Analiza Statistică a Veniturilor Populației României

Introducere

Am ales această lucrare deoarece tematica veniturilor populaţiei a fost întotdeauna şi este şi în prezent, mai ales în contextul actual al crizei economice globale, un subiect interesant, sensibil, ce reflectă în mod evident problemele existente în economia unui stat.

Pe parcursul lucrării am apelat atât la metode statistice de prelucrare şi analiză a informaţiilor cât şi la aplicaţii informatice pentru calculul şi prezentarea datelor.

Dacă pornim de la unul din sensurile cuvântului statistică, definit de Dicţionarul Explicativ al Limbii Române – „evidenţă numerică, referitoare la diverse fenomene”, observăm faptul că, în general, cunoaşterea empirică a oricărui domeniu de activitate impune necesitatea de a apela la date numerice, care prin prelucrare, conduc la desprinderea legităţilor specifice acelor domenii.

Prezenta lucrare este structurată în trei părţi. Prima parte, ”Aspectele teoretice privind indicatorii de venituri ai populaţiei” conţine noţiuni teoretice privind categoriile de venituri, sursele de informaţii privind veniturile populaţiei şi indicatorii veniturilor populaţiei.

În a doua parte, am analizat „Evoluţia veniturilor populaţiei în România, în perioada 2001 – 2009”, referindu-mă la dinamica veniturilor populaţiei, modificările structurale ale veniturilor populaţiei pe surse de venit şi pe categorii de gospodării.

Partea a treia am consacrat-o analizei celei mai importante părţi ale veniturilor populaţiei şi anume veniturile salariale, realizând o analiză atât pe total cât şi pe activităţi ale economiei naţionale şi în profil teritorial. Deasemenea,în această ultimă parte, am prezentat şi analizat evoluţia salariului real în România în perioada 2001 – 2009.

CAPITOLUL 1

Aspecte teoretice privind indicatorii de venituri ai populaţiei

1.1 Categorii de venituri

Veniturile populaţiei reprezintă resursele materiale de care aceasta dispune la un moment dat sau pe o perioadă de timp. Din perspectivă macroeconomică ele sunt privite ca un indicator agregat, luat în calcul ca atare în analiza proceselor economice. Politicile sociale au un interes deosebit în observarea veniturilor populaţiei, a căror analiză determină direcţiile de acţiune, iar pentru individ ele reprezintă o problemă fundamentală.

În mod curent, termenul de venituri face referire la resursele monetare, dar într-o accepţiune mai largă se includ aici şi resursele non-monetare pe care acesta le poate utiliza.

Veniturile totale obţinute de populaţie provin din mai multe surse, au periodicităţi şi mărimi foarte diferite, şi pot fi grupate astfel :

A. Venituri din muncă şi din patrimoniu (veniturile primare), care cuprind:

• Salariul din activitatea de bază (inclusiv sporuri, premii);

• Venituri din activităţi desfăşurate pe cont propriu;

• Venituri din activităţi suplimentare, ocazionale;

• Venituri din vânzarea pe piaţă a produselor agro-alimentare;

• Contravaloarea produselor consumate obţinute din producţie proprie (autoconsum);

• Venituri din patrimoniu: chirii, dividende, dobânzi.

B. Venituri din transferuri sociale (din redistribuire), care cuprind:

• Pensii;

• Ajutoare de şomaj şi alocaţii de sprijin;

• Alocaţii pentru copii;

• Burse şcolare;

• Alte venituri din asistenţă socială.

Veniturile primare sunt cele obţinute de membrii familiei prin participarea lor la procesul producţiei şi distribuţiei bunurilor materiale şi a serviciilor, odată cu crearea venitului naţional. La rândul lor, acestea se divid în venituri din muncă şi venituri din proprietăţi şi capital.

Veniturile din muncă sunt cele obţinute prin participarea directă la procesul productiv, şi constau în orice venit realizat în urma închirierii forţei de muncă de către proprietarii acesteia. Acestea sunt salariul, veniturile ocazionale, reprezentând o plată a muncii, veniturile din activitatea de zilier, venituri din activitatea de liber profesionist, venituri din activitatea de agricultor, ca şi venituri pentru munca depusă care nu respectă condiţiile legale (formale) de angajare.

Veniturile din proprietăţi şi capital sunt cele obţinute de pe urma posesiei acestora. Capitalul poate aduce profit, venituri din activitatea asociaţiei familiale sau de mic întreprinzător, dividende. Împrumutul proprietăţilor şi capitalului aduce renta, chiria şi dobânda.