Fenomenul Migrației și Criza Familială

Rezumat

Prin prezentul demers al acestei lucrări intitulat „Fenomenul migraţiei şi criza familială” am urmărit identificarea şi evidenţierea modificărilor esenţiale, prin care a trecut familia şi consecinţele migraţiei părinţilor în străinătate pentru un loc de muncă, asupra familiei în general şi asupra copilului în mod particular.

Am cuprins în partea de început câteva aspecte generale legate de termenul de migraţie. În capitolele următoare am continuat cu o evoluţie a acestui fenomen de migraţie în Europa, în România cu perioadele de dinainte de 1989 şi după 1990.

Iar în continuarea lucrării am subliniat consecinţele pe care le are acest fenomen „migraţia”, asupra familiei, copilului şi tot ce ar ţine de o bună creştere, dezvoltare şi formare a unui copil, dar să nu fie împiedicat de anumite efecte pe care le răspândeşte fenomenul migraţiei în societatea contemporană. În partea de final a lucrării de licenţă am elaborat un studiu de caz în comuna Slatina –Timiş jud.Caraş-Severin, structurat în două etape, prima etapă cuprinzând aplicarea unor interviuri prin care am încercat sa aflu cauza migraţiei familiilor şi a membriilor acestei comunităţi, în străinatate.

Iar în a doua etapă cu ajutorul studiului de caz am vrut să descoper consecinţele ce se trag în urma plecării în strainatate şi lăsarea copiilor acasă doar cu bunicii.

Consecintele s-au răsfrânt nu doar asupra copiilor ci şi asupra întregii familii, în urma părăsirii unui membru sau doi din familie cu scopul de a munci într-o ţară străină.

Cuvintele Cheie:

• Migraţie

• Străinătae

• Români

• Muncă

• Consecinţe

• Copii

• Probleme

• Familia

• Părinţii

• Bunici

Migraţiile – aspecte generale

O caracteristică importantă a populaţiei este deplasarea dintr-un loc în altul. Dreptul de a se deplasa a fost recunoscut la nivel mondial de peste o jumătate de secol, prin adoptarea Declaraţiei Universale a Omului.

Declaraţia stipulează în art. 13: „Oricine are dreptul să se deplaseze liber şi să-şi stabilească reşedinţa pe teritoriul oricărui stat” şi „Oricine are dreptul să părăsească o ţară, inclusiv cea de origine şi să se întoarcă în ţara sa”. (Simona, I., Stănică, p. 101)

În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, cuvântul migraţie/migraţiune vine din francezul „migration”, latinescul „migration, -onis” şi este definit ca deplasare în masă a unor triburi sau a unor populaţii de pe un teritoriu pe altul, determinat de factori economici, sociali, politici sau naturali. (Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, ediţia a II-a, 1998), (Simona, Ionela Stănică, p. 106)

Capitolul I

1.1. Definirea termenilor

Vasile M. defineşte migraţia ca un fenomen de reechilibrare a balanţei demografice între zone sau localităţi, un mecanism de competiţie şi reglare, o supapă de siguranţă fără de care o colectivitate se poate destructura datorită schimbării fundamentale a condiţiilor ei de existenţă.

În funcţie de modificarea echilibrului dintre populaţie şi resurse, acest autor identifică o zonă de emigraţie atunci când apare un surplus de populaţie şi o zonă de imigraţie prin apariţia unui surplus de resurse.

Atunci când presiunea populaţiei asupra resurselor naturale şi sociale ajunge la o anumită limită, emigraţia apare ca o necesitate. (M., V., 1978, p. 79; Tereza Bulai, p. 21). Fenomenul migraţiei cuprinde un complex de factori şi indicatori: locul de reşedinţă, locul de muncă, relaţiile sociale, familiale, de prietenie, zonele comerciale, zonele culturale, de petrecere a timpului liber. El reprezintă o schimbare a mediului sociale, cultural, economic, afectiv. (M., V., 1978, p. 79; Tereza Bulai, p. 21)

Deplasarea în masă de pe un teritoriu pe altul, a unor popoare, determinate de factori economici, sociali, politici se referă la migraţie sau migraţiune. Iar emigrantul care se deplasează dintr-o regiune în alta este acea persoană care caută condiţii prielnice de a-şi desfăşura activităţile vieţii.

Libera circulaţie, mijloacele moderne de transport tot mai rapide, noua economie fac ca noţiunea de spaţiu să nu mai aibă o relevanţă atât de mare în prezent, de aceea emigraţia nu mai este importantă prin libertatea de a munci şi de a trăi într-un loc sau altul, ci este doar o opţiune de schimbare temporară, permanentă a reşedinţei.

Plecarea unei persoane la muncă în străinătate, poate să presupună deplasarea persoanei la locul de muncă; aceasta poate fi apreciată ca o formă a migraţiei pentru muncă.

1.2. Forme de migraţie

Un studiu de fezabilitate în domeniul migraţiei şi al azilului realizat de Confederaţia Caritas Română în 2003 clasifică migranţii în:

- economici – acele persoane care sunt implicate într-o activitate remunerată în situaţia în care el nu este cetăţean al ţării respective;

- iregulari – persoane fără documente care se deplaseaază dintr-un stat în altul (T. Bulai, p. 22)

Migraţia este un fenomen cu faţete multiple, care nu poate fi înţeles dacă se face referire doar la consideraţiile demografice ce constituie nu mai mult de o singură variabilă. (Simona, I., Stănică, p. 107)