Cuprins
- INTRODUCERE 3
- CAPITOLUL I: 5
- CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA SISTEMULUI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE 5
- 1.1. Noţiunea de administraţie publică 5
- 1.2. Ştiinţa administraţiei 5
- 1.3. Raportul dintre ştiinţa administraţiei şi ştiinţa dreptului administrativ 7
- 1.4. Organizarea administratiei publice 8
- 1.5. Scurte consideraţii privind administraţia publică şi mediul său 11
- 1.5.1. Administraţia şi mediul social 12
- 1.5.2. Administraţia şi mediul politic 14
- 1.5.3. Administraţia şi mediul juridic (dreptul) 16
- CAPITOLUL II: ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ DIN ROMÂNIA ŞI MEDIUL JURIDIC 17
- 2.1. Aspecte generale privind administraţi publică în raport cu mediul juridic. 17
- 2.2. Administraţia publică locală 23
- 2.2.1. Noţiunea de administraţie publică locală23
- 2.2.2. Caracteristicile administraţiei publice locale 23
- 2.3. Principiile juridice care ghidează activitatea administraţiei publice. 25
- Precizări prealabile 25
- 2.3.1. Principiul autonomiei locale 25
- 2.3.2. Principiul descentralizării 30
- 2.3.3. Principiul deconcentrării 34
- 2.3.4. Principiul eligibilităţii 36
- 2.3.5. Principiul consultării cetăţenilor în probleme locale de interes deosebit. 39
- 2.4. Principiul legalităţii - principiu fundamental al organizării şi funcţionării administraţiei publice 54
- 2.4.1. Principiul legalitatii. Cadrul legal si definire 54
- 2.4.2. Ratiunea impunerii principiului legalitatii
- 2.4.3. Categoriile de acte normative cu forta juridica superioara a caror respectare este ceruta de principiul legalitatii 57
- 2.4.4. Actele administrative si principiul legalitatii.58
Extras din licență
INTRODUCERE
În România, capacitatea de adaptare a instituţiilor la cerinţele în schimbare ale mediului
socio-economic, precum şi la statutul de stat membru al Uniunii Europene constituie una din
priorităţile reformei administraţiei publice româneşti. Acest proces, care se desfăşoară atât la
nivel central, cât şi la nivel local, are ca obiective de referinţă elaborarea şi promovarea
politicilor publice şi a actelor normative naţionale în conformitate cu standardele Uniunii
Europene şi cu acquis-ul comunitar şi crearea cadrului instituţional adecvat pentru
desfăşurarea procesului de descentralizare administrativă şi financiară. Atingerea acestor
obiective presupune adoptarea unor instrumente şi metode moderne de management în
diferite domenii de interes public şi creşterea capacităţii de gestionare eficientă a programelor
cu finanţare externă, în contextul creşterii gradului de transparenţă în relaţiile publice.
După cum se va evidenţia, administraţia publică, fenomen social complex - respectiv
sistem şi acţiune socială - inclusiv de natură juridică, are la bază o serie de legităţi sau
principii care-i fundamentează existenţa şi modul de manifestare. Principiile administraţiei
publice reprezintă un ansamblu unitar de reguli de bază având o natură politică, economică,
socială şi juridică care determină în mod esenţial organizarea, funcţionarea şi activitatea
sistemului executiv de organe al statului. În acest sens Constituţia României, republicată în
anul 2003 prevede că „administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice”.
Aceste principii sunt amplu evidenţiate pe parcursul acestei lucrări fiind analizate
principalele dispoziţii cuprinse în Legea administraţiei publice locale - Legea nr. 215/2001,
republicată în anul 2007 şi modificată prin O.U.G. nr. 20/2008 şi prin Legea nr. 35/2008.
Acest act normativ, reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi
organizarea şi funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale. Serviciile publice din
România ating într-o mică măsură standardele europene. Din acest motiv, autorităţile publice locale au nevoie să se modernizeze pentru a fi capabile să îmbunătăţească serviciile pe care le oferă.
Administraţia publică ca sistem de autorităţi reprezentând puterea executivă este un subsistem în cadrul autorităţilor statului şi, implicit, o componentă a sistemului social global. Ea reprezintă o reunire de elemente dispuse într-o anumită structură şi supuse unor interacţiuni atât între părţile care o compun, cât şi între ansamblul propriu-zis raportat la mediile social, politic şi juridic în care acesta se integrează.
Studiul de faţă îşi propune o analiză detaliată a problemelor legate de Administraţia publică din România şi mediul juridic. Administraţia publică din societatea modernă, pe de o parte, constituie, prin ea însăşi, un mediu juridic, ca expresie şi instrument al numeroaselor reguli de drept, iar, pe de altă parte, se găseşte inserată într-o reglementare juridică, formulată de principiile puterii politice.
Rezultă că, în întreaga sa activitate, administraţia publică se subordonează normelor juridice, însăşi raţiunea existenţei sale fiind organizarea executării şi asigurarea înfăptuirii acestora.
Am ales această temă de lucrare de licenţă deoarece este foarte important de ştiut cum administraţia publică satisface interesul public, cum administraţia asigură organizarea executării şi executarea în concret a legilor, precum şi principiile pe care se fundamentează administraţia publică locală.
CAPITOLUL I:
CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA SISTEMULUI ADMINISTRAŢIEI PUBLICE
1.1. Noţiunea de administraţie publică
Administraţia publică reprezintă ansamblul activităţilor Preşedintelui României,
Guvernului, autorităţilor administrative autonome centrale, autorităţilor administrative
autonome locale şi, după caz, structurilor subordonate acestora, prin care, în regim de putere
publică se aduc la îndeplinire legile sau, în limitele legii, se prestează servicii publice1.
La nivelul statului, alături de interesele generale se regăsesc şi interesele locale, între
acestea existând o interdependenţă reciprocă. Într-un stat există interese generale alături de
interesele judeţene şi de cele locale. Aceste interese sunt realizate, satisfăcute prin
administraţia publică centrală şi locală, de serviciile publice destinate să satisfacă aceste
interese.
Prin urmare sistemul administraţiei publice cuprinde două componente majore:
administraţia publică centrală şi administraţia publică locală. Cele două componente au în
principal aceleaşi funcţii, însă administraţia publică centrală acţionează la nivel naţional, în
timp ce administraţia publică locală are scopul de a satisface nevoile colectivităţii locale pe
care o reprezintă. Cele două sisteme administrative sunt complementare şi independente, iar
funcţionalitatea unuia dintre ele influenţează, în mod decisiv, eficaciatea celuilalt.
1.2. Ştiinţa administraţiei
Administraţia publică are un rol important în societatea contemporană ca expresie a intervenţiei multiple şi diferenţiate a puterii executive în asigurarea organizării şi desfăşurării normale a raporturilor sociale în cele mai diverse domenii de activitate - economică, financiară, culturală, educativă, sanitară, etc.- ceea ce explică necesitatea cunoaşterii ei aprofundate în vederea sporirii gradului de eficienţă a structurilor şi acţiunilor sale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Stiinta Administratiei Publice - Administratia si Mediul Juritic in Care Functioneaza.docx