Prevenirea Abandonului Școlar

INTRODUCERE

Educaţia este percepută ca o funcţie vitală a societăţii, iar şcoala drept principala instituţie prin care societatea îşi perpetuează existenţa. Astfel, şcoala este un “factor cheie “al dezvoltării. De la şcoală se aşteaptă astăzi totul: să îi ajute pe tineri să cunoască trecutul şi să înţeleagă prezentul, să îi ajute să conştientizeze şi să îşi asume responsabilitatea pentru a se implica în orientarea destinului colectivităţilor către un viitor dorit. Începutul anului şcolar este precedat, în ultimii ani, de probleme care au devenit atât de obişnuite în peisaj, încât doar lipsa lor ar mai mira pe cineva; vorbim desigur, despre numărul mare de şcoli a căror renovare a încremenit în proiect din lipsa fondurilor, nemulţumirile cadrelor didactice, dar şi statisticile care se întocmesc pe marginea anului şcolar precedent, majoritatea cu grad ridicat de îngrijorare. Pe această linie se înscriu şi problemele de abandon şcolar şi problemele comportamentale.

Abandonul şcolar nu este o problemă nouă, de-a lungul timpului au fost realizate multiple cercetări pentru identificarea şi prevenirea eşecului şcolar. Odată cu trecerea timpului şi apariţia unor noi factori ce contribuie la acest fenomen negativ în rândul elevilor, schimbarea viziunii educativ–informative şi formative, egalitatea de şanse privind educaţia, suportul psihopedagogic oferit în şcoli, este necesară o implicare a tuturor factorilor ce contribuie la educaţia şcolară pentru stoparea şi eventual eradicarea acestui fenomen.

Principalul motiv pentru care am ales această temă este domeniul în care lucrez, fiind cadru didactic, am înţeles de-a lungul timpului că accesul la educaţie al copiilor proveniţi din familiile sărace este o problemă atât de natură educaţională, cât şi socio-economică, altfel spus cauzele pentru care acestor copii le este îngrădit accesul la educaţie sunt în egală măsură legate atât de disfuncţiile sistemului educaţional, cât şi de problemele de natură socio - economică, cauze care îi conduc inevitabil, uneori, spre abandonul şcolar.

Abandonul şcolar este un fenomen periculos, deoarece el determină efecte negative atât în plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilităţi şi capacităţi ajungând să dezvolte o teamă de eşec, cât şi pe plan social, pentru că eşecul şcolar permanentizat „stigmatizează”, „etichetează” şi conduce la o marginalizare socială cu un nivel crescut de comportamente deviante şi infracţionale. Din punct de vedere legal se specifică faptul că frecventarea obligatorie a şcolii încetează la sfârşitul clasei a X- a.

Atunci când statul controlează frecventarea şcolii abandonurile înaintea termenului legal al şcolarităţii obligatorii sunt relativ rare, fiind adesea deghizate în absenteism intens.

În general cei care abandonează şcoala nu mai sunt reprimiţi ulterior în aceeaşi instituţie educativă şi nu sunt înscrişi într-un program de şcolarizare alternativ. Rata abandonului şcolar se stabileşte că raport procentual între numărul elevilor înscrişi şi numărul absolvenţilor. Dacă până în anul 1990 în România nu s-a vorbit despre abandon şcolar sau neşcolarizare, sistemul neacceptând eşecul şcolar ca pe o realitate, nu acelaşi lucru s-a întâmplat după căderea sistemului comunist. Din păcate această problemă nu a constituit o prioritate după 1990. Abandonul şcolar creează condiţiile eşecului integrării sociale, în sensul că reduce semnificativ şansele autorealizării în domeniile de activitate legitime. Eşecul în a-şi realiza o educaţie şcolară completă se asociază cu perspectivele ocupaţionale şi economice limitate, detaşarea de valorile societăţii şi de instituţiile ei şi cu o scădere a venitului personal de-a lungul întregii vieţi.

Prezenta lucrare are ca temă principală abandonul şcolar, mai exact prevenirea fenomenului de abandon şcolar şi este structurată pe trei capitole. Primul capitol prezintă conceptul de abandon şcolar din diferite perspective, precum şi teorii pe care se bazează cercetătorii în prevenirea fenomenului de abandon şcolar. Acest capitol tratează pe larg şi factorii determinanţi ai abandonului şcolar, dar şi modalităţi de prevenire a acestuia.

Capitolul 2 cuprinde cercetările efectuate cu privire la evoluţia fenomenului numit abandon şcolar, statisticile privind rata abandonului şcolar atât la nivel european cât şi la nivel naţional şi cercetări privind creşterea cazurilor de abandon şcolar începând cu anul şcolar 2004- 2005 şi terminând cu anul şcolar 2010- 2011. Tot în acest capitol sunt prezentate şi trei cazuri de copii care au abandonat şcoala din diverse motive.

În Capitolul 3 este prezentat un proiect de intervenţie prin care se urmăreşte prevenirea fenomenului de abandon şcolar la nivelul localităţii Petreşti din judeţul Alba.

Studiile de specialitate realizate în vederea prevenirii abandonului şcolar au identificat o mare parte dintre factorii care influenţează sau potenţează neparticiparea copiilor cursuri, atât din perspectiva caracteristicilor individuale ale elevilor cât şi din aceea a caracteristicilor familiilor din care provin aceştia, măsura în care situaţia economică, poziţia pe piaţa muncii a membrilor familiei, componenţa acesteia sau apartenenţa la un anumit grup etnic, se asociază cu neparticiparea şcolară.