Funcția Publică și Statutul Funcționarului Public

INTRODUCERE

În condiţiile trecerii statului nostru la economia de piaţă, înlocuirea sistemului de comandă cu cel administrativ este o condiţie necesară în constituirea unui stat de drept. Una din sarcinile primordiale ale noului stat a fost afirmarea unui nou sistem de administrare publică inclusiv, a cadrului legal, care reglementează funcţia publică şi statutul juridic al funcţionarului public

Administraţia publică, în orice societate, reprezintă ,,aparatul de gestiune al problemelor publice“, este un instrument al statului indispensabil în atingerea unor deziderente, a unor obiective majore determinate de elementele de realizare a unor valori politice stabilite prin acte juridice în scopul satisfacerii interesului general, prin acţiunea puterii publice. Administraţia reprezintă, de alt fel, organizarea oricărui grup social evoluat, instrumentul de coeziune şi de coordonare indispensabilă, fără de care societatea se dezintegrează.

Prin adoptarea unui nou cadru legal ,,Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public’’ (nr.158-XVI din 04.07.2008) activitatea funcţionarilor publici obţine un nou conţinut şi o nouă dimensiune, impunîndu-se o mai mare responsabilitate în exercitarea unei funcţii publice.

Actualitatea temei.

Funcţia publică este privită ca principalul instrument de implementare a opţiunilor politico-economice. Funcţia publică reprezintă un factor de generalizare al unor posturi asemănătoare din punctul de vedere al ariei de cuprindere a autorităţii şi responsabilităţii într-o instituţie din sectorul public. Funcţiile publice trebuie să fie ocupate doar de funcţionari publici care, potrivit cadrului legislativ specific respectă cerinţele obligatorii pentru a exercita astfel de funcţii.

Valoarea administraţiei publice se apreciază după calităţile funcţionarilor săi, facînd-o să funcţioneze, o transformă într-un organism viu. O adminstraţiei dotată cu mijloace materiale şi financiare de mare valoare, dar încadrartă cu funcţionari nepregătiţi profesional nu îşi poate exercita, sarcinile, irosind zadarnic resursele care i-au fost puse la dispoziţie. De aceea în ştiinţa adminstraţiei publice se pune un accent deosebit pe studierea problemei resurselor umane, a funcţionarilor din cadrul organelor administraţiei publice.

Problema funcţionarilor publici a fost obiect de cercetare atît în ţară cît şi peste hotare. Cercetările ştiinţei administraţiei pe plan mondial au relevat locul şi rolul funcţionarilor publici în statul de drept care constituie în condiţiile societăţii moderne o preocupare permanentă. Funcţionarii publici sunt acei piloni care stau la baza administraţiei publice, fără de care organele administraţiei publice sunt de neconceput.

Gradul de cercetare.

O asemenea tematică este cerectată de mai mulţi specialişti în domeniu, atît din ţară, cît şi peste hotare, cum sunt: M. Platon, A. Sîmboteanu, M. Orlov, N. Demian, I. Alexandru, V.Vedinaş, M.T. Oroveanu, A. Iorgovan etc. Se face, însă, simţită lipsa unui studiu care ar include elemente de analiză şi interpretare a cadrului legal nou, Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, existent în domeniu.

Deosebit de valoros este aportul adus de specialiştii străini la cerectarea temei, lucrările acestora însă, de regulă, au la bază cadrul legal al ţării de origine şi ne poate fi de folos mai mult sub aspectul dreptului comparat

Acceptînd în mare parte aceste lucrări, nu le putem considera în ansamblu suficiente pentru o analiză a instituţiei funcţiei publice şi a statutului juridic al funcţionarului public.

Scopul şi obiectivele lucrării.

Scopul lucrării este actualizarea conţinutului funcţiei publice şi a statutului juridic al funcţionarului public, sincronizarea lui cu procesele complexe care cuprinde astăzi administraţia publică. Prezenta lucrare îşi propune să se ocupe de studiul instituţiei funcţiei publice şi a statutului funcţionarului public, din perspectiva specificului său, studierea opiniilor la mai mulţi specialişti în domeniu, a experienţelor practice şi teoretice a mai multor ţări referitoare la problema în cauză.

În abordare temei ne propunem realizarea următoarelor obiective:

• Funadamentarea şi analiza cadrului legislativ ce reglemetează funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

• Cercetarea şi abordarea aspectelor de exercitare a funcţiei publice, a clasificării categoriilor funcţiei publice.

• Studierea consideraţiilor generale privind funcţionarul public.

• Analiza categoriilor de funcţionari publici din Republica Moldova.

• Analiza drepturilor şi obligaţiilor funcţionarilor publici din cadrul Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.

• Sinteza prevederilor legale privind încetarea raporturilor de serviciu, precum şi răspunderea juridică a funcţionarilor publici.

Suportul metodologic al cerecetării.

Suportul îl constituie metodele logice generale de cerecetare atît la nivel empiric cît şi la cel teoretic: analiza şi sinteza, inducţia şi deducţia, abstracţia – acestea oferind posibilitatea de a examina profund problematica abordată atît în privinţa instituţiei funcţiei publice şi a statutului juridic al funcţionarului public.

Metoda comparativă a permis a studia normele juridice ce reglemetează raporturile de funcţie publică în comparaţie cu alte norme din legislaţia altor state.

Metoda istorică a contribuit la studierea unor elemente ale funcţiei publice şi a statutului juridic al funcţionarului public sub aspectul evoluţiei acestora în timp.

Structura tezei.

Cercetarea a fost sistematizată în trei capitole.

Capitolul I, intitulat ,,Regimul juridic al funcţiei publice’’ include trei paragrafe. În primul paragraf numit ,,Doctrina funcţiei publice de la declararea independenţei şi suveranităţii Republicii Moldova pînă în prezent’’, am relatat despre actele normative apărute în timpul respectiv în domeniul funcţiei publice care şi formează suportul juridic. M-am axat pe analiza noului cadru legislativ, ,,Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public’’ intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2009.

În cel de-al doilea şi al treilea paragraf am definit noţiunea de funcţie publică dînd o clasificare a acesteia.

Capitolul II ,,Consideraţii generale privind funcţionarul public’’, conţine trei paragrafe şi este consacrat cercetării aspectelor conceptuale, dezvăluirii originii, esenţei, naturii şi conţinutului noţiunii de funcţionar public. Clasificarea funcţionarilor publici precum şi principiile ce stau la baza activităţii lor. De asemenea o importanţă deosebită se acordă rolului şi locului funcţionarilor publici în organele administraţiei publice.

Capitolul III ,,Statutul juridic al funcţionarului public’’, este format din cinci paragrafe, include analiza naturii şi conţinutul unor elemete ale statutului juridic al funcţionarului public: drepturile şi obligaţiile, încadrarea funcţionarilor publici în serviciul public, remunerarea muncii şi garanţiile sociale, încetarea raporturilor de serviciu, răspunderea juridică a funcţionarilor publici.

În încheirea cercetării sunt prezentate cocluziile şi recomandările asupra temei cercetate.

CAPITOLUL I: REGIMUL JURIDIC AL FUNCŢIEI PUBLICE

1.1 Doctrina funcţiei publice de la declararea independenţei şi suveranităţii Republicii Moldova pînă în prezent

Fiind la o etapă de formare a unui stat de drept, această perioadă a fost marcată printr-o ,,încordare’’ totală a legiuitorului, în implimentarea unui cadru legal în ceea ce priveşte ,,slujitorii statutului’’. Dat fiind faptul că Republica Moldova abia se eliberase de sub regimul sovietic, formarea acestui cadru legal în ceea ce priveşte ,,serviciul de stat’’ constituie o necessitate obligatorie.

Astfel, primul pas efectuat în acest scop a fost adoptarea Legii serviciului public nr. 443-XIII la 4 mai 1995.

Deci, nu se mai foloseşte termenul de ,,serviciul de stat’’ (ca în perioada sovietică), dar îl reaminteşte pe cel de ,,serviciul public’’ (ca în perioada interbelică şi postbelică), serviciul public fiind ,, totalitatea autorităţilor publice şi activitatea persoanelor care ocupă posturi în aparatul acestor organe, îndreptată spre realizarea împuternicirilor acestor autorităţi în scopul dezvoltării economiei, culturii, sferei sociale, promovării politicii externe, apărării ordinii de drept şi asigurării securităţii naţionale, libertăţlor şi intereselor legitime ale cetăţenilor’’ (art.1).

Din cauză că ,,serviciul de stat’’ s-a transformat în ,,serviciul public’’, ,,funcţia de stat’’ şi ,,funcţionarul de stat’’ au trecut în, respective ,,funcţia publică’’ şi ,,funcţionarul public’’.

Definiţia funcţiei publice redată în art.1 al legii însemnă ,,unitatea primară a autorităţii publice, care determină locul şi rolul cetăţenilor în sistemul serviciului public, drepturile şi obligaţiile, exigenţenţilor faţă de pregătirea lui profesională’’.