Identitatea națională și identitatea culturală în concepția lui Lucian Blaga

INTRODUCERE

Lucian Blaga, cel pe care Traian Pop îl califică astfel: ”Între piscurile gândirii filosofiei europene, concepţia lui Lucian Blaga are o strălucire aparte. Având izvoare în tot ce a fost mai profund şi mai fecund în gândirea filosofică europeană, concepţia lui e ca un fluviu care după ce a adunat atâtea alte râuri îşi formează o matcă proprie de cugetare, cu mai mare adâncime decât a multora din sistemele asimilate în ea, fie că este vorba de metafizică, fie că este vorba de filosofia culturii, filosofia istoriei, sau de antropologia filosofică, epistemologie, gnoseologie şi dialectică” a fost o mare personalitate a culturii româneşti.

Analizele, evaluările, clasificările ideilor lui Blaga parcurg un registru amplu, de la cele avizate la cele hazardate, de la cele neutre sau laudative la cele denigratoare, de la cele binevenite la cele suspecte. Toate acestea se cer citite cu discernămant, altfel riscând ca ele sa fie percepute ca un indistinct zgomot de fond ce s-ar opune, în mod nepotrivit, acelei metaforice “taceri de lebădă”, care parcă însoţeşte şi veghează cu discretie, ca un fundal poetic nevăzut, gandul filosofului, cuvântul scris în solitudine metafizică. Pentru ca, prin multitudinea exegezelor existente, sa ne putem orienta în cunostinta de cauza, este însa necesar să cunoaştem, în primul rând, opera filosofului.De aceea, in această lucrare am prezentat intreaga gandire a filosofului, pentru ca apoi sa insist asupra conceptiei blagiene asupa identităţii naţionale şi culturale a omului.

Odata parcursă opera filosofului, putem constata că aceasta nu are nevoie să fie apărată, reabilitată,justificată în faţa nimănui, din exteriorul său din interiorul culturii noastre; opera lui Blaga se susţine prin ea însasi, iar valoarea ei trebuie doar arătată, afirmată. Aprofundand-o vom observa măsura şi nuanţele care fac ca ea să respire prin tradiţie, dar şi prin inovaţie modernă; să îmbine spiritul naţional cu cel universal; să fie creativă, însă asimilând cele mai noi teorii şi idei din ştiinţă, filosofie, artă, să împletească profunzimea viziunii mitice şi magice cu rigoarea spiritului ştiinţific şi cu o viziune personală asupra religiei; să fie inedită şi, în acelaşi timp, să ilustreze ceva din acea matrice stilistică pe care a teoretizat-o; să abordeze şi să ofere răspunsuri personale marilor probleme filosofice privitoare la relaţia omului cu divinitatea, existenţa, cunoaşterea, cultura,

creaţia, istoria. în ultima instanţă, să aproximeze în modul propriu, fertil şi cu o

consecvenţă de o viaţă, dezideratul justetei unei conştiinţe filosofice ca "supremă veghe

a omului.

In esenţa sa, filosofia lui Blaga este o reflecţie inspirată asupra condiţiei omului în univers, în fata aşa-zisului Mare Anonim, care în concepţia filosofului este un “produs mitic-filosofic” al imaginaţiei căutătoare de sensuri ultime, caruia i se atribuie atât calităţi divine cât şi calităţi demonice. În concepţia lui Blaga, modul de existenţă în lumea dată şi pentru autoconservare constituie baza vieţii umane, dar omul îşi cucereşte plenititudinea şi demnitatea printr-un al doilea mod de existenţă în orizontul misterului, unde din “preom” devine “om deplin” prin încercări perpetue de a-şi releva sieşi misterul, în pofida “cenzurii transcendente” impuse de Marele Anonim.Oricum, miturile, viziunile religioase, concepţii metafizice, teoriile ştiinţifice, operele de artă şi de civilizaţie sunt rezultatul aspiraţiei omului de a se ridica la un mod de fiinţare mult superior celui al animalului, trezindu-i mândria şi satisfacţia singularităţii.

Aceasta lucrare va fi axată pe constelarea conceptelor de bază ale filosofiei blagiene, pe lămurirea semnificaţiilor şi conexiunilor lor care dau unitate sistemului, pentru ca apoi sa insistăm asupa concepţiei lui Blaga despre cultura şi românismul cultural şi despre specificul naţional. Am încercat , de asemeni, să evidenţiem diferenţele metodice de abordare a culturii din perspectiva sociologiei culturii, pe de-o parte, şi a filosofiei culturii, pe de cealalta parte. Pentru aceasta am analizat critica adusă de sociologul român H.H. Stahl operei lui Lucian Blaga, care născut numeroase controverse dispute în jurul filosofiei ardeleanului.Am arătat ca această polemiă între cei doi gânditori s-a datorat unui “accident de interpretare”, confundării punctelor de vedere, respectiv a socioalului cu metafizicul. Sociologul însă neagă legimitatea abordării spiritualităţii românesti din perspectiva metafizică, abordarea culturii din perspectiva filosofică fiind stâns legată de abordarea sociologică. Intr-adevar, Blaga nu a fost interesat de cercetarea ştiinţifică, la faţa locului şi nu a luat în calcul anumite trăsături esenţiale ale specificului naţional şi ale culturii româneşti, însă Lucian Blaga,a adus un mare aport analizei culturii romanesti chiar daca această analiză a lui a avut loc în “laboratorul său filosofic”. Interpretarea lui nu este una sociologică, însă o completează foarte bine pe aceasta.

CAPITOLUL I – LUCIAN BLAGA- VIAŢA ŞI OPERA

1.1. Profil Biografic

Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filosof, s-a născut la 9 mai 1895, în satul Lancraăm din judeţul Alba, sat ce poarta-n nume „sunetele lacrimei”. Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, autodefinindu-se „mut ca o lebădă”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la varsta de patru ani. Fiu de preot, Isidor Blaga despre care află de la fratii lui ca „era de o exuberanţă şi de o volubilitate deosebit de simpatică”, este al noualea copil al familiei, iar mama lui este Ana Blaga, născută Moga, pe care autorul o va pomeni în scrierile sale ca pe „o fiinţă primară” („eine Urmutter”).

Îşi face studiile primare la şcoala germană din Sebeş-Alba, urmate de liceul „Andrei Şaguna”, din Braşov şi de Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), unde se înscrie pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară. Absolvent (în 1920) a Universităţii din Viena. În 1919 Sextil Puşcariu îi publică Poemele luminii, mai întâi Glasul Bucovinei şi Lamura, apoi în volum. După terminarea studiilor, se stabileşte la Cluj.

Este membru fondator al revistei “Gândirea “(apărută în 1921), de care se desparte în 1942, şi înfiinţează la Sibiu, revista “Saeculum” (1942-1943).Încă din primii ani ai liceului, Blaga se impune atenţiei colegilor. „La cursuri, îmi aduc aminte că uimea pe profesori cu originalitatea răspunsurilor pe care le va da. Şi în vreme ce clasa îşi îndrepta admiraţia spre muşchii atletici ai unor colegi, bănuiam în sclipirea ochilor un joc de flăcări deasupra unei comori” – îsi va aminti mai tarziu un fost coleg de liceu al poetului, Horia Teculescu “Amintiri despre Lucian Blaga”, în “Ţara noastră”, 1935 . În 1910 debutează în “Tribuna din Braşov “cu poezia Pe ţărm, urmată de cea intitulată Noapte şi este ales preşedinte al societăţii literare din şcoală.