Structura socială și familia

INTRODUCERE

Relatiile sociale se formeazã pe baza interactiunii dintre indivizi, pe baza unor scopuri si interese individuale si sociale. Orice societate sau grup social nu este o simplã sumã de indivizi, ci constã dintr-o retea de legãturi între acestia, din mijloace folosite de acestia în interactiunile si activitatea lor, precum si din rezultatele activitãtii lor sociale.

Relatiile interindividuale pot fi întâmplãtoare, efemere sau spontane, având – sub raportul vietii sociale – un rol derivat, secundar. În toate colectivitãtile, grupurile si unitãtile sociale, existã însã relatii fundamentale, care se caracterizeazã prin duratã si stabilitate, se diferentiazã dupã normele si regulile stabilite, fiind consfiintite în legi, coduri, reguli, obiceiuri sau traditii. Aceste relatii fundamentale redau structura fiecãrei societãti.

Modele relatiei sociale fixeazã si prescriu modul de desfãsurare a interactiunii, locul pe care îl ucupã indivizii (status si rol), modelul de diferentiere a activitãtii indivizilor, comportamentul admis, ca si cel nepermis.

Prin urmare, un grup social este alcãtuit de indivizi care interactioneazã unii cu altii conform unor modele culturale, norme, valori, credinte si simboluri care determinã un anumit comportament. Societatea a creat structuri stabile care sã conserve sã dezvolte scopurile fundamentale ale grupurilor si indivizilor, denumite institutii.

Fiecare institutie este un tip de organizare a unui domeniu al socialului ca mod de rezolvare a problemelor si scopurilor esentiale ale acestora. Institutiile reprezintã sisteme de bazã ale coeziunii cu caracter durabil, unitar, exprimat într-o organizare socialã. Aparitia tensiunilor într-o institutie determinã modificãri în structura ei, pentru ca ea sã rãspundã functiilor sale, iar nesolutionarea stãrilor conflictuale poate conduce la dezmembrarea si diparitia ei.

În concluzie, societatea este un mecanism adaptativ, un vehicul social pentru reglarea si transformarea mediului, pentru solutionarea problemelor perene ale vietii.

Organizarea si functionarea oricãrei societãti, complexul sãu edificiu, consistenta si coeziunea structurilor si institutiilor sale fundamentale depind esential de consensul si conformitatea indivizilor si grupurilor sociale care o compun fatã de modelul sãu etic, normativ si cultural. Acest model, alcãtuit dintr-un ansamblu articulat si ierarhizat de valori, norme, reguli si îndatoriri asigurã în cele din urmã, stabilitatea sau continuitatea societãtii, progresul sau imobilismul ei.

CAPITOLUL I

ASPECTE FUNCTIONALE ALE STRUCTURII SOCIALE

1.1. Conceptul de structurã socialã

Structura socialã se referã la modul de alcãtuire al realitãtii sociale, la modul în care elementele sistemului social se ordoneazã si se ierarhizeazã, la relaţiile sociale esenţiale ce se stabilesc între aceste elemente. Structura socialã este un ansamblu ce cuprinde o multitudine de elemente (poziţii sociale, grupuri, pãturi si clase sociale, instituţii sociale) ce posedã miscãri de transformare si autoreglaj.

Structura sociale se referã la modul de alcãtuire al sistemului social.

Societatea este alcãtuitã din structuri variate, urmare a specificitãtii fiecãrei componente. Cunoaşterea proceselor sociale vizeazã, de fapt, studiul structurilor sociale.

Termenul de structurã provine din latinã, din verbul „struer”, cu sensul de a constui. În stiintã, conceptul de structurã este definit ca pãrti componente ale unui obiect, fiinte, concepţii, etc. Structura socialã este un element al sistemului social. Ea este un ansamblu al relaţiilor sociale si înglobeazã totalitatea raporturilor caracteristice diverselor forme de convieţuire socialã. Structura socialã cuprinde relaţii sociale repetate si stabile între componenţii unui sistem social. Datoritã existentei structurilor sociale, viata umanã si socialã capãtã caracterul de regularitate si organizare.

Orice societate nu poate fiinţa decât dacã dispune de structuri, adicã de elemente de durabilitate, în temeiul cãrora sã se desfãsoare viata socialã. Însãsi convieţuirea oamenilor într-un anumit spaţiu si într-o anumitã epocã este determinatã de structuri sociale.

O trãsãturã distinctivã a structurii sociale o constituie convieţuirea, într-o anumitã formã, a unui numãr de oameni. Existã si alte moduri de grupare care nu cunosc relaţii de convieţuire între oameni, însã ele functioneazã ca urmare a participãrii membrilor lor la realizare unui scop.