Integrarea Tinerilor Absolvenți pe Piața Forței de Muncă

Introducere

Prin lucrarea de faţă “Integrarea tinerilor absolvenţi pe piaţa forţei de muncă” am urmărit informarea tinerilor absolvenţi, despre toate metodele şi modurile, în care ar putea obţine, în cel mai scurt timp, un loc de muncă conform calificării obţinute.

Ar fi bine ca aceste reguli, criterii, moduri, metode...să fie cunoscute de tineri chiar înainte de alegerea profesiunii, pentru a face în viaţă ceea ce-şi doresc cu adevărat şi nu ceea ce cred ei că ar fi mai plauzibil pe piaţă.

Prestigiul unei profesii este „cântarit" în România în bani şi putere. Tinerii se gândesc, atunci când vor să-şi aleagă o meserie, doar la partea financiara. Pentru ei nu prea contează dacă jobul respectiv le este potrivit sau dacă le face plăcere să aibă o astfel de slujbă.

Ei nu sunt prea răbdători, dorindu-şi căştiguri imediate şi cât mai mari. Specialiştii în psihologie susţin că viitorii salariaţi au nevoie de modele atunci când decid să-şi aleagă o carieră.

Studiile au arătat că în ultima perioadă s-a schimbat puţin percepţia românilor atunci când este vorba despre alegerea unei cariere.

Partea financiară a devenit cea mai importantă, restul motivelor care duc la selectarea unei slujbe trecând în plan secundar.

Psihologii sunt de părere că un loc de muncă este văzut, în majoritatea cazurilor, ca un mijloc şi mult prea rar ca un scop. Din acest motiv, sunt foarte multe situaţiile în care oamenii muncesc doar pentru a câştiga cât mai mulţi bani, gândindu-se că mai târziu vor putea să-i investească în activităţi care le fac plăcere.

Cu toţii ne alegem viitoarea meserie în funcţie de anumite criterii: social orientate (prestigiu, succes, poziţie), altruiste (sprijinirea familiei, a categoriiilor defavorizate), egoiste (confortul personal, câştigul material, munca uşoară şi fără responsabilităţi), frustrante (alegerea unui traseu profesional opus dorinţei celor cu care intrăm în conflict), conformiste (acceptarea soluţiei găsite de altcineva şi plierea aspiraţiilor în acest sens) şi narcisiste (motivate prin plăcerea în sine, riscul pe care îl implică, satisfacţia furnizată).

Cum, la noi în ţară, cele mai multe şcoli nu au consilieri profesionali, consilierea tinerilor cu privire la carieră revine familiei. Ponderea influenţei părinţilor asupra copiilor în alegerea unei cariere este, de multe ori, decisivă.

Modelele comportamentale ce ţin de muncă şi sunt vehiculate în familie vor fi preluate şi de copii, contribuind treptat la conturarea alegerilor. Cantitatea şi calitatea informaţiilor de care au nevoie diverse persoane este foarte diferită, în funcţie de momentul

Introducere

în care se află faţă de luarea deciziilor de carieră.

De exemplu, elevii care se află în faza de explorare a carierei şi nu au sau au o experienţă redusă de muncă au nevoie pentru început de informaţii ocupaţionale generale care îi pot ajuta în elaborarea unei liste de opţiuni.

Persoanele care au deja experienţă de muncă şi doresc noi oportunităţi de carieră vor avea nevoie de informaţii foarte specifice: cum vor fi plătiţi, ce atribuţii le revin, ce posibilităţi de avansare există.

Informaţiile ocupaţionale permit: a) clarificarea alternativelor educaţionale sau ocupaţionale congruente cu interesele, abilităţile, valorile şi nevoile persoanei; b) identificarea de noi alternative; c) familiarizarea clienţilor lipsiţi de experienţa cu piaţa muncii; d) corectarea stereotipurilor sau percepţiilor inacurate despre anumite ocupaţii; e) evaluarea opţiunilor prin evidenţierea aspectelor negative şi pozitive ale unui anumit domeniu educaţional sau ocupaţional.

Decizia de carieră reprezintă procesul de selecţie a unei alternative de carieră din mulţimea de variante disponibile la un moment dat. Importanţa acestei decizii rezidă în interacţiunile multiple dintre carieră şi celelalte aspecte ale vieţii: stilul de viaţă, starea de bine, exercitarea rolurilor, prestigiul etc.

Abilităţile decizionale se dezvoltă cu vârsta. Metaanalizele (Mann, Harmoni, Power, 1989) arată că adolescenţii sunt mai competenţi în luarea deciziilor decât copiii.

Ariile studiate au fost: generarea opţiunilor, anticiparea consecinţelor, evaluarea informaţiei. Aceasta are implicaţii asupra deciziilor pe care adolescenţii le fac asupra opţiunilor vocaţionale în adolescenţă.

O serie de biasari ale deciziei sunt prezente din adolescenţă (Davidson, 1995; Jacobs, Greenwald, Osgood, 1995; Klaczynski, 1997). Acestea cuplate cu lipsa de experienţă şi competenţele cognitive aflate înca în dezvoltare pot explica abilităţile decizionale slabe de care dau dovadă adolescenţii în anumite cazuri (Jacobs & Ganzel, 1993).

Literatura de psihologie vocaţionala propune o serie de modele decizionale. Dincolo de caracterul de complementaritate pe care îl au aceste modele, totuşi ele nu reuşesc să explice comportamentul decizional al indivizilor aflaţi în situaţia de decizie şi factorii decisivi care contribuie la decizie.

Procesul de promovare personală poartă amprenta gradului şi surselor de informare accesibile persoanei. Realizarea unui Curriculum Vitae, a unei scrisori de intentie (sau de prezentare) şi prezentarea la interviu sunt strans legate de informaţiile deja cunoscute despre ocupaţiile pentru care se face aplicaţia