Analiza administrației publice locale important actor al cooperării transfrontaliere - Studiu de caz Bihor

Introducere

Referintele academice sau policy papers abunda în tratarea rolului administratiei publice subnationale în dezvoltarea societatii, de la cele care merg catre sublinirea rolului acestora în dezvoltare prin descentralizare, pana la acele care critica lipsa de reactie acestora fata de birocratizare și centralizare. Ca persoana care a avut o experienta în administrația publica locala de sase ani, în calitate de prefect al judetului Bihor, lucrand cu trei adminsitratii centrale - guvernul Ponta, guvernul Ciolos și Guvernul Grindeanu - am avut posibilitatea să ma confrunt în mod concret cu problematica relatiei dintre administrația centrala și cea locala. Pot să afirm ca deși pe ansamblu am simtit ca fenomenul recentralizarii de care vorbesc mai multi autori1 este o realitate, însă chiar și în asemnea conditii, administratia publica locala are multiple parghii pentru a exploata în beneficiul comunitii toate oportunitatile, în cazul de fata finantarile prin programele transfrontaliere. Mai mult, asa cum voi arata în capitolul al treilea, administrația publica este creditata cu un nivel de încredere foarte mare din partea institutiilor reprezentative de la nivel local pentru a juca un rol major în cooperarea transfrontaliera.

Din cele relatate deja se poate constata usor care este obiectivul central (general) al tezei. Ideea de la care am pornit și pe care am fasonat-o pe parcursul cercetarii este urmatoarea: În conditiile proceselor descentralizarii incomplete/recentralizarii din Europa Centrala și Est, administrația publica locala poate și este creditata de catre cei pe care-i guverneaza să fie un actor important în dezvoltarea locala, folosind toate parghiile programelor europene, inclusiv cel de cooperare transfrontaliera și în același timp să fie un factor de asimilare a valorilor și practicilor europene de tip botom-up.

Din esenta obiectivului central (general) decurg și cele doua obiective secundare ale lucrarii, din perspectiva carora vom analiza:

a) administratia publica locala din tara noastra are potential să se adapteze la evolutiia actuala a relatiilor dintre autoritatea centrala și cele subnationale, care tind catre recentralizare și asigure o guvernare care, să fie nu numai de tipul „curea de transmisie”, ci o guvernare activa și aplicata la particularitatile locale.

b) guvernatii (cetatenii) astepata de la administratia publica locala să fie vizionara, flexibila și orientata catre nevoile locale și în acest sens ea este creditata cu autoritate în a folosi toate resursele posibile pentru dezvoltare.

In cercetarea noastra vom porni de la faptul ca definirea obiectivelor și eforturile actorilor de la nivel judetean și local in acord cu legislatia nationala actuala, dar in mod particular cu nevoile comunitatilor pe care le gestioneaza, va contribui la amplificarea implicarii actor actori in atragerea de fonduri europene, inclusiv prin programele de cooperare transfrontaliera, asa cum este in cazul judetului Bihor, Programul Romania-Ungaria. Aceasta stare de fapt ne-a oferit și cadrul definirii primei ipoteze de lucru.

Astfel, pornind de faptul ca majoritatea autorilor care se opresc asupra fenomenului regionalizarii considera ca numai prin descentralizare se poate ajunge la regionalizare, ca expresia a europenizarii, și, evident, la autonomie locală, eu vin și avansez ipoteza ca și prin procesul de centralizare se poate ajunge la un anumit nivel de regionalizare și autonomie locala, cu condiitia ca actorii implicati din administratia publice să nu astepte solutii de dezvoltare de la nivel central, ci să cautate să eploateze oportunitatile de finantare pe care UE le ofera, cum este cazul programelor de cooperare transfrontaliera. Cercetarea noastra se poate inscrie în parte în aceste demersuri de europenizare tip to-down (de sus în jos), însă dorim să vedem care este tendinta viitoare în relatia administratie publica locala și coopeare transfrontaliera în conditiile unei realitati regionale de recentralizare în Europa Centrala și de Est, în care avem demersuri de re-nationalizare de tip to-down. Este posibil, ca să asitam, prin cooperarea transfrontaliera la stimularea europenizarii de tip bottom-up (de jos în sus) în randul adminsitratiei publice prin cooperarea transfrontaliera sau avem de a face doar cu o speculare a oportunitatilor?

Cea de a doua ipoteza porneste de la ideea ca, în ciuda obisnuintei ca dimensiunea cooperarii transfrontaliere implica mai degraba actori privati decat actori publici și cu atat mai putin administratia publica, care este profund legata ierarhic de autoritatea central, administratia publica judeteana și locala din entitatile administrativ teritoriale de la frontierele Romnaiei se poate implica în dezvoltarea cooperarii transfrontaliere, în atragerea de fonduri europene prin programele de cooperare transfrontaliera. Aceste aspecte, vor fi urmarite pe parcursul capitolului al doilea și în ultimul capitol, dedicat studiului de caz.

Cea de a treia ipoteza este legata de rolul euroregiunilor ca facilitatori pentru dezvoltarea cooperarii transfrontaliere, care încep să fie pus în discutie din ce în ce mai mult de catre cercetari mai recente3. Faptul ca din ce în ce mai mult administratiile publice, fie ca au o atitudine pasiva în activitatea euroregiunilor, fie chiar renunta și se retrag ofical, deonat, pe de o parte, o perceptie de ineficienta în raport cu asteptarile și, pe alta parte, arata ca administratiile publice au devenit mult mai pragmatice și nu mai sunt de accord cu înca un plus de regrelementari; ele cauta să aplice direct proiectele cu partenerii transfrontalieri, cu care imparasesc același spatiu comun și au aceleași nevoi. Voi verifica aceasta ipoteza mai ales în capitolul al doilea, unde voi vorbi despre Euroregiunea Bihor-Hajdu Bihar și în capitolul al treilea unde dorim să vedem care este perceptia functionarilor din administratie vis - a - vis de euroregiuni în general.