Evaluarea Măsurilor Active la Nivelul Județului Hunedoara în Perioada 2008-2010

Domeniu: Știința Administrației

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 83 în total

Cuvinte : 31703

Mărime: 340.05KB (arhivat)

Publicat de: Anghel Simion Cucu

Puncte necesare: 12

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Greab Carmen

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE ŞTIINŢE POLITICE, ADMINISTRATIVE, ALE COMUNICĂRII

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

Introducere 5
CAPITOLUL I Judeţul Hunedoara - prezentare generală şi importanţǎ economicǎ 8
1.1. Elemente de ordin geografic şi administrativ 8
1.2. Populaţia judeţului Hunedoara 11
1.2.1. Structura etnică a populaţiei 11
1.2.2. Structura populaţiei pe medii şi sexe 12
1.2.3. Structura populaţiei ocupate pe activităţi ale economiei 12
1.2.4 Mişcarea naturală a populaţiei, pe medii, în anul 2008 13
1.3. Progresul economic în judeţului Hunedoara 14
1.3.1. Industria 14
1.3.2. Agricultura şi silvicultura 14
1.3.3. Activitatea de transport 15
1.3.4. Activitatea de comerţ 16
1.3.5. Gospodărie comunală 17
CAPITOLUL II Piaţa muncii 18
2.1 Piaţa muncii – concept şi forme 18
2.1.1. Populaţia totală 18
2.1.2. Resursele de muncă 19
2.1.3. Populaţia activă 19
2.1.4. Populaţia ocupată 20
2.2 Cererea şi oferta de muncă. Echilibrul pe piaţa muncii 22
2.3 Opţiunea lucrătorilor pentru timpul liber şi timpul de muncă 24
2.3.1 Echilibrul în cazul monopsonului 26
2.4 Opţiunea lucrătorilor pentru timpul liber şi timpul de muncă 26
2.5 Analiza neoclasică a echilibrului pe piaţa muncii 27
2.6 Teoria lui Keynes despre echilibrul de pe piaţa muncii 28
2.7 Salariul : concept, forme, evoluţie 28
2.8 Diferenţierea salariilor 32
CAPITOLUL III Şomajul 34
3.1 Elemente teoretice 34
3.2 Piaţa muncii – definiţie 36
3.3 Piaţa muncii ca un sistem de cerere şi ofertă 37
3.3.1 Cererea de forţă de muncă 38
3.3.2 Oferta de forţă de muncă 40
3.4 Cum se reduce şomajul ? 41
3.5 Tipurile şi cauzele şomajului 42
3.5.1 Şomaj ocazional (fricţional) 42
3.5.2 Şomaj sezonier 43
3.5.3 Şomaj ciclic 43
3.5.4 Şomaj structural 45
3.6 Concepte utilizate în analiza pieţei muncii 47
3.7 Piaţa muncii 47
3.7.1 Caracteristici ale pieţei muncii 47
3.7.2 Funcţiile pieţei muncii 48
3.7.3 Principalii indicatori statistici ai pieţei 48
3.7.4 Balanţa forţei de muncă 49
3.7.5 Cercetarea pieţei muncii 51
CAPITOLUL IV Măsuri active de integrare a şomerilor în muncă la nivelul judeţului Hunedoara 56
4.1 Introducere 56
4.2 Cum pot influenţa politicile guvernamentale ocuparea şi şomajul 56
4.3 Politici de ocupare 57
4.4 Politici de piaţa muncii 60
4.5 Măsuri "active" pentru piaţa muncii (MAPM) 61
4.6 Măsuri "pasive" de piaţa muncii (MPPM) 65
4.7 Măsuri pentru prevenirea şomajului 67
4.8 Măsurile pentru stimularea ocupării forţei de muncă 68
4.8.1. Informarea şi consilierea profesională 69
4.8.2. Medierea muncii 69
4.8.3. Formare profesională 70
4.8.4. Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei activităţi independente sau pentru iniţierea unei afaceri 71
4.8.5. Completarea veniturilor salariale ale angajaţilor 72
4.8.6. Stimularea mobilităţii forţei de muncă. 74
Concluzii 80
BIBLIOGRAFIE 83

Extras din licență

Introducere

În prezent, şomajul este unul dintre dezechilibrele care afectează în proporţii diferite toate ţările, inclusiv cele subdezvoltate şi cele aflate în tranziţia la economia de piaţă. Una dintre preocupările majore ale analizei macroeconomice o reprezintă problema ocupării forţei de muncă. Şomajul în viziunea economiştilor este o risipă de resurse preţioase care conduce la scăderea producţiei şi a veniturilor, în schimb în viziunea socială şomajul este cauza unor suferinţe profunde, întrucât şomerii se luptă să supravieţuiască cu ajutorul veniturilor mici de care dispun, dar şi a pierderii poziţiei sociale.

Printre obiectivele de bază ale Uniunii Europene se numără asigurarea unui nivel ridicat de ocupare, prin adoptarea unor măsuri active care să sprijine şomerii şi persoanele inactive în găsirea unui loc de muncă, să reducă imperfecţiunile de pe piaţa muncii şi să prevină degradarea situaţiei anumitor grupuri de persoane dezavantajate (tineri, persoane care se găsesc în şomaj de lungă durata, persoane care au un nivel scăzut de calificare, persoane cu dizabilităţi etc.).

Problema ocupării locurilor de muncă şi şomajului trebuie să se numere printre cele mai importante priorităţi ale unei ţări, inclusiv ale României, deoarece aderarea la structurile Uniunii Europene presupune crearea unui cadru eficient de abordare a problemelor pieţei muncii, în funcţie de evoluţiile previzibile ale spaţiului economic naţional şi European. Ţinând cont că politicile active se aplică în cadrul ţărilor europene de mulţi ani, există o preocupare tot mai intensă a cercetătorilor, a guvernelor anumitor ţări de evaluare a eficienţei anumitor măsuri, cu scopul de a identifica impactul pe care măsurile active întreprinse l-au avut asupra creşterii gradului de ocupare al şomerilor şi de a evidenţia modul în care au fost cheltuiţi banii publici destinaţi acestor măsuri active.

În numeroase ţări europene cum ar fi Austria, Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Olanda, Spania, Suedia, Marea Britanie etc. au fost întreprinse o serie de studii cu privire la eficienţa măsurilor active. În numeroase studii şi analize se subliniază ca o calificare mai bună a capitalului uman poate spori şansele de ocupare a unui loc de muncă (Rivera-Batiz, 1992; Iyigun&Owen, 1999) şi poate reduce durata şomajului (Kiefer, 1985; Kettunen, 1997). De aceea, politicilor active şi mai ales formării profesionale continue ar trebui să li se acorde o importanţă mai mare din partea autorităţilor centrale şi locale, angajatorilor şi angajaţilor pentru a încuraja oamenii să participe la cursuri de instruire şi formare profesională continuă, care să le dea posibilitatea să rămână active pe piaţa muncii şi care înregistrează lipsa de personal. Ţinând cont de deficitul de forţă de muncă existent în ţara noastră din anumite domenii (construcţii, industria textilă, servicii etc.) impun necesitatea calificării şi instruirii şomerilor şi persoanelor inactive în acele meserii care se cer pe piaţa muncii şi care înregistrează lipsă de personal prin stimularea forţei de muncă.