Continuitatea dintre Grădiniță și Școală

Capitolul I.

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

1.1. Noţiunea de număr

Ştiinţele privesc obiectele şi fenomenele din natură din punct de vedere deosebite şi sub aspecte diferite.

Restrângând însă cercetarea numai la matematică, observăm că lucrurile din jurul nostru au o anumită mărime, o anumită formă şi există datorită anumitor cauze. Mai precis, aspectul de cantitativ al lucrurilor se dezvăluie prin noţiunea de mărime şi se concretizează în noţiunea de număr.

Noţiunea de număr, de figură geometrică şi de funcţie sunt cele trei noţiuni de bază din matematică. Lor le corespund trei grupe de cercetări formând disciplinele matematica: aritmetica, geometria şi analiza.

Noţiunea de număr şi figură sunt din lumea reală. Cu cele zece degete oamenii au învăţat să numere, adică să efectueze prima operaţie matematică.

Noţiunea de număr reflectă relaţii cantitative între mărimi existente în viaţa reală, în viaţa de fiecare zi. Numerele naturale au fost elaborate în cursul unei perioade îndelungate, ele dau o reprezentare abstractă unor operaţii practice pe care le-a făcut omul asupra mulţimilor concrete.

Noţiunea de număr natural este fundamentală în matematică având o deosebită importanţă practică. Istoric ea s-a constituie treptat, fiind una din cele mai vechi noţiuni.

Învăţământul preşcolar, ca prima verigă a sistemului nostru de învăţământ, are drept scop asigurarea pregătirii copiilor de 3-7 ani pentru integrarea optimă în regimul activităţii şcolare şi dobândirea aptitudinii de şcolaritate. Primul contact cu noţiunea de număr se face prin contact cu noţiunea de număr se face prin contemplarea unor mulţimi finite ale căror elemente sunt obiecte fizice finite, ale căror elemente sunt obiecte fizice concrete.

1.2. Motivarea alegerii temei

Matematica acţionează asupra tuturor trăsăturilor definitorii ale gândirii moderne. De aceea are un rol deosebit în dezvoltarea intelectuală a omului.

Se studiază în fiecare etapă de învăţământ în funcţie de particularităţile de vârstă şi îndeplineşte funcţii umaniste, contribuie la autoperfecţionarea omului.

Şcolarul mic percepe în general mulţimea sau grupul de obiecte în mod nedeterminat şi numai atunci când această mulţime este compusă din obiecte de acelaşi fel (ex.: maşini, păpuşi, cuburi). Perceperea diferenţială a obiectelor se reflectă în limbaj încă înainte de 3 ani, deoarece ei folosesc corect forma singularului şi a pluralului substantivelor care denumesc aceste obiecte (ex.: păpuşă-păpuşi, maşină-maşini).

Îmbogăţind experienţa senzorială, copiii, ajung să perceapă mulţimea ca un tot unitar şi acordă o atenţie elementelor componente.

Pregătirea copilului din punct de vedere matematic pentru şcoală, accentuează dezvoltarea capacităţii intelectuale. Însuşirea cunoştinţelor matematice pe bază de memorie este înlocuită printr-o activitate care permite conştientizarea operaţiilor pe care le efectuează copiii în scopul descoperirii şi stabilirii unor raporturi matematice. Astfel, noţiunea de mulţime se dobândeşte treptat indicând modalităţile de formare a mulţimilor, adică sistemul de acţiune cu obiectele concrete, care să-l conducă pe copil la noţiunea de mulţime.