Încetarea Contractului de Muncă în Cazul Salariaților Indisciplinați

Capitolul 1. Condițiile generale ale răspunderii disciplinare a salariaților

Disciplina muncii reprezintă un element esențial în desfășurarea activității firmelor/ unităților producătoare sau comerciale, instituțiilor publice care funcționează în folosul cetățenilor, unde disciplina împreună cu organizarea muncii sunt relații independente, care permit o disciplină corespunzătoare în desfășurarea activității, dar constituie și o condiție în prevenirea abaterilor disciplinare.

Disciplina muncii reprezintă o obligație a salariatului care cuprinde în esență toate atribuțiile şi sarcinile sale și care constă în ordinea care trebuie să existe în desfășurarea procesului normal de muncă, care rezultă din respectarea normelor legale dar și dispozițiilor date de către angajator prin contractul de muncă ori a regulamentului de ordine interioară sau conform fișei postului, în baza raportului de muncă.

Răspunderea disciplinară a salariaților reprezintă o formă de răspundere atunci când aceștia nu respectă disciplina muncii din cadrul unității unde își au locul de muncă, deoarece răspunderea disciplinară se aplică doar atunci când un salariat săvârșește o abatere disciplinară.

În dreptul muncii, baza răspunderii disciplinare o reprezintă abaterea disciplinară. Conform Codului Muncii art. 247 alin.(2) abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale date de către conducătorii lor ierarhici.

Această temă cuprinde, în conținutul său disciplina muncii din cadrul unității, sancțiunile care se vor produce dacă nu sunt respectate regulile stabilite de disciplina muncii în cadrul unității, reguli care sunt cuprinse în regulamentul intern sau în contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă, norme cuprinse în fişa postului, dispoziţiile date de către angajator salariatului.

Conform Codului Muncii, art. 61, litera a) angajatorul poate dispune concedierea salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară. Însă înainte ca angajatorul să dispună concedierea salariatului pe motivul că a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii, trebuie îndeplinită condiţia de cercetare disciplinară prealabilă în termenele stabilite de Codul Muncii, conform art. 63, alin. (1).

Răspunderea disciplinară este definită ca fiind forma de răspundere juridică specifică dreptului muncii constând în ansamblul normelor legale care definesc abaterile disciplinare, stabilesc sancțiunile disciplinare și reglementează condițiile de fond și cele procedurale pentru aplicarea lor.

Abaterea disciplinară constituie condiția necesară pentru declanșarea răspunderii disciplinare a salariaților, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție indiferent de postul sau funcția ocupată de acesta, prin care a încălcat obligațiile și regulile stabilite în regulamentul intern sau în contractul individual de muncă ori în contractul colectiv de muncă, dar și ordinile și dispozițiile date de către șefii ierarhici ai salariaților.

Salariatul este subordonat juridic față de angajator. În baza acestui raport de subordonare salariatul trebuie să respecte nu numai acele obligații de muncă prevăzute în actele normative, dar și cele prevăzute în contractul de muncă, cât și măsurile luate de angajator, prin ordine, scrise sau verbale, în exercitarea atribuțiilor sale de coordonare, îndrumare și control. Subordonarea în raportul juridic de muncă se manifestă numai pe parcursul derulării raportului de muncă, după încheierea contractului individual de muncă, unde părțile sunt egale între ele, din punct de vedere juridic.

Răspunderea disciplinară a salariatului este reglementată în Titlul XI din Codul Muncii, Capitolul II, cu titlul Răspunderea disciplinară, art. 247-252.

Răspunderea disciplinară are următoarele trăsături caracteristice :

- este de natură contractuală, întrucât numai încheierea contractului individual de muncă determină o subordonare ierarhică și deci un temei juridic pentru aplicarea sancțiunilor disciplinare de către organele de conducere;

- se transpune într-o constrângere materială sau de ordin moral;

- își exercită o întreită funcție: sancționatoare, prevenită și educativă, conducând la apărarea ordinii interioare din unitatea respectivă;

- are caracter strict personal, nefiind admisă răspunderea pentru fapta altuia și nici transmiterea sa asupra moștenitorilor salariatului (ca în cazul răspunderii civile);

- prezintă o periculozitate socială mai redusă față de alte fapte ce aduc atingere intereselor generale (infracțiunile și contravențiile);

- este o formă de răspundere independentă de toate celelalte forme ale răspunderii juridice.