Erori de argumentare în discursul politic

Motto: “…nu socotim că discuţiile sunt o pagubă pentru fapte, ci lipsa de lămurire prin discuţie, făcută mai înainte de a porni la înfăptuirea a ceea ce trebuie”**

Tucidide

INTRODUCERE

De la conversaţia uzuală la contextele oficiale, suntem mereu puşi în situatia de a crea argumente convingătoare pentru a susţine o idee, a apăra o opinie proprie sau pentru a respinge opinia interlocutorului .Deşi argumentarea ţine de cotidianul vietii umane, fiindu-i familiară fiecărui om pus în situaţia de a-şi rezolva problemele vietii zilnice sau de a se angaja în dispute cu semenii (prieteni, adversari, membri ai familiei, oamenii politici, colegi de serviciu etc.), puţini sunt cei care o cunosc în esenţa si detaliile funcţionării ei. Familiaritatea nu-i asigura decât parţial înţelegerea.

Dacă în viaţa obişnuită argumentarea este familiară fără a fi înţeleasă, literatura de specialitate surprinde multitudinea încercărilor de a o întelege, defini si explica.

Obiectul de studiu al acestei teze este discursul politic românesc contemporan, iar scopul acesteia este de a investiga cazurile de apariţie a manevrelor eronate în argumentare, cu aplicarea analizei efectuate asupra acestora în discursurile politice romanesti. Politicienii asupra cărora ne îndreptăm atentia în mod special pentru a releva specificul discursului lor sunt: Ion Iliescu, Adrian Năstase, C.V.Tudor şi Traian Băsescu.

Corpusul care stă la baza acestei cercetări este constituit, în încercarea de a acoperi o diversitate cât mai mare de structuri şi aspecte caracteristice ale discursului politic, din texte provenite din diverse surse: site-ul Parlamentului, presă, internet, talk-show-uri înregistrate şi transcrise.

Este la îndemana simţului comun să constate că atunci cand argumentăm în faţa unui public, punem în mişcare diferite tipuri de raţionamente. Argumentarea este adecvată şi corectă dacă aceste raţionamente sunt valide, adică respectă normele generale ale raţionalitătii. Dacă raţionamentele nu sunt corecte, atunci rezultatul se concretizează într-o argumentare sofistică.

Primul capitol se axează cu precădere pe aspectele general-teoretice ce vizează configuraţia argumentului, cum ar fi: elementele constituţionale ale argumentului, ce este şi ce nu este un argument (când poate fi considerat un segment comunicaţional argument: propoziţiile trebuie să aibă valoare de adevăr şi măcar unul dintre ele să poată asigura dovada necesară extragerii concluziei), pe o reprezentare a tipologiei argumentelor şi o scurtă prezentare a celor mai cunoscute dintre acestea, cât şi o clasificare a tehnicilor de argumentare folosite cel mai adesea.

În capitolul al doilea numit Erori de argumentare sunt prezentate structura unei argumentări şi câteva exemple de modalităţi greşite de argumentare dintre care enumerăm: argumentum ad populum (argumentul relativ la majoritate/popor), argumentul bazat pe prestigiu (argumentum adverecundiam, argumentul apelului la autoritate, argumentul bâtei, argumentul proastei companii,cauza falsă, etc.

Capitolul trei al lucrării are în vedere chestiuni legate de discursul politic şi anume teoriile discursului în general şi cele ce ţin de analiza discursului, în particular, cu sublinierea aportului adus pragmaticii şi argumentaţiei de analiza conversaţională, au fost, de asemenea, considerate utile pentru a fi incluse în studiul de faţă. Şi pentru că suntem de părere că orice studiu teoretic ar trebui să se concretizeze într-o aplicaţie practică, am selectat pentru analiza corpusului discursul politic, un context care, aşa cum se ştie, este un bun suport pentru acest tip de inverstigaţie şi cercetare.

În sfârşit, un alt motiv ar fi acela că acest domeniu de cercetare se face remarcat prin prosperitate şi diversificare crescândă, în special datorită numărului tot mai mare de forme argumentativ-atitudinale eronate care oferă din plin hrană pentru cercetările viitoare, indiferent cărui domeniul de investigaţie se circumscriu.

De asemenea, ȋn cadrul aceluiasi capitol sunt prezentate strategiile argumentative folosite în discursul politic ȋncheiandu-se cu un studiu de caz referitor la erorile de argumentare în discursul politic din zilele noastre.