Analiza statistică comparativă a turismului românesc - premize viitoare

Obiectul lucrării de licenţă îl reprezintă tratarea într-o viziune economică a unor aspecte teoretice şi practice privind turismul românesc în perioada 2005-2009.

Tema aleasă pentru cercetare în cadrul lucrării de licenţă este un subiect amplu dezbătut la nivel naţional, mult cercetat şi teoretizat.

Prin intermediul acestei lucrări nu se doreşte numai o prezentarea a resurselor turistice de care dispune România ci doresc să prezint dezvoltarea turismului, starea sa actuală, evoluţia sa în timp şi tipurile de turism ce sunt desfăşurate, alături de propunerea unor noi modalităţi de valorificarea a acestuia. Toate acestea vor fi prezentate având ca bază un valoros patrimoniu turistic cultural şi natural, dar şi schimbările profunde pe care le-a înregistrat societatea românească în ultimii ani, din punct de vedere politic, social şi economic.

Pentru atingerea scopului lucrări au fost calculaţi şi soluţionaţi principalii indicatori prin intermediul cărora este caracterizată activitatea turistică din România:

- Capacitatea de cazare turistică existenta

- Capacitatea de cazare turistică în funcţiune

- Numărul de sosiri

- Numărul de înnoptări

- Indicii de utilizare netă a capacităţii de cazare în funcţiune

- Numărul de unităţi de cazare turistică.

Turismul este analizat şi urmărit în dinamică printr-un sistem de indicatori specifici, (capacitatea de cazare, circulaţia turistică, cerere turistică, ofertă turistică, indici de sezonalitate, de venit, de cheltuieli, etc.). Indicatorii turistici furnizează informaţii necesare adoptării unor acţiuni de management turistic, permiţând şi evaluarea efectelor resimţite în fenomenul turistic.

Metodele statistice grafice sunt indispensabile în analiza şi interpretarea datelor pentru

Subiectele de cercetare din domeniul turismului, fiind prezente şi în cercetarea de faţă pentru a evidenţia o serie de elemente. Utilizând date cantitative actuale au putut fi realizate clasificări, comparaţii şi chiar prognoze cu privire la dimensiunea viitoare a fenomenului turistic.

Indicatorii statistici standard şi specifici domeniului turismului, necesari a fi analizaţi şi

În prezenta lucrare sunt: număr de turişti, capacitate de cazare existentă şi în funcţiune,

Încasările totale, densitatea circulaţiei turistice. Etc

CAPITOLUL 1

PREZENTARE GENERALĂ A TURISMULUI

1.1 Consideraţii generale privind turismul

Turism : activitate ce are caracter recreativ sau sportiv, constând în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport specifice a unor distanţe pentru vizitarea unor regiuni pitoreşti, localităţi, obiective economice, istorice, culturale etc. Reprezintă un fenomen socio-economic de masă care cuprinde relaţiile şi activităţi care au loc în cadrul unei ţări şi în circuitul valorilor materiale şi spirituale dintre ţări, în procesul utilizării timpului liber.

Din punct de vedere etimologic cuvântul turism provine din termenul englez taur (călătorie), care a fost creat în Anglia în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de a voiaja în Europa, în general, şi în Franţa, în special. Acest termen a fost ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement. Cuvântul turism a fost folosit pentru prima dată în 1811 iar cuvântul turist a fost folosit pentru prima dată în anul 1840. În 1936 Liga Naţiunilor a definit sintagma turist străin ca fiind o persoană care călătoreşte în străinătate pentru cel puţin 24 de ore. Naţiunile Unite a taxat aceasta definiţie corectând-o şi limitând perioada de şedere la un maxim de 6 luni.

Turismul a apărut încă din antichitate, în perioada Romei şi a Greciei antice, unde turismul era cunoscut, în principal păturilor superioare ale societăţii, ca fiind o formă de relaxare, reculegere şi de a cunoaşte culturi şi civilizaţii noi. Totuşi călătoriile se restrângeau la nişte excursii mici cum ar fi Jocurile Olimpice din Grecia Antică, festivităţi mici sau chiar o formă de welles „antic‟ la băi termale. La sfârşitul secolului al 17-lea, tinerii nobili erau trimişi într-un 10 aşa numit „grando taur‟, pe o perioadă de mai mulţi ani prin aproape toată Europa. Scopul acestei călătorii era învăţarea mai multor limbi străine, a culturii şi pentru a dezvolta abilităţi sociale. Secolul al 19-lea a fost secolul de aur al acestei experienţe, mulţi dintre aceşti călători moderni fiind pictaţi de către Pompei Baroni la Roma. Acest fenomen poate fii asociat cu excursiile în aer liber din zilele noastre.

De-a lungul traseelor formate s-a realizat o întreagă infrastructură turistică. Pionierii acestei forme de turism în masa fiind englezii, care datorită statutului colonial, au călătorit prin aproape toată lumea. Păturile inferioare ale societăţii au început să călătorească de abia la începutul secolului al 19-lea cu scopul de a-şi satisface dorinţa de a cunoaşte necunoscutul. S-au format anumite societăţi datorită cărora şi păturile inferioare puteau astfel să călătorească de exemplu în vacanţe în Munţii Albi. Acesta a fost începutul aşa numitor societăţi alpine şi totodată a primelor agenţii de turism care ofereau clienţii lor călătorii în toate ţările, indiferent de depărtarea acestora. Aşa a fost posibil ca la momentul respectiv să se organizeze călătorii în Egipt sau croaziere în Asia.