Contractul colectiv de munca

INTRODUCERE

”Munca nu este pedeapsa omului.

Este recompensa sa, puterea sa si placerea sa.”

George Sand

Așa cum se știe, muncă, înnobilează omul, recompensându-l cu o brățară de aur. Adevărat, însă așa cum se știe nimic nu este gratis, cel puțin pentru cei care nu cred în povești. Noi trebuie să ne cunoaștem drepturile și să știm cum putem să ni le cerem, tocmai de aceea am ales această temă. Existența omului în societate nu a putut niciodată să fie concepută separat de muncă, așadar, din punctul meu de vedere suntem obligați sa ne cunoaștem drepturile și să profităm de ele, așa cum suntem obligați să ne îndeplinim obligațiile contractuale.

Dreptul muncii este definit ca fiind acea ramură de drept care reglementează raporturile juridice care se nasc, se modifică și se sting în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă și a contractului colectiv de muncă, precum și raporturile juridice conexe acestora.

Lucrarea de față își propune șă prezinte noțiuni în legătură cu dreptul muncii, dar tema pricipală dezbătută este contractul colectiv de muncă.

Consider că această temă este foarte importantă deoarece, abordează, tema contractul colectiv de muncă ce reprezintă o convenție încheiată între organizațiile patronale și cele sindicale, stabilindu-se clauze care privesc condiții de muncă, salarizare dar și alte drepturi și obligații. Trebuie să se înțeleagă, că importanța contractului colectiv de muncă este dată de influența acestuia asupra raporturilor de muncă.

Lucrarea este strucurată în cinci capitole, care la rândul lor sunt formate de subcapitole care dezvoltă ideea pricipală propusă de fiecare capitol.

Primul capitol ne introduce și ne prezintă noțiunea de contract de muncă, iar începând cu subcapitolul doi ne este definit contractul colectiv de muncă dar și importanța sa în dreptul muncii.

Al doilea capitol abordează negocierea contractului colectiv de muncă, sunt detaliate părțile unui contract colectiv de muncă dar și cum se desfășoară negocierea contractului colectiv de muncă.

Capitolul numărul trei prezintă cum se încheie un contract colectiv de muncă, sunt abordate durata, forma, înregistrarea, publicitatea și foarte important, conținutul unui contract colectiv de muncă.

Capitolul al patrulea este format din prezentarea executării contractului colectiv de muncă, sunt prezentate efectele contractului dar și obligativitatea executării clauzelor acestuia. Totodată este definită nulitatea contractului colectiv de muncă și în ce situații se aplică.

Capitolul cinci, încheie această lucrare și abordează situațiile în care poate să intervină modificarea suspendarea dar și încetarea contractului colectiv de muncă. Acestea sunt definitive și prezentatea. În același timp, ultimul subcapitol abordează pe larg acordurile colective.

Capitulul I

Considerații generale. Contractul juridic - izvor de drept al muncii

I1. Noțiunea contractului de muncă în general

Munca este definită ca fiind activitatea umană specifică, manuală și/sau intelectuală, prin care omul își folosețte aptitudinile în scopul producerii bunurilor cerute de satisfacerea trebuințelor lor.

Sintagma ”contract de muncă” a fost introdusă în Codul civil român în art. 1472, o dispoziție nedreaptă pentru lucrător, lăsat la discreția patronului său. Însă prin Legea din 5 aprilie 1929, lucrătorul este pus la egalitate cu patronul său. Acest act normativ conține dispoziții generale privind încheierea contractului de muncă, în ceea ce privesc condițiile de fond: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil, neviciat, obiectul licit, o prestație de muncă și remunerația. În schimb, în ceea ce privesc minorii sub 18 ani, legea prevedea condiții mai restrictive, fiind necesară o autorizație a reprezentantului său legal sau a unei persoane care îl are spre protecția și îngrijirea sa, autorizația putea fi una chiar verbală sau tacită. Pentru validitatea contractului de muncă nu era necesară înregistrarea lui de către angajator.

În acest moment însă, legea prevede că orice persoană fizică dobândește capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani. Orice minor de 16 ani se poate angaja fără niciun acord din partea părinților sau a reprezentanților legali, iar minorii cu vârste între 15 și 16 ani se pot angaja doar dacă au un acord al părinților sau al reprezentanților legali. însă prevede condiții în plus la angajare.