoperiri preţioase şi au exploatat la maxim fiecare perspectivă, din toate punctele de vedere şi din toate unghiurile posibile, îmbunătăţindu-le şi remodelându-le, la fel cum un bijutier şlefuieşte o piatră pentru a-i expune adevărata valoare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Primele Gramatici ale Limbii Romane.docx