Importanța primului vot

Introducere

Din timpurile imemorabile ale istoriei și până în zilele noastre omenirea a dovedit o preocupare constantă față de organizarea și conducerea politică a structurilor ei comunitare. Chiar dacă această preocupare a fost, datorită caracteristicilor variabile ale raporturilor de putere, a factorilor de conjunctură și a nivelului de maturitate pe care societatea l-a atins la un moment dat, mai intensă sau mai slabă, ea n-a înregistrat, practic, niciodată discontinuități, înscriindu-se, desigur, cu oscilații evidente, pe linia unei evoluției totuși ascendente. (Amititeloaie, 2009) Aspirațiile către un guvernământ mai bun pot fi considerate ca o constantă socială, iar ca mod de concretizare tendința a fost, în esență, cam aceeași în toate timpurile, respectiv promovarea unor structuri și raporturi de putere în care să prevaleze voința celor mulți, considerată ca o garanție pentru binele comun și echilibrul social. ( Ionescu, 2003,) O asemenea formulă a primit numele de democrație devenind, mai ales, pentru gândirea politologică dar și pentru practica politică o temă de mare interes.

În orice democrație rolul alegerilor este unul extrem de important. Studiul științific al acestui proces ( care cuprinde analiza tipologiilor sistemelor electorale, a campaniilor electorale, a participării politice a cetățenilor sau a comportamentului electoral al acestora) reprezintă o modalitate foarte utilă de înțelegere a modului de funcționare a instituțiilor intr-un stat democratic, dar și a rolului major pe care implicarea indivizilor în acest proces îl are asupra evoluției și stabiliri unei democrații .

Obiectivul central al studiilor electorale este, însă analiza motivațiilor votului, adică acelor resorturi care-l determină pe individ dacă sau cum să voteze. Există trei abordări majore în studiul comportamentelor electorale, pornind de la care putem identifica trei categorii de modele explicative ale acestora:

- Modele de sorginte economic, care pun accentul pe individ și raționalitatea alegerilor acestora

- Modele psihologice, care plasează în centrul discuției tot individul, însă analizat în context social

- Modele sociologice, care accentueaza rolil grupului de apartenență în construcția deciziilor electorale ale indiviziilor. (Ivănescu, 2015)

Capitolul I: Fundamente teoretice

1.1 CORPUL ELECTORAL

Diversele autorități publice sunt susceptibile de grupare potrivit câtorva criterii. Toate aceste autorități, direct sau indirect, sunt depen dente - ca expresie primordială a democrației - de instanța politică, juri dică și morală absolută: poporul.

Sub aspect social, moral, politic, poporul este constituit din toți cei care îl alcătuiesc, el afirmându-se astfel ca titular unic al suveranității naționale. Sub aspect juridic, poporul este reprezentat de toți cei care au capacitatea de a-l reprezenta - corpul electoral.

Poporul, prin Corpul său electoral, se înfățișează deci într-o dublă calitate: ca forță propulsoare a puterii, ceea ce îi conferă puterii legitimare și autoritate, și ca fundament social al acestei puteri.

Corpul electoral este o colectivitate de persoane fizice, din multi tudinea celor care alcătuiesc poporul, care, având calitatea de cetățeni și îndeplinind condițiile de capacitate juridică și aptitudine morală, participă la exercitarea puterii. (Gilia, 2007,)

Georges Burdeau definea Corpul electoral ca fiind „agentul prin care se exercită prin excelență suveranitatea națională”. (Burdeau, 1966)

Corpul electoral este o putere autentică. Exercitându-și puterea sa prin mijloacele democrației semidirecte, Corpul electoral este acela care constituie cele mai importante instituții ale democrației reprezentative, în primul rând Parlamentul.

Dincolo de considerațiile morale și juridice, compoziția Corpului electoral și extinderea lui au fost și sunt mereu o miză politică, fiecare personaj politic căutând să-și mărească șansele.

În democrație, corpul electoral poate fi considerat ca fiind prima dintre puteri, căci toate celelalte derivă din el fie direct, fie indirect.

1.2 ESENȚA DEMOCRAȚIEI

„Dacă ar exista un popor de zei el s-ar guverna democratic. Oamenilor nu li se potrivește un guvernământ atât de perfect” afirma Rousseau. Instaurarea unei veritabile democrații reprezintă unica ambianță a sta tului de drept. Constituit tocmai ca replică la absolutism, voluntarism, totalitarism, statul de drept este incompatibil cu regimurile politice nede mocratice.

„Ce este democrația?” - iată întrebarea fundamentală căreia trebuie să îi răspundă teoria democratică. Democrația este un concept care, în principiu, sfidează definirea. Democrația este o formă de perfecțiune morală. Ea dimensionează atât organizarea și funcționarea puterii, pentru a o umaniza, cât și modul de viață al cetățenilor, pentru a-l modela.