Căsătoria

Capitolul 1 Noțiunea și caracterele căsătoriei în Noul Cod Civil

1.1 Definirea și obiectul dreptului familiei

Apărută în aparenţă drept strategie instituţională privilegiată de supravieţuire şi dezvoltare a colectivităţilor umane, familia şi-a impus prin respectabilitate şi redutabilitate titlul de “element fundamental şi natural având drept de ocrotire din partea statului” .

Definirea sensului concret al termenului de familie este unul extrem de dificil și ridică multe dificultăți deoarece familia este privită atât din punct de vedere sociologic cât și juridic. În cel sociologic, familia este reprezentată ca o comunitate umană referindu-ne la un grup de persoane unite prin căsătorie, filiație sau rudenie care este menită a avea aceleași interese și scopuri comune. În acest sens familia este o realitate socială având la bază comunitatea de viață dintre soți, copii și părinți precum și alte rude. Această comunitate cuprinde aspecte psihologice,fiziologice și economice între cei care o formează. Luînd naștere prin căsătorie ,familia la început este formată doar din soți. Sociologii disting astfel familia simplă sau așa-zisa familie nucleară compusă din părinți și copiii lor necăsătoriți si pe de altă parte familia extinsă unde se încadrează și alte persoane pe lângă familia simplă. În sens juridic, familia reprezintă grupul de persoane care are la mijloc drepturi și obligații izvorâte din căsătorie ,rudenie precum și din alte raporturi asimilate celor de familie. Aceste două noțiuni însă se suprapun dar sunt și momente când această intercorespondență nu există spre exemplu atunci când se desface căsătoria prin divorț relațiile în sens sociologic dispar deoarece nu mai există comunitate de viață și interese dar drepturile și obligațiile adică acele relații de familie în sens juridic se mențin.

Karl Marx afirma că „divorţul nu este altceva decât constatarea că respectiva căsătorie a murit,că existenţa ei este doar aparenţă şi de asemenea amăgire’’ această relatare are în vedere numai relaţiile dintre soţi de fapt nu şi cele din punct de vedere juridic familiale. Relaţiile de familie prezintă aspecte personale,nepatrimoniale şi în cele din urmă patrimoniale. Dezvoltarea relațiilor de familie este încă de la începuturi din învățătura marxistă determinată de legile de dezvoltare a societății și de modificările care intervin în modul de producție în toate aspectele vieții sociale inclusiv în raporturile dintre sexe. Aşadar familia se dezvoltă odată cu schimbările intervenite în societate. K.Marx a arătat că marea industrie capitalistă distruge vechile relaţii de familie şi în special familia patriarhală a meşteşugarului şi a ţăranului. În momentele primitive atunci când omul abia se separase de starea sa animalică nu era adusă la cunoştinţă nici o reglementare socială în ceea ce privea raporturile de familie .

Dacă privim zorii civilizației umanistice, după perioada comunismului existau probleme cu procurarea hranei,a pământului,a vitelor cât și cu necesitatea nevoilor sexuale dar acestea erau rezolvate în comun prin apariția în paleoliticul mijlociu a căsătoriei pe grupe care se concretiza din grupe de bărbaţi şi grupe de femei care aparţineau una alteia . În această formă de căsătorie nu se ştia precis cine este tatăl copilului dar cu exactitate se ştia care este mama acestuia,descendenţa fiind recunoscută numai pentr partea feminină. Căsătoria pe grupe a stat la baza ginţii iar cap de gintă era de obicei femeia care se ocupa de latura economică şi de agricultură fiind mai eficace decât barbatul iar rolul acesteia a crescut atunci când a apărut gospodăria casnică. Cu timpul a început să prindă contur familia pereche care avea la bază convieţuirea dintre un bărbat şi o femeie, poligamia ramânând totuşi dreptul recunoscut bărbatului. În acest timp legătura familială putea fi desfăcută de oricare dintre soţi iar copilul rămânea doar mamei. Odată cu marea diviziune a muncii femeia încetează să mai aibă un rol atât de important în societate,bărbatul începând să domine în gospodărie dar şi în societatea gentilică. Prin această transformare căsătoria şi familia se orientau spre o acumulare a bogăţiei şi transmitere a acesteia mai departe prin testament.

Familia socialistă se deosebeşte de toate celelalte forme de organizare,ea este uniunea liber consimţită,sprijinită de stat,bazată pe fidelitatea şi iubirea dintre soţi, pe egalitatea în drepturi a soţilor în toate demersurile vieții sociale,având în vedere ocrotirea intereselor copilului. Avem în vedere în principal raporturile personale şi nu raporturile de proprietate ca în trecut. Această formă de familie este cea mai dezvoltată din toate punctele de vedere. Orice persoană , dacă este întrebată, ar putea defini ceea ce este de fapt o familie, deoarece fiecare persoană s-a dezvoltat în sânul anumitor familii, fie că vorbim de familia în care s-a născut și crescut, propria sa familie sau de asemenea familiile în care conviețuiește .