Rolul Controlului în Eficientizarea Activității Administrației Publice

INTRODUCERE

În condiţiile actuale complexe ale proceselor sociale, în efortul de edificare a unui stat de drept real democratic se impune o politică de construcţie şi perfecţionare a mecanismelor de organizare, urmărind realizarea unei mai bune derulări a activităţilor, o comunicaţie socială eficientă şi un control pertinent.

Necesitatea dezvoltării social-economice a Republicii Moldova în contextul integrării europene, face imperios necesară funcţionarea sincronizată a tuturor compartimentelor mecanismului economic şi social, exercitarea controlului sistematic pentru sesizarea din timp a tuturor anomaliilor, neconcordanţelor şi fenomenelor care frânează dezvoltarea pentru a putea acţiona prompt, în vederea înlăturării lor. Aceasta, cu atât mai mult cu cât necesităţile fundamentale în organizarea şi conducerea economiei, determinate de tranziţie la o economie de piaţă, acordarea autonomiei autorităţilor administraţiei publice şi descentralizarea serviciilor publice, sporesc gradul de complexitate a relaţiilor de interacţiune pe toate treptele noilor structuri şi presupun executarea riguroasă a deciziilor adoptate şi aplicarea fermă a noii legislaţii.

Actualitatea temei

Etapa actuală de dezvoltare a societăţii noastre se caracterizează printr-o creştere mai mare a activităţii de ordin administrativ. Acestea sunt menite de a face legătura în stat şi cetăţean, între puterea politică şi puterea locală, fiind direct implicate în satisfacerea necesităţilor de zi de zi ale cetăţenilor. Se ştie că satisfacerea la nivel cuvenit al acestor necesităţi cotidiene contribuie la ridicarea bunăstării omului. De buna administrare a treburilor în societate depinde prosperitatea societăţii. De aici şi importanţa ce se dă administraţiei în dezvoltarea societăţii.

Însăşi viaţa implică administrarea. Ea are o importanţă crescândă în statul modern, însă importanţa ei creşte mai ales în perioada de tranziţie de la o economie supracentralizată, la o economie de piaţă. O colectivitate umană nu poate trăi fără administrare, care are ca obiectiv general satisfacerea nevoilor importante ale vieţii acestei colectivităţi.

Necesitatea controlului asupra activităţii organelor administrative este dictată de realizarea la nivelul cuvenit a obiectivului de administrare a prestării unor servicii în interesul întregii societăţi.

Necesitatea controlului este impusă de activitatea de realizare de către organele administrative a sarcinilor puterii executive, activitate ce implică raporturi juridice administrative într-o sferă foarte largă.

Administraţia, practic este implicată în întreaga viaţă a societăţii contemporane, ale cărei resorturi şi mecanisme sunt din ce în ce mai complexe, şi care creează un număr mare de litigii, în special cele dictate de schimbările din societate, relaţiile de piaţă, încheierea contractelor de către autorităţile administraţiei publice cu persoane particulare, extinderea proprietăţii private, problema patrimoniului, finanţelor, stabilirea taxelor, impozitelor locale etc. Toate acestea determină actualitatea temei, sporirea cerinţelor faţă de controlul efectuat asupra activităţii organelor administrative.

Scopul şi sarcinile lucrării

Scopul tezei constă în studierea complexă a concepţiilor doctrinare şi reevaluarea contribuţiilor practice în vederea îmbunătăţirii mecanismului de realizare a controlului în administraţiei publică locală din Republica Moldova.

Atingerea acestui scop a determinat trasarea şi rezolvarea următoarelor sarcini:

- a defini conceptul şi esenţa controlului în administraţia publică;

- a releva necesitatea controlului asupra activităţii organelor administraţiei publice;

- a efectua un studiu complex asupra principalelor forme de control aplicate în sistemul autorităţilor administraţiei publice locale;

- a identifica valenţele controlului de legalitate şi oportunitate.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al lucrării

În investigaţiile noastre despre efectuarea controlului în administraţia publică locală am considerat ca punct de reper şi ca bază de referinţă prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi cele cuprinse în Legea privind administraţia publică locală a Republicii Moldova, nr.436-XVI din 28.12.2006. Cercetarea problemei în cauză se bazează pe studierea materialului doctrinar, teoretic şi normativ – legislativ.

Ca metode de cercetare au fost folosite metoda logică (analiza şi sinteza), metoda istorică şi sistematică.

Gradul de cercetare constituie lucrările savanţilor care au abordat tematica dreptului administrativ în general şi a controlului administrativ în special, cum sunt: Antonie Iorgovan, Mircea Preda, Sergiu Cobăneanu, Maria Orlov, Ioan Alexandru, Ion Creangă, Ştefan Belecciu, Tudor Drăganu, M.Orovean, Valentin Prisăcaru, Ion Deleanu, Ioan Muraru ş.a.

Structura lucrării

Structura tezei este determinată de scopurile, sarcinile şi obiectul cercetării de cercul problemelor abordate de nivelul şi gradul de studiere a lor în teoria administraţiei şi dreptului administrativ.

Lucrarea constă din: Introducere, 3 capitole, 10 subcapitole, Încheiere şi Bibliografie.

Conţinutul lucrării

În partea introductivă se face o mică caracterizare a cercetării, se fundamentează alegerea şi actualitatea temei, se determină scopul şi sarcinile lucrării.

Capitolul 1 Necesitatea şi scopul controlului în administraţia publică, cuprinde 3 secţiuni. În secţiunea unu se expune conceptul şi semnificaţia controlului, precum şi necesitatea controlului asupra activităţii organelor administrative. Se accentuează, că administraţia publică, ca activitate de organizare a executării legii şi de executare în concret a acesteia, nu poate fi concepută în afara unei activităţi de control asupra modului în care se realizează acest obiectiv, decizia, execuţia şi controlul execuţiei fiind un proces unitar, care asigură însăşi scopul legii.

În secţiunea a doua şi a treia sunt elucidate formele de control şi subiecţii controlului, expuse de mai mulţi autori în literatura de specialitate, cum ar fi controlul parlamentar, controlul administrativ, controlul judiciar şi cel al opiniei publice (controlul obştesc), fiind invocate trăsăturile caracteristice ale acestor forme de control, în special cel parlamentar. Se accentuează, că având în vedere că obiectul general de activitate al autorităţilor administraţiei publice îl constituie organizarea executării şi executarea în concret a legii, iar legea este actul Parlamentului, este firesc ca acesta să aibă dreptul să controleze modul în care actele sale, adică legile, sunt aplicate de autorităţile care au această obligaţie.

După cum susţine V.Popa, activitatea de control a parlamentului derivă din funcţia principală a parlamentului – edictarea legilor, care nu este un scop în sine, iar cadrul normativ stabilit trebuie să fie executat întocmai, astfel se va produce a ruptură între puterea legislativă şi puterea executivă, ceea ce poate aduce la situaţia specifică pentru Republica Moldova în perioada de tranziţie, legi multe, dar moarte.