Cuprins
- Sistemul proniminal romanesc.
- I. O introducere sin sistemul pronominal romanesc.
- 1. Aspecte ale abordarii pronumelui in lingvistica romaneasca.
- 2. Eterogenitatea clasei.
- 2.1. Eterogenitatea semantică.
- 2.2. Eterogenitatea sintactică.
- 2.3. Eterogenitatea morfologică.
- 3. Categorii gramaticale.
- 3.1. Persoana.
- 3.2. Numărul.
- 3.3. Genul.
- 3.4. Cazul.
- II. Pronumele personale.
- 1. Pronumele personal propriu-zis.
- 1.1. Flexiunea pronumelui personal propriu-zis.
- 1.1.1. Categoria gramaticală a persoanei.
- 1.1.2. Categoria gramaticală a genului.
- 1.1.3. Categoria gramaticală a numărului.
- 1.1.4. Categoria gramaticală a cazului.
- 1.2. Posibiliatatile combinatorii ale pronumelui personal propriu-zis.
- 1.2.1. Pronumele personal propriu-zis ca centru de grup sintactic.
- 1.2.2. Pronumele personal propriu-zis in structuri apozitive.
- 1.2.3. Pronumele personal propriu-zis – adjunct in grupul sintactic.
- 1.2.4. Funcţiile sintactice ale pronumelui personal propriu-zis.
- 2. Pronumele personal de politete.
- 2.1. Flexiunea pronumelui personal de politeţe.
- 2.1.1. Persoana.
- 2.1.2. Numărul.
- 2.1.3. Genul.
- 2.1.4. Cazul.
- 2.2. Posibilatile combinatorii ale pronumelui de politeţe.
- 3. Pronumele personal de întărire.
- 3.1. Flexiunea pronumelui personal de întărire.
- 3.1.1. Persoana.
- 3.1.2. Genul.
- 3.1.3. Numărul.
- 3.2. Posibilităţile combinatorii ale pronumelui de întărire.
- 4. Pronumele personal reflexiv.
- 4.1.1. Reflexivul propriu-zis.
- 4.1.2. Reflexivul posesiv.
- 4.1.3. Reflexivul reciproc.
- 4.1.4. Reflexivul faclitiv.
- 4.1.5. Reflexivul inerent.
- 4.1.6. Reflexivul pasiv.
- 4.1.7. Reflexivul impersonal.
- 4.2. Flexiunea pronumelui reflexiv.
- 4.2.1. Persoana.
- 4.2.2. Numărul.
- 4.2.3. Genul.
- 4.2.4. Cazul.
- 4.3. Posibilităţi combinatorii ale pronumelui reflexiv.
- 5. Pronumele personal posesiv.
- 5.1. Flexiunea posesivului.
- 5.1.1. Persoana.
- 5.1.2. Numărul şi genul.
- 5.1.3. Cazul.
- 5.2. Posibilităţile combinatorii ale pronumelui posesiv.
- III. Pronumele nepersonale.
- IV. Conversiunea pronumelui.
- 1. Pronumele personal propriu-zis.
- 2. Pronumele de politete.
- 3. Pronumele de intarire.
- 4. Pronumele reflexiv.
- 5. Pronumele de posesiv.
- 6. Pronumele demonstrativ.
- 7. Pronumele nehotarat.
- 8. Pronumele negativ.
- 9. Pronumele interogativ.
- 10. Pronumele relativ.
Extras din licență
Sistemul pronominal românesc
Cap. I O Introducere in sistemul
pronominal roamânesc
1. Aspecte ale abordării pronumelui în lingvistica românească
Termenii cu valoare pronominală erau in clasificările lui Platon şi Aristotel în categoria mare a numelor, deoarece apăreau ca “indicatori intuitivi” ai substantivelor, ca elemente care “concretizau”, care “dădeau forma” substantivelor, putând uneori îndeplini funcţia de subiect logic. Clasa pronumelui, a cărei denumire in limba română este justificată etimologic(lat. pronomen “pentru nume”, preluat de noi prin filieră franceză: “pronom”), constituie un al doilea exemplu (alături de adjectiv) de parte de vorbire definită mai ales printr-o particularitate sintactică: prin posibilitatea de a se substitui substantivului, de a-l inlocui.
În Dicţionarul de Ştiinţe ale Limbii1(D.S.L.), pronumele este definit ca o “clasă inchisă de cuvinte lipsită de referinţă proprie, care stau pentru un nume, procurându-şi referinţa prin raportare, fie la un substantiv prezent în enunţ sau in text, fie prin raportare la situaţia de comunicare”.
în lucrările de specialitate, se vehiculează interpretări diferite prin clasificarea pronumelui.
Dumitriu Irimia2 clasifică pronumele în personale si nepersonale. Clasa pronumelor personale este reprezentată de urmatoarele subclase: pronume personale, pronume de politeţe, pronume reflexive, pronume de intărire, pronume posesive.
Pronumele nepersonale sunt clasificate in: demonstrative, interogative, relative, nehotărate, negative.
Aceeaşi clasificare o regăsim şi la Dimitriu Corneliu3, însă cu excepţie: nu se află pronumele nepersonale negative.
La Iordan-Robu distingem opt tipuri de pronume: personal, reflexiv, de intărire, posesiv, interogativ, relativ, demonstrativ nehotărat şi negativ.
Pronumele este o subclasă de proforme. Proformele sunt forme care “stau pentru” alte entiţati din discurs, evocându-le sau sustituindu-le.
2. Eterogenitatea clasei
Pronumele4 reprezintă valorizări specifice ale nominalelor, cuprinzând unitaţi cu trăsături morfologige, sintactice si semantice, decurgând din cele ale referinţelor.
2.1. Eterogenitatea semantică
Din punct de vedere semantic, pronumele reprezintă în discurs o unitate conceptualizată ca entitate(eu, asta, fiecare, cine) sau ca un ansamblu cuantificat de entităţi(toţi, nimeni).
2.2. Eterogenitatea sintactică
Sub aspect sintactic, identitatea pronumelui este dată de specificul prezenţei sale in enunţ şi al inscrierii în desfăşurarea relaţiilor sintactice. În dezvoltarea relaţiilor sintactice, pronumele realizează toate funcţiile sintactice ale substantivului, dar poziţia de regent îi este improprie.
Pronumele care “stau în locul” substantivului au în mod frecvent întrebuinţare anaforica. Cu aceasta întrebuinţare, pronumele nu stă numai în locul sau pentru substantiv, ci înlocuieşte:
a) grupuri nominale definite, având drept centru de grup un substantiv propriu(Elena a venit de la şcoaăa. Ea era fericită.)
b) propoziţii(M-a înşelat, ceea ce n-am să uit niciodată).
2.3. Eterogenitatea morfologică
Eterogenitatea morfologică a clasei se manifestă în raport cu prezenţa persoanei, paradigma flexională, marcarea formală a opoziţiilor gramaticale, modul de marcare a opoziţiilor gramaticale.
3. Categorii gramaticale
Pronumele îşi schimbă forma în raport cu numărul, genul şi cazul, ca şi substantivul. Spre deosebire de acesta, dar asemenea verbului, pronumele prezintă flexiune în raport cu categoria gramaticală a perosanei.
Preview document
Conținut arhivă zip
- cuprins.docx
- licenta cami cap 1.docx
- licenta cami cap 2.docx
- licenta cami cap 3.docx
- licenta cami cap 4.docx