Răspunderea Administrativ - Patrimonială a Funcționarului Public

ARGUMENT

În lucrarea „ Răspunderea în dreptul administrativ” vom viza totalitatea demersurilor, principiilor si condițiilor necesare în activitatea funcționarilor publici din administrația publică.

Motivația alegerii acestei teme este reprezentată de faptul că sunt interesată de informații din domeniul dreptului pe care intenționez să le aprofundez odata cu alcătuirea acestei lucrări.

Lucrarea va fi structurată în patru capitole, primele trei vor aborda răspunderea juridică în drepul administrativ, contenciosul administrativ, răspunderea în contenciosul administrativ iar în cel de-al patrulea , vom prezenta câteva elemente esențiale ale procedurilor administrative non-contencioase (interne), pentru a argumenta deosebita importanță a acestora în efortul de construire a unei administrații publice democratice.

În primul capitol vom vorbi atât despre despre necesitatea și scopul răspunderii în dreptul administrativ, constrângerea și răspunderea administrativă în doctrina românească interbelică și constrângerea și răspunderea administrativă în doctrina românească postbelică precum și despre fundamentarea formelor răspunderii în dreptul administrativ.

Contenciosul administrativ reprezintă, în fapt, o concretizare a principiului separației puterilor în stat, o modalitate de exercitare a controlului judecătoresc asupra activității desfășurate de puterea executivă. Specificul activității administrației publice constă în organizarea executării și executarea în concret a legilor și a celorlalte acte normative.

Referitor la formele răspunderii în dreptul administrativ, putem vorbi despre două forme de răspundere caracterizate printr-o sancțiune represivă: răspunderea administrativă (propriu-zisă) și răspunderea contravențională și o formă de răspundere caracterizată printr-o sancțiune reparatorie – răspunderea organelor administrației publice pentru pagubele pricinuite prin actele lor ilegale sau, mai direct, răspunderea administrativ – patrimonială (materială).

În cel de-al doilea capitol vom realiza o analiză a răspunderii patrimoniale discutând despre natura juridică, principiile constituționale actuale și părțile în litigiile cu privire la răspunderea patrimonială.

Răspunderea administrativă patrimonială este acea formă a răspunderii juridice care constă în obligarea statului sau, după caz, a unitaţilor administrativ-teritoriale, la repararea pagubelor cauzate particularilor, printr-un act administraiv ilegal, sau prin refuzul nejustificat al administraţiei publice de a rezolva o cerere privitoare la un drept recunoscut de lege, sau la un interes legitim.

Principiile constituţionale ale răspunderii statului (funcţionarilor) pentru daunele create sunt: răspunderea patrimonială exclusivă a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârșite în procesele penale; răspunderea patrimonială a autoritaţiilor publice pentru pagubele cauzate prin acte administrative sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, cu posibilitatea introducerii în cauză şi a funcţonarului vinovat de încălcarea legii; răspunderea patrimonială solidară a autoritaţiilor administraţiei publice si a funcţionarilor pentru pagubele cauzate domeniului public, ori ca urmare a proastei funcţionări a serviciilor publice; răspunderea patrimonială exclusivă a autoritaţilor administrației publice pentru limitele serviciului public.

Cel de-al treilea capitol cuprinde aspecte generale privin contenciosul administrativ reglementat de legea nr. 554/ 2004.

În sens larg, contencios administrativ reprezintă totalitatea litigiilor dintre administrația publică și cei administrați, în sens restrâns, contenciosul administrativ se referă numai la acele litigii juridice în care organele administrației publice folosesc regimul juridic administrativ în baza competenței pe care le-o conferă legea.

Controlul exercitat asupra activității admnistrației publice este reglementat atât de Constituție, precum și de o serie de acte normative. Constituția României consacră trei forme de control ce pot fi exercitate asupra activității desfășurate de autoritățile administrației publice, anume : controlul parlamentar, controlul judecătoresc și controlul administrativ.