O subcultură urbană - Găștile de cartier

PROLOG

The pure and simple truth is rarely pure and never simple.

Einstein

Ca şi pentru celelalte ţări din Sud-Estul Europei, pentru România Revoluţia din 1989 a produs o transformare profundă. Societatea postdecembristă a impus noi valori, şi, implicit, un amplu proces de învăţare socială într-o pseudo-libertate unde autorităţile de control social îşi pierduseră credibilitatea şi puterea de acţiune.

Tranziţia românească resimte şi acum puternicul grad de urbanizare forţată din perioada industrializării. Efectele acestei migraţii sat-oraş se observă proeminent în stilurile de viaţă, modurile comportamentale şi culturale ale actorilor sociali.

Ca element al urbanului, „găştile de cartier” au apărut în spaţiul românesc după Revoluţie, ca „model de import” din Statele Unite ale Americii sau din Europa Centrală – model ce trebuie însă racordat la standardele unei societăţi dezorientate, cu luptă pentru putere la vârf şi cu mizerie şi degradare socio-culturală la periferie.

Prin caracterul lor de neadaptare, pe de o parte, şi de reînnoire, de reînvăţare socială, pe de altă parte, trebuie să acceptăm „găştile de cartier” ca grupuri sociale deviante. Devianţa socială este „influenţată de sentimente de frustrare, de statutul de marginalizat, de atitudinile de ostilitate sau ignorare” din partea celorlalţi indivizi. Astfel, pentru a studia devianţa socială sau în cazul nostru, subcultura urbană deviantă a găştilor de cartier, trebuie să ţinem cont de următoarele raporturi ce apar în acest context :

- individ – societate;

- microgrup – macrogrup;

- comunitate – sistem social;

- subcultură/contracultură – cultură principală.

Găştile de cartier constituie un ansamblu relaţional relativ ermetic, cu norme proprii, cu ritualuri şi forme de exprimare particulare:

- verbale: pentru a exprima solidaritatea şi apartenenţa la grup şi distincţia faţă de ceilalţi;

- non-verbale: prin diferite diacritice vestimentare, de accesorii ş.a.m.d.;

- teatrale: prin anumite comportamente muzicale, dansuri, povestiri ş.a.m.d.

Antropologia şi sociologia urbană încadrează aceste forme de organizare comunitară într-o problematică a oraşului, cu o mobilitate socio-culturală specifică, ce este factor de formare a unor subculturi, cu modalităţi proprii de supunere la normele grupurilor. Aceste subculturi, prin valorile lor structurale şi funcţionale, produc o ordine simbolică, dezvoltă un limbaj caracteristic membrilor săi, rezultând un construct care reflectă o realitate specifică. Ne-am ataşat de ideea fundamentală că subcultura, ca o reţea diferită de sensuri şi comportamente identitare, are o poziţie relaţională bine definită în cadrul culturii principale. Cercetarea noastră pune în relaţie găştile de cartier cu subcultura lor, încercând să delimiteze această subcultură deviantă de o contracultură.

Într-o primă etapă s-a efectuat cercetarea asupra practicilor teatrale ale găştilor de cartier, încercând să se evidenţieze câteva dintre particularităţile limbajului acestor „street corner societies”, în structura căruia se identifică termeni argotici şi anglicisme, cuvinte triviale şi familiare, invenţie lingvistică, limbaj oral prin scris. Sursa de bază a acestei componente incipiente a studiului a fost constituită de versurile melodiilor aparţinând găştilor de cartier, apărute pe piaţa muzicală românească în 2005, 2006 şi 2007.

Pentru a răspunde la întrebarea dacă „principiile vieţii de cartier sunt preluate de muzica hip-hop din realitate sau sunt formate din versurile acesteia?” , am considerat necesară aprofundarea cercetării, prin surse de informare alternative – interviuri semidirective – având ca subiecţi actorii sociali ce trăiesc „după blocurile gri”

Privind ansamblul societal românesc, constatăm o nesfârşită tranziţie, o mizerie urbană – materială, umană, culturală - , o neadaptare a cadrelor politico-administrative la standardele modernului. Vedem decădere, trufie, corupţie, devianţă şi infracţiune. Gaşca de cartier este un purtător de cuvânt al celor defavorizaţi – de societate, de Guvern, ori tocmai de soartă. Repulsie, dezgust, frondă, defulări obscene – le putem considera simple comportamente de răspuns la o deplasare de la „binele social” la dezordine.

În final, scopul cercetării noastre este, pe lângă ilustrarea nemijlocită a unor cadre ale realităţii sociale din mediul urban românesc, este acela de a răspunde la întrebarea dacă este într-adevăr lumea găştilor de cartier o subcultură urbană, ori constituie o manifestare de revoltă, de frondă faţă de sistemul social global din care face parte?