Etica în Afaceri și Climatul Pshiosocial al Firmei

INTRODUCERE

Persoana şi mediul de viaţă sunt în strânsă relaţie, iar mediul este eterogen şi schimbător. În încercarea de a găsi un singur cuvânt care să caracterizeze contextul care marchează cel mai profund existenţa, se poate spune că din multiplele alternative pentru viaţă de astăzi în cadrul societăţii, cel mai nimerit cuvânt ar fi organizaţia. Aproape tot ce se întâmplă unui om sau ceea ce înfăptuieşte de-a lungul vieţii, a fost în cadrul sau prin intermediul organizaţiilor. Cei mai mulţi dintre oameni au fost crescuţi, educaţi, instruiţi, modelaţi de organizaţii, cu alte cuvinte pregătiţi să lucreze tot restul vieţii în interiorul sau în contextul lor. Astăzi, se apreciază că majoritatea oamenilor îşi petrec o treime din viaţă în cadrul organizaţiilor. Organizaţia, este un sistem structurat de interacţiune a oamenilor în scopul realizării unor obiective comune. Organizaţia are scopuri explicite, o delimitare precisă a normelor, poziţiilor, rolurilor sau relaţiilor dintre membrii săi. Importantă este şi considerarea apartenenţei individului la grupul de muncă. Individul nu reacţionează neapărat numai la stimulente economice, el este totodată un produs al sentimentelor personale şi al implicărilor emoţionale. Omul social, omul motivat în primul rând de relaţiile cu semenii săi, a creat o noua viziune asupra organizaţiilor, luându-se în calcul organizaţiile sociale, adică acele sisteme în care există nu numai structuri formale de organizare ci şi reţele sociale în care oamenii interacţionează, se implică şi caută înţelegere şi sprijin la colegii de muncă.

Organizaţiile devin astfel sisteme cooperatoare. Oamenii nu sunt doar simpli angajaţi, sau "resurse umane" care alături de alte resurse, contribuie la bunul mers al organizaţiei. Ei sunt organizaţia însăşi. Comportamentul oamenilor în organizaţii, este determinat în egală măsură de caracteristicile lor personale, precum şi de acţiunile şi interacţiunile pe care le dezvoltă. Importantă în acest sens, este crearea, animarea şi apărarea stării de spirit sau a moralului într-o organizaţie, această presupunând insuflarea unor puncte de vedere, atitudini fundamentale sau a unei loialităţi prin care se va ajunge la subordonarea interesului cooperator şi binelui comun.

Climatul psiho-social este un nivel superior de integrare a factorilor interni şi externi, obiectivi şi subiectivi, care au semnificaţie pentru grup şi care generează o dispoziţie psihică relativ stabilă şi generalizată la nivelul membrilor grupului.La formarea climatului organizaţional contribuie o gamă largă de factori, fapt care subliniază complexitatea structurală şi funcţională a elementului „mediu” în procesul muncii organizate.Foarte importante pentru constituirea şi calitatea climatului sunt condiţiile fizice şi materiale în care grupul îşi desfăşoară activitatea, cadrele sociale generale, caracteristicile sistemelor economice, politice sau juridice, interacţiunea membrilor grupului sau interacţiunea dintre aceştia şi alte persoane sau grupuri din exterior şi nu în ultimul rând, caracteristicile psiho-individuale ale membrilor, manifestate în contextul vieţii şi activităţii de grup.Astfel se conturează o structură care se dezvoltă încorporând mai multe dimensiuni: dimensiunea socio-afectivă, proiectiv-anticipativă, motivaţional-atitudinală, cognitiv-axiologică, instrumental - executivă.Schimbarea organizaţională necesită deseori schimbări procesuale, structurale sau la nivelul oamenilor. Presiunile pentru schimbarea organizaţiei sunt permanente şi ele pot genera forţe care li se opun şi care formează aşa numita resistență la schimbare.Rezistenţa la schimbare viciază climatul organizaţional şi de aceea este foarte important să se identifice cu ajutorul instrumentelor de cercetare, psihologice şi sociologice, paliere la nivelul căruia se produc. Factorii cei mai complecşi şi cei mai delicat de soluţionat sunt cei psiho-sociali şi cei psihici, cei care se referă la atitudini, interese, valori, comportamente organizaţionale pe de o parte şi interacţiunile dintre membrii grupului pe de altă parte.Rezistenţele şi implicaţiile lor negative care pot vicia climatul organizaţional pot apărea la nivelul motivaţiei (intrinsecă sau extrinsecă), al condiţiilor de lucru, la nivelul comunicării (formale, informale).

De asemenea pot apărea la nivelul dezvoltării Resurselor Umane prin perfecţionare sau avansare, la nivelul ataşamentului faţă de muncă sau faţă de organizaţii şi nu în ultimul rând la nivelul încrederii în management.De aceea, este foarte importantă o diagnoză a climatului organizaţional şi o politică de menţinere a acestuia la standarde optime, pentru a se evita rezultatele neperformante, fluctuaţii de personal, stresul ocupaţional şi chiar conflictele la locul de muncă. In lumea noastră grăbită şi agitată, din ce în ce mai mulţi oameni sunt ahtiaţi după noutate, din care unii fac un etalon de prim rang al valorii tuturor lucrurilor. Etica în afaceri este un domeniu academic şi un subiect de dezbatere publică teribil de recent.Etica nu-1 face pe om mai bun, îl poate ajuta, cu siguranţă, să se ferească de râul pe care îl poate face altora sau sieşi. In general, etica urmăreşte a găsi adevărul, a stabili izvoarele moralei, a expune faptele morale, a analiza simţul etic şi conştiinţa morală, a contura idealul moral, a separa binele de rău, etc.Etica este in căutarea suportului raţional a unei poziţii faţă de alta, caută evidenţe obiective in legătură cu felul în care ar trebui să trăim, ce înseamnă o viaţă cu sens, cum trebuie să-i tratăm pe semeni. Ca mai toate noutăţile din ultimul secol, şi business ethics este o invenţie americană. Pentru unii, originea transatlantică a noii discipline este o garanţie de calitate, seriozitate şi performanţă; pentru alţii, dimpotrivă, orice vine de peste ocean trebuie să fie ceva teribil de rudimentar, superficial şi neapărat „imperialist".Entuziasmantă sau detestabilă, etica în afaceri a luat rapid amploare în spaţiul nord-american, de unde s-a răspândit apoi în toată lumea „civilizată", mai exact în ţările în care se poate vorbi cu temei despre economie de piaţă şi stat de drept. Cu britanicii în frunte, europenii s-au „contaminat" şi ei de interesul crescând faţă de etica în afaceri abia în anii de după 1980. In România, acest (eventual) interes abia este pe cale să se nască.Profilul etic al unei organizaţii este un criteriu tot mai important in vederea atragerii si menţinerii angajaţilor cheie, iar pe de alta parte, organizaţiile etice atrag, in general, acei clienţi care „boicotează" produsele firmelor non-etice (spre exemplu, firme care exploatează mâna de lucru ieftinădin Lumea a IlI-a sau folosesc tehnologii poluante).Dilema majoră sau partea dificila în a avea o atitudine etică în afaceri, cu care probabil se confruntă mai toate organizaţiile care se vor a fi astfel, ii reprezintă abilitatea acestora de a jongla cu principiile (utilitarist, kantian, aristotelic), în funcţie de situaţie, astfel încât să nu treacă în categoria celor non-etice.Ar trebui să incep prin a clarifica ce reprezintă sau, mai bine zis, ce este etica in afaceri.