Fundamentare teoretică - reprezentarea socială - constructe

Argument

Omul este o fiinţă extraordinară prin complexitatea sa, prin multitudinea aspectelor şi faţetelor a ceea ce înseamnă personalitatea umană şi prin infinitele caracteristici care îl pot defini ca persoană. Aceste nesfârşite trăsături de caracter, de personalitate, sunt rezultatul efectelor mai multor factori conjugaţi, după cum foarte bine se ştie, de mare importanţă sunt: ereditatea, mediul şi nu în ultimul rând vârsta. Existenţa unui fond de ereditate, a unui mediu social la o anumită vârstă, stă la baza dezvoltării care va influenţa destinul omului, fără nici o îndoială.

Între aproximativ 11 si 18 ani, tinerii trec printr-o perioada foarte agitată. Adolescenţii sunt cunoscuti pentru ,,toanele” lor, pentru nesiguranţă, angoase, impulsivitate, pentru faptul ca sunt usor impresionabili, nesabuiţi şi rebeli, ca şi pentru faptul ca se culca la ore ciudate, au perioade rapide de crestere, coşuri şi o serie întreaga de obiceiuri năsănătoase.

În ceea ce priveşte dezvoltarea psihologică a preadolescentului, Adriana Băban (2001) afirmă că este o perioadă de intensă dezvoltare psihică încărcată de conflicte interioare. Tânărul manifestă încă o oarecare agitaţie şi impulsivitate, momente extravagante, de nelinişte şi momente de dificultate de concentrare, oboseală la efort. Invidualizarea se intensifică pe planurile intelectuale de relaţionare.

Pentru clarificarea debutului comportamentului sexual, autori diferiţi (Băban, 2001; Munteanu, 1998) au prezentat că acesta este marcat de diferenţa modificărilor biologice, ca maturizare precoce, şi de presiunile sociale ale surselor diferite provenite din cele mai variate domenii, având ca punct central pentru România, în ultimii 15 ani, ridicarea etalonului asupra acestei teme. Nu trebuie să omitem faptul că implicarea prematură a preadolescenţilor şi chiar a adolescenţilor în comportamente sexuale este un factor de sănătate fizică şi mentală. De aceea, preadolescenţii care sunt implicaţi într-o relaţie sau în mai multe relaţii sexuale au nevoie de acces la informaţii despre transformările fizice şi psihice, servicii de planificare familială şi de îngrijire medicală. Teama adulţilor că discutarea subiectelor legate de sexualitate îi va determina pe elevi să experimenteze viaţa sexuală şi, în consecinţă, este mai bine ca aceste subiecte să nu fie abordate, este o atitudine defensivă faţă de o realitate ce nu poate fi ignorată (Băban, 2001).

Debutul comportamentului sexual se înscrie pe axa unor variaţii ale rolului ataşat fetelor şi băieţilor ca expresie a trei instanţe distincte: aşteptare de rol, aptitudinea de rol şi comportamentul de rol (Golu, 2000).

În timpul adolescenţei, interacţiunile sociale încep sa aibă un impact mare asupra comportamentului”, spune McGrieven. “Însă, simultan cu expunerea adolescenţilor la o varietate tot mai mare de situatii sociale, creierele lor trec printr-o perioadă de ‘remodelare’ temporară. Ca rezultat, situaţiile devin pentru ei si mai de neînteles, conducând către iritabilitatea şi sensibilitatea excesivă pentru care sunt faimoşi adolescenţii”(www.adolescenţa.ro).

Nu se ştie exact ce anume marchează tranziţia de la adolescenţă la starea adultă. Sfârşitul pubertătii, sau al maturizarii sexuale nu este bine definit. Este momentul în care oasele nu mai cresc, în jurul vârstei de 16 ani la fete şi 17 ani şi jumatate la băieti. Însă în cazul adolescenţei, tranziţia de la copilărie la maturitate, nu are un caracter bine delimitat (www.adolescenţa.ro).

A avea o identitate înseamna, în mod practic, a fi cineva, a ocupa o anumită poziţie în contextul social, a juca un anumit rol, a dispune de un anumit statut.

Transformările ce se produc în întreaga structura a personalităţii adolescentului nu rămân fără urmări sub aspecte foarte variate. În cadrul numeroaselor particularităţi pe care le prezintă procesul formării şi dezvoltării personalitătii adolescenţilor un loc important îl ocupă "marile cautări şi nevoi". Una dintre marile cautări de la vârsta adolescenţei este cea a unei noi identităţi.

Maturizarea fiziologică, dezvoltarea capacităţii de cunoaştere, apariţia unor dorinţe şi sentimente dau adolescentului impresia că este o persoană nouă. Abandonarea vechilor identităţi creează un vid, lasând adolescentul, adesea descumpănit. Pentru a se echilibra şi a se descoperi pe el însuşi - pe un plan mai profund - el cauta noi identificări, noi modele de personalitate pe care sa le imite.

Prin această raportare la alte modele, adolescentul ia progresiv cunoştinţă de ceea ce este. Este un proces firesc, fiindcă numai confruntându-se cu lumea externă omul dobândeşte conştiinţa propriei sale existenţe şi valori ”(www.adolescenţa.ro).

Conştient de noile sale posibilităţi, el respinge ,,copilul” care a fost şi caută să arate acest lucru şi anturajului în forme variate (excentricitatea, modificarea ortografiei prenumelui etc.).

Chiar şi în condiţiile noilor posibilităţi, abandonarea vechii identităţi îl poate descumpăni.

Cautarea echilibrului prin noi identificări, descoperirea noii identităţi - în condiţiile incertitudinii cu privire la ce este el în realitate - nu sunt uşoare şi pot duce nu numai la dificultăţi de integrare, ci şi la manifestări de nonconformism.

Unii specialişti acordă idealului de viaţă ca obiect al identificării o importanţă deosebită în procesul formării personalităţii adolescenţilor, considerând că în numele lui, aceştia iau poziţie în politică, artă, filozofie, religie sau că influenţează direct viaţa afectivă, conştiinţa de sine şi integrarea socială.