Infracționalitatea

Introducere

Infracţiunea este în general privită, în teoria dreptului penal şi în diferite legislaţii, din două puncte de vedere: fie ca un fenomen social, fie ca un fenomen juridic. Considerată ca fenomen social, noţiunea de infracţiune evoluează ca şi noţiunea de moralitate. Problema de a şti dacă o anumită acţiune sau inacţiune neconvenabilă trebuie să fie considerată infracţiune, deci reprimată şi în ce masură, depinde în mod esenţial de aprecierea pe care majoritatea membrilor societăţii o dă, în diverse perioade ale dezvoltării sociale, feluritelor fapte ce se produc în viaţa colectivităţilor, ori această apreciere este argumentată.

Ca fenomen juridic, infracţiunea este o faptă - o acţiune sau o omisiune- imputabilă autorului său, prevăzută de legea penală, şi sancţionată cu o pedeapsă. Ceea ce caracterizează infracţiunea ca fenomen juridic este, pe de o parte, incriminarea - adică proclamarea unei acţiuni sau inacţiuni socialmente neconvenabile ca infracţiune - şi pe de altă parte, prevederea, în lege, a unei pedepse pentru săvârşirea ei.

Tema acestei lucrări constă în analiza statistică a infracţionalităţii în România. Am ales să abordez această problemă deoarece conform Institutului Naţional de Statistică, rata infracţionalităţii este în creştere. Acest lucru se întâmplă din cauza unor indicatori economici şi sociali. Motivul din spatele alegerii acestei teme de licenţă este reprezentat de dorinţa de a acumula cât mai multe informaţii despre infracţionalitate. Pe terioriul României în mare parte infracţiunile se produc din cauza unor deficienţe econmice, sociale, etc. Această lucrare de licenţă are menirea de a explica multitudinea conceptului de infracţionalitate şi tot odată contribuie la evidenţierea indicatorilor şi factorilor ce influenţează acest fenomen într-un spaţiu social.

Principalele obiective urmărite în cadrul acestei teme sunt următoarele:

— Delimitări conceptuale privind infracţionalitatea;

— Identificarea principalelor dimensiuni şi indicatori ai infracţionalităţii;

— Cercetarea metodologică a infracţionalităţii;

— Identificarea principalilor factori determinanţi ai infracţionalităţii;

— Analiza statistică a ratei infracţionalităţii în România.

Lucrarea de licenţă este împărţită pe trei capitole, primul capitol având ca scop prezentarea fenomenului, cel de al doilea capitol face referie la aspecte metodologice privind analiza statistica a infractionalitatii din Romania şi nu în ultimul rând cel de al treilea capitol reprezentând studiul empiric al fenomenului analizat.

Primul capitol, intitulat Conceptul de infracţionalitate, abordează nivelul teoretic al conceptului de infracţiune. Totodată am identificat cum sunt clasificate infracţiunile şi ce forme poate cuprinde. Tot în acest capitol sunt descrise şi conţinuturile pe care le poate lua o infracţiune şi factorii care duc la o asemenea problemă majoră în ţara noastră.

În capitolul următor, Metode de analiză a infracţionalităţii, sunt prezentaţi indicatorii ce ajută la măsurarea fenomenului studiat. Tot aici este ilustrată metodologia acestei lucrări, unde sunt descrişi paşii necesari aplicărei acesteia. În continuare sunt descrise analiza legăturilor dintre variabile, analiza componentelor principale şi analiza metodei de regresie liniară multiplă.

În cadrul capitolului trei, Analiza empirică a infracţionalităţii în România, am analizat anumite variabile economice şi sociale care pot influenţa rata infracţionalităţii. În prima parte a analizei am descris indicatorii descriptivi cu ajutorul programelor SPSS şi GEODA, urmând ca în continuare să se facă o corelaţie între variabilele studiate. În acest capitol am realizat si o analiză a componentelor principale pe anumite variabile care influenţează infracţionalitatea.

Capitolul 1. Conceptul de infracţionalitate

În acest capitol sunt prezentate principalele abordări ale infracţionalităţii şi modul în care a evoluat infracţionalitatea în România. De asemenea, se mai poate evidenţia conţinuturile şi clasificările infracţionalităţii, din punct de vedere subiectiv şi obiectiv. Nu în ultimul rând, sunt evidenţiaţi şi cei mai importanţi factori care influienţează infracţionalitatea.

1.1 Aspecte generale ale infracţiunii

Aspectul material: În primă fază infracţiunea are o configuraţie materială, obiectivă, deoarece ea este produsă de unele activităţi conştiente ale omului prin care contravine asupra unor regului stricte de conduită, ce se stabilesc între membrii societăţii, atrăgându-se anumite frecvenţe schimbătoare în existenţa înconjurătoare. Nerespectarea regulilor de comportament, protejate prin dispoziţiile dreptului penal, simbolizează o activitate inconvenabilă pentru societatea care trebuie să se protejeze contra unor astfel de exprimări negative.

Aspectul social:. Infracţiunea are şi un aspect social “fiindcă infracţiunea este condiţonată în apariţia şi existenţa ei de existenţa socială şi de normele de conduită socială” . Infracţiunea este o nerespectare a unor principii de comportament, principii care se arată şi sunt realizabile numai în colectivitate, în legături sociale. Prin nerespectarea dispoziţiilor comportamentului infracţiunea primeşte semnificaţia de acţiune ilegală şi antisocială.

Aspectul juridic: Având în vedere acest fenomen antisocial ţara elaborează reguli de drept şi asigură respectarea lor. Prin astfel de reguli de drept, procesul antisocial este decretat ca fiind infracţiune şi pedepsit conform legii . În urma stabilirii juridice, infracţiunea se transformă într-un fapt juridic, creator de acţiuni juridice, şi anume, răspunderea penală. Prin urmare infracţiunea devine şi un tip juridic şi în acelaşi timp obiectul de analiză al unei informaţii sociale şi anume informaţia dreptului penal.