Integrarea Socială a Persoanelor Seropozitive

Introducere

HIV/SIDA a devenit una din cele mai importante probleme cu care se confruntă întreaga lume atât pe plan medical, cât şi pe plan social. Pentru medicină boala reprezintă o problemă deoarece în ciuda eforturilor făcute pentru a o putea vindeca, pe parcursul anilor nu s-a putut descoperi niciun medicament care să reuşească acest lucru, însă s-a reuşit o îmbunătăţire a situaţiei în sensul că tratamentul descoperit până în prezent are rolul de a prelungi viaţa persoanei infectate; ceea ce înseamnă că acesta a reuşit să facă din HIV/SIDA, considerată la început o boală terminală, o boală cronică. În plan social HIV/SIDA poate fi considerată o problemă deoarece persoanele infectate se confruntă cu multe dificultăţi după aflarea diagnosticului, în special când le este dezvăluit şi celor cu care acestea intră în contact; unul din efectele sociale este chiar izolarea socială a bolnavului. De asemenea, HIV/SIDA reprezintă şi o problemă a drepturilor omului din cauză că acestea le sunt deseori încălcate persoanelor infectate, dar şi o problemă a economiei, datorită faptului că este considerată o boală care solicită eforturi financiare din partea statului, în ţările în care tratamentul este gratuit, din cauza preţului crescut al acestuia. România se află printre acele ţări care oferă în mod gratuit medicamentele, ceea ce a condus la o creştere a speranţei de viaţă a celor infectaţi.

Ca orice boala, HIV/SIDA nu îşi alege victimele ci îi afectează pe toţi indiferent de vârstă, culoare, orientare sexuală, sex, mediu de provenienţă.

De când a fost descoperit şi până în prezent virusul a făcut zeci de milioane de victime în toată lumea, datorită capacităţii acestuia de a se transmite uşor de la o persoană la alta, dar şi a lipsei de informare a populaţiei.

În România primul caz de infecţie cu HIV a fost descoperit în 1985, anii 1987-1992 reprezentând o perioadă critică în ceea ce priveşte răspândirea virusului, deoarece, din cauza condiţiilor precare existente în unităţile sanitare, au fost infectaţi pe cale nozocomială un număr foarte mare de copii. Acest fapt a plasat la acea vreme România pe primul loc la nivelul ţărilor europene în ceea ce priveşte numărul de copii infectaţi cu HIV. Copii din acea perioadă sunt acum tineri care au şi au avut de suferit pe parcursul anilor din cauza lipsei de informare a populaţie. Lipsa de informare conduce la discriminare, la limitarea accesului la educaţie şi pe piaţa muncii a persoanelor seropozitive.

Am ales să tratez această temă, deoarece, recunosc că până în anul II de facultate, când una dintre materii viza subiectul HIV/SIDA, nu aveam foarte multe informaţii despre virus, despre modalităţile de transmitere a acestuia, de prevenire a infecţiei şi nici despre cum să privesc sau să relaţionez cu o persoană seropozitivă. Elaborarea lucrării m-a ajutat să îmi dezvolt cunoştinţele acumulate pe parcursul cursului dar şi să aflu mai multe informaţii privind procesul de integrare în societate al persoanelor HIV pozitive. De altfel, în fiecare zi ne putem întâlni cu o persoană purtătoare a virusului sau oricând putem afla că cineva apropiat este infectat şi trebuie să ştim să le oferim suport informaţional şi emoţional.

Lucrare conţine o parte teoretică în care am prezentat date despre HIV/SIDA, un scurt istoric al bolii, căile de transmitere, măsurile de prevenire a transmiterii, testul HIV, statistici la nivel naţional, discriminarea şi efectele ei asupra persoanelor seropozitive precum şi integrarea socială, la nivel de comunitate, şcoală şi muncă a acestora. Şi o parte practică care şi-a propus prin prezentarea unor studii de caz să demonstreze faptul că persoanele seropozitive sunt deseori discriminiate, acest lucru afectând şi reuşita integrării în şcoală, pe piaţa muncii şi chiar în societate.

Capitol 1 – Noţiuni generale privind infecţia cu HIV/SIDA

1. Definire HIV/SIDA

Infectarea cu virusul HIV a devenit în ultimii ani una dintre gravele probleme sociale şi medicale cu care se confruntă întreaga lume datorită capacităţii virusului de a se transmite foarte uşor de la o persoană la alta.

HIV reprezintă Virusul Imunodeficienţei Umane. Acesta atacă celulele albe ale sângelui, celule cu rol de protecţie a sistemului imunitar, limfocitele T CD4, scăzând astfel capacitatea organismului de a lupta împotriva bolilor şi infecţiilor. Virusul nu are capacitatea de a se dezvolta singur în organismul uman, de aceea atacă celulele modificându-le structura. Intrat în organism virusul acţionează lent, Doina Usaci afirmând că ,, un virus intră în corp şi nimic nu se vede doi, trei, cinci sau chiar zece ani, timp în care bărbatul sau femeia trăiesc liniştiţi, râd, fac dragoste şi, bineînteles, transmit virusul oamenilor.” (Usaci, 2003, p.32)

Pătrunzând în organism virusul are două căi de evoluţie, care pot fi influenţate şi de sistemul imunitar al persoanei infectate: rămâne inactiv sau devine activ imediat. În prima situaţie virusul pătrunde în celula afectată aceasta continuând să evolueze normal, ceea ce nu permite apariţia unei simptomatologii îngrijorătoare. Chiar şi în lipsa unei simptomatologii, persoana infectată poate transmite virusul unei alte persoane în cazul în care aceasta este supusă la diverse comportamente riscante, ca de exemplu relaţii sexuale neprotejate, utilizarea de droguri injectabile cu ace nesterilizate etc. Cea de-a doua situaţie este reprezentată de cazul în care virusul se reproduce foarte repede din cauza sistemului imunitar scăzut al persoanei afectând astfel şi celelalte celule, astfel putându-se observa unele simptome, care de obicei sunt confundate cu o răceala. Altfel spus, infecţia cu HIV se dezvoltă diferit, la persoanele care au un sistem imunitar ridicat semnele bolii apar mai târziu decât în rândul celora care sunt frecvent expusi stresului, care nu au o alimentaţie corespunzătoare, care altfel spus, au un sistem imunitar scăzut.